Spagaiotul

Din Februarie, bucurestenii vor putea vota pe site-ul primariei simbolul orasului - un animal.

Eu as propune Spagaiotul = un animal cu bot de rumegator(caci mananca cu lacomie spatiile verzi si-i plac in egala masura bancnotele verzi), care scoate praf pe nari si care are gaura din fund sub forma unei imense tevi de esapament care nu se opreste nici noaptea din functionare, cu brate multe si tentaculare, tradandu-i lacomia de orice, cu pielea de reptila, avand modele sub forma de stampile si rezolutii de aprobare si respingere, semnificand birocratia imensa si atotstapanitoare, iar deasupra gurii are doi sau trei fulgi pe bot, model care se accentueaza, iesind relief, de fiecare data cand cand Spagaiotul se jura ca nu fura.

Late edit
===========
Am fost curios si am cautat pe Google cuvantul "Spagaiot".
Nu am stiut inainte de a-l folosi, insa la http://evz.ro/article.php?artid=157173 l-am gasit intr-un articol de Grigore Cartianu, iar acuma, daca stiu, este bine sa mentionez acest lucru. Ce sa-i facem daca aceeasi realitate dura ne inspira pe toti. Sa fie ei numai doi Spagaioti in Romania - simbolul Bucurestiului si Miky Spagaiotul(cuma apare in articolul lui Grigore Cartianu).

Respectul de sine

De pe http://www.hotnews.ro . Observati diferenta de atitudine a oficialilor nemti si romani. Ce zic nemtii despre relocarea fabricii Nokia din Germania in Romania:

Premierul landului Renania de Nord-Westfalia, Jürgen Rüttgers, nu crede ca muncitorii romani sunt "mai flexibili, mai harnici şi mai cinstiţi" decat angajatii fabricii Nokia din Bochum, iar ministrul finantelor german, Peer Steinbrueck, considera ca Nokia practica un "capitalim nomad", care risca sa ii strice reputatia, informeaza NewsIn.

Ce spune si un oficial roman despre acelasi fapt:

Pe de alta parte, ambasadorul roman la Berlin incearca sa explice faptul ca mutarea fabricii Nokia din Germania nu este vina Romaniei.

O atitudine jenanta din partea domnului ambasador. Personal, cred ca domnul ambasador ar trebui sa-si dea demisia pentru nesustinerea intereselor romanesti in strainatate. Cred ca dl ambasador ar fi trebuit sa profite de ochii europeni atintiti asupra cazului si sa prezinte, pe un ton neutru, nepolemizand cu nemtii, avantajele pe care investitorii straini le au in Romania. N-om fi noi sfinti, dar nici ciumatii Europei nu suntem si trebuie sa ne aparam interesele.

Scrisoare catre UE

Draga UE,
noi, subsemnatii, am luat cu tristete act de intentia Comisiei Europene de a impune sanctiuni Romaniei pentru pretinse nerespectari ale prevederilor tratatului de aderare. Referitor la aceste probleme tinem sa facem urmatoarele precizari:

- in legatura cu activarea clauzei de salvgardare in domeniul justitiei, va informam ca masura nerecunoasterii hotararilor judecatoresti ale instantelor romane este doar o copie tarzie si nereusita a realitatilor din tara noastra. Sunt aproape 20 de ani de cand la noi nu mai sunt recunoscute aceste hotarari, ce sa mai vorbim de respectarea lor. In plus, nu credem ca prin nerecunoasterea deciziilor de catre UE vor scapa de urmarile sentintelor infractori care nu au scapat deja in Romania prin insesi acele decizii.

- oricum, in scopul coordonarii activitatilor organelor din tara va rugam sa ne comunicati decizia pe care veti binevoi a o lua pentru ca, in cazul nerecunoasterii de catre UE a deciziilor judecatorilor nostri, sa stim sa-i rugam pe acestia sa dea sentinte aspre, de condamnare exemplara a tuturor dusmanilor poporului. Desigur, dupa ce acestia isi vor fi transferat roadele muncii lor si intreaga familie in statele care nu vor recunoaste aceste sentinte. In acest fel, ne angajam chiar sa finalizam si primele dosare de mare coruptie, cu rechini din toate partidele, nu doar cu plancton, ca pana acum. Numai ca noi, rechinii, va rugam sa pregatiti din timp pentru privatizare vilele Regiei Administratiei Protocolului Uniunii Europene pentru a ne primi asa cum se cuvine. De asemenea declaram pe propria raspundere ca orice incercare de a ne influenta decizia de a ne stabili si investi intr-un stat membru sau altul nu va fi adusa la cunostinta opiniei publice. Asa ca.... nu ezitati.

- in cazul Agentiei Nationale de Intergritate avem o problema: cautam inspectori cinstiti. Din pacate, conform cu datele ultimului recensamant, structura profesionale si morala a populatiei Romaniei nu ne permite in acest moment istoric sa ocupam cu personal schema ANI. Trebuie sa mai ateptam cateva generatii pentru a avea, in jurul varstei de 30-35 de ani, 150 de romani cinstiti membri ai partidului nostru - Partidul National Laberal.

- privitor la taxa de prima inmatriculare, prin a carei ultima varianta am incercat sa protejam Romania de inmatricularea masinilor noi(asa ne-au rugat prietenii nostri de la Dacia) si sa incurajam importul de rable, o vom scoate si vom introduce taxa pe prima polutie nocturna la barbati si taxa pe menopauza la femei. Estimam, astfel, ca incasarile bugetare vor fi substantial mai mari, ceea ce ne va permite sa mai acordam niste tainuri si contracte fara licitatie firmelor agreate de membrii Comisiei Europene. Si cu asta speram ca am castigat increderea comisiei in seriozitatea intentiilor noastre, ca am inchis subiectul clauzelor de salvgardare pentru Romania.

- Nu dorim, totusi, sa incheiem aceasta scrisoare inainte de a va adresa rugamintea ca pe viitor sa nu ne mai deranjati din afaceri decat pentru a ne instiinta ca noi fonduri nerabursabile ne-au fost alocate sau ca noi posturi bine remunerate in comisii si comitete ne-au fost repartizate ca sa stim sa iesim la granita sa le asteptam cu paine si sare. V-am ramane, totusi, recunoscatori daca ne-ati trimite banii cu DHL pe adresa Bucuresti, starta Coruptilor, colt cu bulevardul Mafiotilor. Este suficient, toata lumea cunoaste locatia, nu-i nevoie de alte amanunte.

Bal, la pragul celor 200 de accesari :-)

Andre Rieu - Shostakovich' Second Waltz



"Don't Let me be MisUnderstood"


Jacques Brel - Ne Me Quitte Pas


Pavel Startan - In seara asta

Saorma, mancarea secolului XXI

De multe ori, sunt sigur, ati auzit logica de fier conform careia Ceausescu ar fi supravietuit daca, dupa ce a platit datoriile externe, dadea putin caldurica si ceva de mancare la popor, care popor se saturase sa mai puna cate o haina pe el dar si de celebra butada "Nici o masa fara peste". Pentru cei care cred ca intr-adevar multimile fara colesterol si cu burtile pline de peste oceanic si mintile ascutite de fosforul ingurgitat l-au daramat pe Ceausescu spun ca, ei bine, aseara am descoperit ce fel de mancare ii lipsea comunismului pentru a supravietui - saorma.

Ati observat cumva ca aceeasi populatie care s-a saturat repede de peste pare a nu se mai satura de saorma? Ca in curand saorma se va servi in loc de sarmale pana si la nuni si botezuri iar la inmormantari coliva se va servi la lipie? Ca sunt saormarii la aproape fiecare colt de strada, ca este criza de saormisti la fortele de munca si, cu toate acestea, mai nimeni nu pare a sesiza banalitatea acestui fel de mancare? Pai, daca la peste aveam de unde alege, aveam oceanic sau de apa dulce, merluciu, sabie sau crap, aveam sansa sa-l facem plachie sau ciorba, chiftele sau saramura, lucruri care subminau din interior comunismul, punand imaginatia si priceperea cumparatorului la lucru, obisnuind populatia cu "a alege", cu alegerile, deci, tinand treaz, chiar daca la nivel subliminal si in doze homeopatice, un firav narav capitalist, ei bine, singurele variatii la saorma sunt "mare" sau "mica", "aici" sau "la pachet", "la lipie" sau la "farfurie", "cu de toate" sau "fara". Si toate astea fara sa mai vorbim despre fosforul si grasimea de peste bogata in vitamina D. Dezavantaj saorma, care tinde sa anuleze plaja de alegeri ale cumparatorului, sa-l obisnuiasca pe acesta cu monotonia, iar putinele variatii pe care le ofera nu sunt de natura creativa si tind sa aplatizeze creierul, sa-l faca neted ca lipia in care se impacheteaza continutul greu de definit al acestui fel de mancare, rezultatul final fiind asomarea consumatorului conform cu noile norme UE.

Insa aceasta nu este singura calitate a sormei care tinde sa o impuna in postura de favorita la concursul "Miss hrana maselor - secolul 21". Si nu afli acest lucru decat atunci cand vrei sa fii trendi, iti cumperi o saorma si doresti sa o mananci in fotoliu, stand comod si privind la televizor. Asa am facut si eu, intr-o seara aflandu-ma in delegatie, cazat la un hotel. Am luat una "mica", "la pachet" si "cu de toate". Poate am gresit atunci cand am cerut "cu de toate", pentru ca, imediat ce am desfacut pachetul, un prim val de "de toate" si de cartofi prajiti au evadat din stransoarea lipiei facandu-se comod alaturi de mine in fotoliu. Mi-am zis ca acesta este felul traditional al saormei de a spune "Salam alecu" si am ramas calm si am trecut-o ca o mica razbunare pe proprietar pentru doar cele cinci posturi TV oferite de hotel. Insa se pare ca lucrurile erau mult mai serioase in interiorul saormei unde o lava fierbinte se zbatea sa gaseasca vreo fisura prin placa tectonica a lipiei sau ca un razboi civil, intestin era in plina desfasurare intre misterioasele ingrediente. Astfel ca, dupa prima imbucatura, valuri de victime nevinovate ale razboiului, niste "de toate" semanand a precipitate albe, rosii si galbene, singure sau amestecate, pe jos sau imbarcate la bordul vreunui cartof prajit si-au intins tabara de refugiati direct pe pieptul meu. Maine este ultima zi de delegatie, am doua intalniri si nu mai am camasi. Va trebui sa apelez la Crucea Rosie Internationala sa relocheze tabara in chiuveta, sperand ca macar caloriferele hotelului sa aiba mai multe grade Celsius decat numarul posturilor televizorului si sa-mi usuce camasa pana dimineata. In plus, exista pericolul ca aciditatea sosurilor sa-mi fi gaurit rapid camasa. M-am evervat rau si, cu riscul de a ramane si flamand si cu camasa muradara, mi-am zis ca arunc saorma direct la cosul de gunoi. Insa in viata mea nu am vazut un cos de gunoi mai prost plasat si niste metri mai lungi ca in acest hotel. Cosul era in baie, cale de vreo 3-4 metri, dar ce metri... Asta m-a facut sa nu am nici o remuscare pentru hotelier la o noua hemoragie a saormei care, de data aceasta, dupa ce s-a revarsat pe covor a fost curpinsa de remuscari si a inceput sa planga cu lacrimi de bulion pe pantalonii mei. Se vede treaba ca muscatura mea i-a atins vreo artera vitala, prin care ketchupul transporta maioneza spre bucatelele de carne bine ascunse in interiorul amestecului.

Abia atunci am realizat ca nu am nici o sansa. Ca de fapt saorma este in razboi cu mine iar eu sunt prizonierul sau - prizonierul unei saorme. Caci intr-adevar nu aveam nici o sansa. Mi-am dat seama ca orice miscare as fi facut, in orice directie m-as fi indreptat, noi si noi hoarde de sosuri ar fi navalit peste mine, dupa un prealabil si pregatitor baraj de cartofi prajiti, ceapa, varza si muraturi. Eram dispus sa platesc bani grei pentru eliberarea mea, insa se vede treaba ca nimerisem o saorma cu principii, pentru care banii nu aveau nici o valoare. Aveam nevoie de un plan, aveam nevoie de o scapare din aceasta incercuire, din aceasta ambuscada in care am fost atras de oculta mondiala. Pariez ca vanzatorul de saorma era agent CIA sau Mossad iar toata inscenarea a fost facuta pentru a compromite firma producatoare a detergentior cu care hotelierul, dupa ce ma va impusca in aceeasi camera pentru a face curat o singura data, va incerca sa indeparteze urmele acestei lupte cu saorma. Doamne, cat l-am mai injurat in gandul meu pe bunul locotenent care a lasat meteristii de la 1866 sa treca prin armata ca gasca prin apa, lasandu-ma fara pregatirea militara de care aveam acuma atata nevoie. Cum-necum, sunt viu si nevatamat. O scurtez pentru ca amintirea acelei seri imi face rau. Am reusit sa scap, iar modalitatea in care am facut-o va fi descrisa in urmatoarea mea carte pe care o puteti comanda si plati anticipat, beneficiind de un discount de 15%. Pentru cei care se vor afla in situatii asemanatoare am infiintat o linie telefonica de urgenta(89.89.89-SAORMA-HELP, tarif 1,2 EUR + TVA).

Insa va vorbeam de o calitate a saormei pe care o puteti descoperi consumand-o in acest mod. Ei bine, iat-o! La sfarsitul luptei mele cu saorma, eu eram satul iar in punga in care era initial ambalata, pe jos, pe pereti, pe tavan, pe fotoliu si pe mine cred ca mai era material pentru inca doua sau trei saorme. Si sunt sigur ca acest lucru il pot certifica mai multe mii si mii de muritori si pacatosi, care au realizat si ei aceasta minune - a inmultirii saormei, pe cand cu painea, vinul sau pestele, se stie, nimeni nu a mai reusit minunea inmultirii lor de vreo 2000 si ceva de ani.

Drepturile hotilor

Pentru ca in ultima perioada s-au cam inmultit cazurile in care oamenii cinstiti atenteaza cu ferocitate, cu legea si cu arma in mana, la drepturile si libertatile fundamentale ale bietilor hoti, fie ei gainari ordinari, impuscati, sau parlamentari amenintati cu alegeri anticipate sau vot uninominal, propun elaborarea unei declaratii-anexa la Constitutie in care sa statuam clar si fara echivoc drepturile suplimentare, fata de cetatenii de rand, pe care hotii le au in Romania. Sa ne imbunatatim apoi brandul de tara, punand la loc de cinste acest maret act, la fel cum finlandezii, de pilda, se lauda cu lipsa lor de coruptie sau nemtii cu punctualitatea.

Iata, de pilda, eu as propune ca victima, cel batut, talharit sau doar furat, femeia violata sau poporul jefuit fara nerusinare de o clasa politica pusa pe capatuiala, victima, spuneam, sa aiba obligatia de a oferi hotului o masa calda la sfarsitul smenului. Iar daca victima nu poate pentru ca, in nimicnicia ei, a lesinat, si-a pierdut cunostinta sau a murit, masa va fi oferita de politie dintr-un fond special, alimentat din spagile primite. Banii vor fi recuperati de la mostenitorii victimei. Daca statul roman a construit chiar cantina Parlamentului in acest scop, se constata cu stupoare ca sectorul privat nu se supune acestei prevederi, raspunzand cu foc automat si foc-cu-foc incercarilor hotilor de a-si cere dreptul la protectie si la hrana.

Aceeasi mare falie dintre stat si sectorul privat se constata si la protectia sanatatii si integritatii corporale ale hotilor. Astfel, statul roman intretine o retea de spitale si clinici in care guvernantii nostri sunt tratati regeste, daca pune politisti si jandarmi sa-i pazeasca pe hoti atunci cand acestia fura benzina din conductele CONPET, se constata ca sectorul privat nu are nici macar bunul simt sa cheme o ambulanta inainte de a-l impusca sau bate pe hot, atunci cand il prinde, sä nu mai vorbim de o echipa de descarcerare sau pompieri care sa-l asiste pe bietul hot in stradaniile lui demne de toata lauda de a-si castiga painea sau pentru a preveni posibilele urmari neplacute ale unui accident de munca.

Se poate acorda chiar si un spor pentru situatii neprevazute. Caci mare trebuie sa fie stresul unui infractor atunci cand vreo televiziuine il surprinde votand de doua ori sau punandu-si nepoata sa voteze(pentru asta parlamentarul sa fie avansat ministru) sau vreun serviciu secret il filmeaza negociindu-si spaga sau cand vreun spargator gaseste usa inchisa sau euroii nu mai sunt sub saltea, ci tocmai au fost depusi la banca sau cand victima vreunui viol se pune asa, tam-nesam, pe tipat dupa ajutor. Sa nu mai vorbim de situatia in care victima violului este neepilata corespunzator. Pentru acordarea acestui spor, politia va interoga victima si martorii in vederea confirmarii aparitiei situatiei neprevazute invocate, iar sporul va fi imputat victimei recalcitrante, neglijente sau impertinente.

Pentru evitarea unor situatii de genul celor expuse mai sus, un Cod de comportament si bune maniere pentru victimile infractionalitatii amatoare sau organizate trebuie elaborat de urgenta. Dat fiind ca timpul hotului este pretios si ca de fapt hotii ne fac o favoare ca ne lasa sa traim in acest adevarat timp al hotilor, spiritul acestei legi trebuie sa statueze ca victima trebuie sa colaboreze pe deplin cu infractorul, sa-i acorde tot concursul si, la sfarsit, sa-i multumeasca hotului pentru ceea ce i-am mai lasat prin casa sau ca a lasat-o in viata.

Pai, daca tot suntem un stat in care hotul este la putere si razbate, fie el cu guler alb sau innegrit de sudoare, fie ca fura cu pixul sau cu parul, cu votul, cu sentinta judecatoreasca sau cu hotararea de guvern, fie ca fura o gaina sau un PIB, ei bine, trebuie sa avem grija de el, de hot, sa-l protejam. Caci el este creatorul imaginii noastre externe, el este cel care face ca buzele Europei sa pronunte cu respect si zilnic cuvinte ca Romania, spaga, inselaciune, tigani, cersetori, bacomat, case de bani.

Fefeleaga Europei

Poate ca multa lume s-a saturat de politica, insa eu dintotdeauna am crezut ca rolul politicii si al oamenilor politici este acela de a construi un baraj, un fel de lac de acumulare a energiilor creatoare ale unui popor, ale unei natiuni, de a nu le lasa sa se piarda si sa se iroseasca in mici torente si pârâiase care sunt predestinate disparitiei cu mult inainte de a-si atinge scopul, de a-si implini menirea. Apoi, aceste energii trebuie puse la lucru spre binele si mai buna pozitionare a natiunii in marea cursa de maraton la care participa toate neamurile lumii.

Este posibil ca acelasi punct de vedere sa-l gasiti si la marea majoritate a oamenilor nostri politici. Ei au, spre deosebire de noi, si sansa, privilegiul chiar, de a pune in practica acest crez. Asta daca ar fi cu adevarat responsabili, daca ei insisi ar crede macar jumatate din vorbele frumoase pe care le rostesc la tribuna Parlamentului, in tolcsouri sau in fata alegatorilor, in campaniile electorale. Poate ca acesta este tot farmecul acestor campanii electorale: se fac proiecte marete, ni se arata poze cu viitorul de aur prezis de poet, se construiesc Romanii, una mai frumoasa ca cealalta. Este, poate, singura imprejurare cand Romania liberala este la fel de frumoasa ca cea democrata sau cea pesedista, cand putem intui prin ceata vorbelor silueta autenticului interes national.

Apoi, apele barajului national se tulbura, mastile se dau jos si, in spatele lor, vedem figurile veroase, pline de bube in cap, ale pescuitorilor in apele tulburi si in numele interesului national. Sunt aceeasi politicieni, dar fara machiajul tolcsourilor, fara discursurile mieroase scrise de profesionistii minciunii, angajati pe bani grei sa manipuleze electoratul. Romaniile lor raman la fel, dar la fel de urâte si slabe de asta data, caricaturi din unghiuri diferite ale aceleiasi Fefelegi a Europei care este România reala. Cu samarele pline cu spagi si comisione, cu palinca si caltabosi, cu TVA returnat si impozite neplatite, cu fabrici si case luate pe gratis, Fefeleaga, costeliva si resemnata, urca muntele spre vilele si cabanele LOR. Tace si îi este rusine, parca, de tacerea noastra complice cu demagogia si nesimtirea LOR. Ii este frica si se roaga la Dumnezeu s-o tina asa cum este pentru ca stie ca asteptam ca lasii sa nu mai poata, sa cada sleita de puteri, pentru ca ei sa ne-o arunce noua. Sa ne incaieram, apoi, ca hienele de la stârvul ei, iar invingatorul, cel mai verde si patriot român, care a mâncat salam cu soia si care nu si-a vândut tara, sa-i puna pielea pe bat -  versiunea capitalista a lui "ultimul stinge lumina".
Va urez un somn placut si in continuare! Sa visati ca traiti bine!

Ghidul catindatului roman

M-am intrebat de multe ori cum Dumnezeu au reusit oameni de teapa lui Ludovic Orban, Tariceanu, Adrian Nastase si altii ca ei, de la putere, opozitie si palatul Cotroceni, sa ajunga in viata publica romaneasca pana in cele mai de sus craci, fara ca nimeni sa nu le observe ciocoismul lor sau cat sunt de calpi. Cum naiba au facut ei incat au pacalit atata lume, incat ne-au smuls voturile, cata vreme valoarea lor morala nu este mai sus de genunchiul broastei. Si am inteles ca totul ni se trage de la alegeri, de la modul vulgar in care politicienii nostri pacalesc electoratul, profitand de naivitatea si lipsa de experienta democratica a acestuia. De aceea, pentru a usura accesul tuturor la ciolan, am incercat sa schitez un ghid de conduita in campania electorala si nu numai al celor care vor sa prinda un locsor la festinul la care bucatele gatite din bogatia Romaniei sunt felurile principale.

Ghidul catindatului roman

Draga catindatule,

daca vrei sa ai coledzi in Romanica, daca vrei imunitatea care sa te scape de cosmarurile cu procurori ascultandu-ti telefoanele si cu tine fiind fetita la Jilava sau daca vrei pasaport diplomatic pentru tot arborele-ti genealogic sau daca vrei pensii de servici, bani de chirie ca sa locuiesti in casa ta, masina, sofer, secretara, birou, fax, internet, toate pentru a-ti derula mai bine afacerile personale atunci ia d'aci niste sfaturi. Ti le dau pe gratis, moca, fara bani si fara contract de consultanta, asa cum iti place tie.

Moncher, pentru-nceput am o veste proasta pentru tine. In primul si in primul rand trebuie sa ai prestigiu personal. Dar cum stiu de dinainte ca esti o lichea arhicunoscuta in biotopul tau, un gargaragiu de prima clasa, un parvenit si un ciocoi avar care, daca ar putea, ar vinde si lumina Soarelui taranilor sau intunericul hotilor, unul pe care lumea ar trebui sa-l ocoleasca pe celalalt trotuar atunci cand il intalneste pe strada, un hot patentat, un afemeiat si, desigur, fost turnator la Securitate am sa-ti dau si o veste buna, care sa-ti linisteasca fiorii care te-au cuprins deja: pentru majoritatea boborului tu esti modelul sau de viata, tu esti stalpul care sustine zidul la care nevoile, frica si lenea l-au pus cu spatele pe alegatorul tau, tu esti poza de pe icoana sub care tine candela in care arde gazul de pomana electoratul nostru, tu esti visul adolescentilor, Zburatorul fetelor si invitatul permanent al tuturor tolcsourilor.

Gata cu introducerea. Fii atent si noteaza:

► Primo ► Nu te duci si nu candidezi la ai tai, la cei care te cunosc - la fostii tai colegi, in satul sau orasul tau natal. Electoratul nu suporta ca unul de-ai lor sa ajunga mai breaz ca si ei. Candidatura ta ii jigneste profund si nu te vor vota in veci. In schimb, iti vor manca micii si iti vor bea berea pe saturate, iti vor lua uleiul si zaharul si iti vor purta tenisii si treningul atat la prasit cat si la hora. Dar daca, totusi, nu ai incotro si trebuie sa candidezi in locurile natale, trebuie sa pari ca te-ai rupt de ele, ca ai umblat prin cele strainataturi, ca esti cosmopolit si ca totul iti pute. Sa vorbesti mai din omusor, usor graseiat, uvular chiar, si nici in ruptul capului sa nu le spui ca pantalonii ti s-au rupt in fund cand te-ai dat jos din RATA sau ca asa i-ai cumparat de la second hand. Spune-le ca ti s-au agatat intr-o tufa de aloe vera, pe cand te plimbai cu doamna de Minolta prin Jardin des Tuileries.

► Secundo ► Cand te duci in fata muncitorilor, a sindicalistilor, sa le lauzi importanta, sa apreciezi mirosul de sudoare si basina din clubul intreprinderii in care se vor fi adunat cu forta, trimisi fiind de directorul general care doreste preluarea la stat a unor datorii ale firmei, un retur de TVA sau vreo reesalonare. Nu ar zice nu nici la promisiunea unor comenzi de stat la preturi de preturi. Dar asta nu-i decat inceputul, moncher. Sa nu uiti cumva sa dai cu furie in patroni. Ei, exploatatorii infami ai populatiei cinstite, trantorii societatii, evazionistii fiscali din cauza carora nu avem medicamente compensate, sugatorii de sange ai clasei muncitoare, profitorii revolutiei care au luat pe nimic fabricile poporului, ei, cei care se opun nefondat la cresterea salariilor, cei care vor sa aduca productivitatea muncii la nivel european si cate si mai cate. Baga tot ce-ti vine la gura si tot nu vei putea sa satisfaci pe deplin frustrarile auditoriului, invidia si vesnicile lor nemultumiri. Nici toate scarboseniile pe care le-ai auzit in cei 3 ani de puscarie, facuti pentru furt, inainte de 1989, si cu care te-ai dat luptator anticomunist, dupa 1989, nu iti vor fi suficiente, dar tu baga mereu, repeta, fa spume la gura, agita-te! Linguseste-i cum numai tu stii sa faci, cum ai invatat la Stefan Gheorghiu, promite-le ca la curve, orice, marea cu sarea, luna de pe cer, nu precupeti nimic. Toate vor fi uitate daca le vei da circ dupa alegeri. In final vor sfarsi prin a te aplauda si te vor vota.

► Tertio ► Cand te duci in fata patronilor, sa dai in muncitorime. Sa-i faci lenesi, carcotasi, indisciplinati. Ca fac greve din te miri ce, ca fura din fabrica, ca vor norme prea laxe, ca legea ii apara prea mult pe muncitori si le da nas, sa propui modificarea Codului Muncii in favoarea patronilor, pentru a-i pune pe picior de egalitate cu muncitorii. Sa le plangi de mila ca asigurarile sociale sunt prea mari, ca taxele ii sufoca sau ca s-au scumpit prea mult yachturile(pe asta las-o mai bine pentru liderii de sindicat, ca aia au mai multi bani), ca nici Coasta de Azur nu mai e ce-a fost odata, ca este inadmisibil sa se puna acciza pe jeepane, ca sectorul IMM-urilor nu este sprijinit indeajuns. Stiu, la nici una din cele zece firme ale tale nu te-ai lovit de asa ceva, insa trebuie sa pleci de la premisa ca nu toata lumea lucreaza la negru.

► Quatro ► Când esti face-to-face cu adversarul, cu candidatul opozitiei, calomniaza-l, spune despre el orice iti vine la gura si, mai mult ca orice, sa nu pierzi timpul cu dovezile. Fa-l spion, de pilda, agent al intereselor straine sau a grupurilor de interese din jurul mafiei petrolului sau energiei, nu conteaza. Nu uita ca nimeni nu are timp sa asculte argumente. Daca cei din sala voiau discutii civilizate, afirmatii, dovezi, argumente si contraargumente, se duceau la teatru. Pe de alta parte, cere-i lui dovezi, cere-i lui sa se disculpe, cere-i lui sa aduca argumente. Nimic nu oboseste mai bine electoratul decat discutiile logice, argumentate. Vor deveni plictisiti, molâi si apatici, vor casca, dar nu de somn, ci sa-l manance pe nesimtitul care vrea sa le puna neuronul la contributie, vrea sa-i faca sa gândeasca, sa inteleaga. Caci mai bine incerci sa convingi vantul sa nu bata sau zapada sa nu cada decât sa argumentezi logic in fata multimii bipede fara existenta proprie, hranita cu telenovele, fapte diverse despre existenta altora si stirile de la ora cinci.

► Quinto ► Daca esti singur la vreo intrunire cu un electorat specific, da-ti frau liber imaginatiei, moncher. Canta rap cu rapterii, pop cu popii si house cu casnicele. Mori, mai presus de toate, de grija minoritatilor. Spune ca 50% dintre romani sunt homo, celilalti subîntelegandu-se ca sunt lesbi. Nu uita, totusi, moncher, sa aduci un pios omagiu heterosexualitatii. Este o metoda perimata, prin care, totusi, electoratul se inmulteste. Medicilor barfeste-l pe Hipocrat, cu juramantul sau comunist, detinutilor barfeste-i pe gardieni si politisti, la pesti critica curvele, la curve critica clientii iar la clienti plange-te de boli venerice. Fii de-al lor, fii popular, fii PRO! Stii si castigi !

►Sexto ► Sper ca nu ai facut imprudenta sa-ti faci un program electoral prea amanuntit. Vei deveni vulnerabil in fata adversarilor, moncher, te vor toca apoi marunt cu fiecare rand din propriul tau program. Ca un bumerang se vor intoarce promisiunile scrise impotriva ta. Pe gura, da orice, promite orice. Promite-le gratuitati, ca vor trai bine, tepe in Piata Victoriei, dreptate si justitie, moartea regimului ticalosit, intr-un cuvant, ORICE. Fiecare intelege prin regimul ticalosit ce vrea, de la vecinul care bate snitele si nu-l lasa sa doarma si de la sotul care sforaie si vorbeste prin somn, pana la Mutu care rateaza un penalty, totul este regim ticalosit pentru ei. Iar cu pestii cei mari, plimba-i un pic prin ziare si pe la televiziuni, sa fie aratati cu degetul, sa muste prostimea ecranele teveurilor, pentru ca, in final, sa plece din scena cu banii toti, cu tot uzufructul hotiei si ticalosiei lor. Apoi sa aduci in scena alti hoti, dar hotii tai de data aceasta. Pentru asta, sa dai vina pe altcineva, vreun procuror, alt hot, caruia sa-i aplici aceeasi procedura. Ce naiba, la hotii nostri, procurorii nostri. Sa se-nteleaga doar din priviri, ca Hagi cu Raducioiu. In scris, insa, fii cat mai general, cat mai interpretabil, cat mai fara sens, sa poti sa o dai la intors, sa poti oricand sa-i faci pe ei prosti, ca nu au inteles, iar cand nu mai ai loc de intors, autosuspenda-te, spune sincer ca ai gresit sau varsa o lacrima. De crocodil sa fie.

► Septimo ► Daca insa promiti ceva finantatorilor campaniei tale, pe gura sau in scris, atunci sa te tii de cuvant, caci altfel unde iti stau picioarele acolo iti va sta si capul, iar tu insuti vei afla despre tine lucruri despre care nici macar nu ai habar. Daca le promiti cota unica, da-le cota unica, daca le promiti lor energie ieftina, sa o exporte, da-le lor energie ieftina sa o revanda, chiar si statului, scump si prostimii da-le-o pe cea scumpa, daca le-ai promis pret mare la gaze, cel mai mare, plateste-le pretul cel mai mare, caci nu tu il platesti, ci prostimea. Sa ai mare grija, moncher, la acesti oameni, ca-s mai ticalosi, mai hoti si mai prefacuti decat tine. Armatele lor de jurnalisti vor inventa fapte despre tine, fapte pe care le vor judeca cohortele lor de judecatori. Si asa cum nea Fane mai construia cate o manastire dupa fiecare caft dat turcilor, tot asa si ei mai fondeaza cate o Antena, sau o Ziua, cate o Oglinda, Realitate sau un post de radio dupa fiecare suta de milioane primita mostenire. De ei sa-si fie frica, iara nu de bobor, care-i usor de adormit cu Antena. Pur si simplu se transmit imagini din parlament. Tu, catindatule, trebe doar sa pui cate o comitzie sau un comitet sa decida si sa ia cele mai impopulare masuri, caci nimeni nu a demonstrat vreodata vinovatia vreunei comitzii. Cand, totusi, nu poti impiedica unele evolutii bune si pentru bobor, sa ai grija sa te pui din vreme in fruntea lor si sa te bati cu caramida-n piept ca de la tine se trag.

► Octavo ► Dar, mai presus de toate, fa-ti lobotomie, moncher. Oricat ai fi de ticalos si de parsiv, de prefacut si de cameleon nu vei putea simula niciodata suficienta prostie cata ar fi necesara ca sa castigi. Oricat ai fi tu de poltron, daca intelegi suficiente lucruri, daca intelegi niste mecanisme intime ale societatii nu poti sa nu aduci vorba despre munca, nu poti sa promiti solutiile radicale pe care matzele goale si frustrarile boborului le asteapta, care sa bage hotii la puscarie in 24 de ore, care promit raiul unora si iadul altora in 48 de ore, care sa stranga multimile excitate la executii pe stadioane in 72 de ore si care sa-l aduca a doua oara pe Iisus in 96 de ore. Iti trebuie o lobotomie de succes, pentru asta, moncher.

Hotii de primavara

Un filozof antic cerea drept plata elevilor sai o parte din castigurile pe care acestia le vor avea folosind invatatura sa. Iata ca visul lui Protagoras s-a implinit. Invatatorii contemporani sunt platiti din impozitele contribuabililor, adica dintr-o parte a castigurilor elevilor lor. Iar daca aceasta parte se dovedeste a fi, valoric, insuficienta, profesorii nostri nu isi spun ca invatatura lor a fost gresita, ci ca partea din castiguri care li se ofera este prea mica. Dar privind la cum traiesc elevii insisi - saraci si dezorientati, neajutorati de cunostintele lor de fizica atomica, matematici superioare sau genetica - este mai mult decat evident ca profesorii gresesc - educatia lor produce inflatie de invatati si penurie de intelepti.

Sistemul de invatamant, "Sistemul", pe scurt, asa cum le place ministrilor si inspectorilor sa se refere la el, ar trebui sa pregateasca romanii de maine, adica pe aceia care sa se potriveasca profesional planurilor de dezvoltare pe termen lung ale tarii, iar in paralel sa le fie inoculate valorile noastre traditionale modulate, desigur, de exigentele Uniunii Europene si, in general, ale globalizarii. Sistemul ar trebui sa aiba niste obiective sociale mai curand decat unele strict tehnice, cum le are acuma si pe care, oricum, nu si le indeplineste. Si, spre exemplificare, as intreba aici daca are Romania nevoie ca de aer de cetateni care sa stie capitala Ugandei sau are nevoie de cetateni corecti, perseverenti, exigenti cu ei insisi si cu ceilalti, muncitori si adaptabili. Atunci cand spunem despre cineva ca "nu are educatie" nu ne gandim ca el nu stie sa mulga oile, sa monteze o chiuveta sau sa exploateze un ERP. Adica, prin "lipsa de educatie" nu intelegem ca omul respectiv nu stie sa isi faca meseria, ci ca nu are anumite virtuti pe care ne asteptam sa le aiba, ca nu este onest bunaoara, ca nu respecta opiniile celorlalti sau ca isi foloseste averea sau puterea sprea a-i jigni sau a-i umili pe semenii sai. Chiar asa, intr-o lume in care bogat poate deveni oricine si, sa recunoastem, influenta oamenilor bogati asupra mersului societatii este mai mare decat a celorlalti, cum ne pregatim noi tinerii sa fie bogati, sa faca fata puterii si tentatiilor pe care banii ti le aduc? Altfel, ciobanii cu Maybach si ciocoii cu peretii tapisati cu tablouri de colectie primite spaga vor deveni reprezentativi pentru Romania. Ma intreb, deci, ce face scoala romaneasca pentru a promova o astfel de educatie in primul rand? Cat timp nu vom face din invatamant o prioritate nationala, o adevarata religie, nu vom avea nici un viitor ca natiune si ca popor - riscam sa devenim culegatorul universal de capsuni. Si o vom face si cand omenirea va coloniza Luna sau Marte. Nimeni nu va veni sa finanteze invatamantul romanesc, nimeni nu va finanta cultura romaneasca, nimeni nu va finanta mentinerea identitatii noastre nationale daca nu o facem noi insine.

Invatamantul nostru nu este un invatamant suplu, care sa asigure dezvoltarea personalitatii si educatiei copilului in pas cu dezvoltarea lui fizica, naturala. Sistemul nu pune accentul pe crearea unui ambient educational in care in primul rand buna organizare a scolii, a activitatilor scolare, corecta desfasurare a examenelor si concursurilor, prestanta si prestatia profesorilor sa constituie exemple care sa modeleze comportamentul viitor al copiilor. Sistemul ne ia copiii de mici, de la varsta de 3 ani, si ni-i returneaza dupa Bacalaureat, la 18 ani, inalti, frumosi si bine proportionati. Insa educatia lor nu pastreza deloc pasul cu aspectul lor fizic. Sub aspect educational ei ne sunt dati inapoi cu un creier diform, acelasi creier de copil, insa gras, urat si balcaz, indopat si suprasaturat de cunostinte enciclopedice dar fara pic de viziune si intelepciune in a le folosi, cu gandirea si creativitatea schilodite si osificate, orfan de stramosi si traditie, fara principii si fara valori morale pe care sa le inteleaga, sa le accepte ca fiind ale sale, sa le respecte si sa le raspandeasca in jurul sau. Cand termina liceul, adolescentii nostri viseaza sa stapaneasca trei sau patru sute de cai putere ai unei masini sport, dar sunt incapabili sa-si stapaneasca propriile vicii sau pornirile violente. Copiii nostri ies din scoala cu dispret pentru munca si cu respect nemarginit pentru ciupeala, ies mutilati de credinta ca ei sunt foarte buni insa invidia ii impiedica pe ceilalti sa le recunoasca meritele. Desigur, este bine sa fim increzatori in fortele noastre, in faptul ca suntem buni si ca putem deveni cei mai buni, insa trebuie sa fim constienti si de faptul ca acela care isi spune "eu sunt cel mai bun" trebuie sa dovedeasca in fiecare zi acest lucru.

Intr-o lume in care cei mai multi oameni au mai multa libertate decat pot intelege, asimila si decat pot sa transforme in bine pentru ei insisi si pentru societate, tinerii nostri ies din liceu cu o cultura hedonista in cel mai bun caz, dezvoltata haotic si fara nici un pic de indrumare, cu un cult al libertatii necircumscrise de nevoi sociale, de voluntariat, de traditii sau de aparteneta la o comunitate. Cei mai multi fug de responsabilitatile sociale cu celebrul adagiu "Sunt cetatean al lumii" si de cele individuale cu "Libertatea mea se termina acolo unde incepe cea a celorlalti", insa fara sa isi asume responsabilitati pentru problemele lumii si observand cu greu pe cel de langa el, mai ales daca acesta este in suferinta.

Si, pentru ca tot am inceput cu un exemplu din lumea antica, sa terminam cu ceea ce spuneau grecii antici despre cei care strica sau distrug tanara generatie. Spuneau ca fapta lor se aseamana cu a aceluia care ar fura primavara dintre anotimpurile unui an.

Democratia, in ceata

Dezamagitoare a fost prezenta la vot la referendumul pentru vot uninominal. Si nici cea de la Europarlamentare nu a fost decat cu putin mai mare. In general, romanii par a se fi saturat de democratie din moment ce nu participa la una dintre manifestarile cele mai vizibile ale ei - votul.

Eu cred ca o fi stampila vizibila si buletinul de vot palpabil, insa ceea ce pare a-i indeparta pe romani de cabinele de vot este ceea ce este in spatele alegerilor, mecanismele complicate, ceata institutionala pe care votul pare a le legifera, a le naste chiar. Degeaba ne comparam noi cu "media europeana" atunci cand vorbim despre prezenta la vot, daca nu ne comparam si in ceea ce priveste nivelul de intelegere a mecanismului democratic, a institutiilor statului de drept sau a subiectului supus votului. Si nici nu ne vom putea compara prea curand la aceste capitole pentru ca experienta noastra privind democratia este ca si inexistenta din moment ce majoritatea electoratului si-a trait cea mai mare parte din viata in comunism iar experienta noastra istorica, in general, nu ne recomanda nici ea ca mari campioni intr-ale democratiei.

Legile, institutiile statului si functionarea acestora ar trebui sa tina cont de nivelul general de cultura politica, civica si sociala a cetatenilor - in cazul nostru ar trebui mult simplificate. Un sistem de legi in permanenta schimbare ca al nostru si prea complicat chiar si pentru specialisti genereaza o functionare a institutiilor total aleatoare, lipsita de orice logica, in care se gasesc usor cate zece argumente legale si pentru a aproba, si pentru a respinge o cerere a cetateanului. Este astfel imposibil ca legi stabile si bune sa genereze, in timp, traditii si automatisme de comportament in randul populatiei. In aceste conditii, sa nu ne mire, deci, lipsa de participare a cetatenilor la procese democratice al caror rezultat ramane permanent in ceata, le scapa. Mai mult chiar, cetatenii refuza sa aiba de-a face cu institutiile si serviciile statului a carui functionare nu o inteleg, iar coruptia, cel putin cea mica si foarte raspandita, la nivelul functionarilor sau a politiei, nu este altceva decat expresia practica a evitarii acestui contact cu statul.

In aceasta capcana a suprasolicitarii puterii de intelegere a electoratului a cazut si presedintele Basescu atunci cand a convocat referendumul la aceeasi data cu alegerile pentru Parlamentul European. Peste problematica destul de complicata a functionarii institutiilor europene(pe care chiar cei de pe liste s-a dovedit ca nu o cunosc) s-a suprapus cea a votului uninominal, complicata si aceasta de existenta proiectului guvernamental trecut deja prin Parlament. Rezultatul este sau va fi ca, in ciuda procentului covarsitor de DA rezultat la referendum, frustrarea electoratului va creste pentru ca nu se va face ceea ce s-a votat.

Si nu putem reprosa populatiei acest esec, neparticiparea la un sistem care pare mai mult sa ii respinga decat sa-i doreasca, la un sistem care nu se vrea inteles, care exista pentru sine, nu pentru oameni, la un sistem care ii trateaza de sus, cu o superioritate agasanta.

Italia neprihanita

Am cateva cunostinte care muncesc la negru in Italia. O fac de multi ani. Cativa locuiesc intr-o colonie de rulote langa Torino. Zilnic, politistii ii supravegheaza, pozeaza si filmeaza din masinile politiei. Toata lumea stie ca muncesc la negru iar unii fura de ici de colo si, cu toate astea, ani de zile, autoritatile nu au luat nici o masura. Le convine munca la negru.

Le convine pentru ca daca, spre exemplu, un italian fabrica 10 farfurii pe zi si inca doi imigranti fac alte 20, statisticile vor retine ca italianul a facut 30 de farfurii pe zi. Si asta pentru ca cei care muncesc la negru nu exista pentru statistici, nu exista pentru asigurarile sociale, nu exista. Punct. Ei exista doar cand niste Vadimi si Markobeli italieni trebuie sa castige voturi, ei exista doar cand este nevoie de acari Paun, ei exista doar cand stirile despre ei fac audienta sau vand editii de ziare.

Atunci vezi manifestatii mari impotriva imigrantilor, impotriva celor care le schimba pemparsii octogenarilor lor. Totusi, acestea nu sunt cele mai mari manifestatii ale italienilor. Nu. Cele mai mari demonstratii de strada, cu steaguri rosii si lozinci de stanga si extrema stanga, le vezi atunci cand vreun guvern mai curajos incearca sa reformeze sistemul de asigurari sociale, de sanatate sau legislatia muncii, atunci cand, cu alte cuvinte, incearca sa-i puna pe italieni sa munceasca mai mult. Cum acestia refuza cu incapatanare, guvernele sunt obligate sa incurajeze munca la negru, sa-i cheme, incurajeze si puna pe altii sa munceasca pentru "vitejii" italieni.

Fara indoiala ca acest lucru duce, vrand-nevrand, si la cresterea infractionalitatii. Acesta este, si trebuie sa fie, un risc asumat atunci cand ii chemi pe altii sa faca muncile pe care tu insuti refuzi sa le faci. Si nu pentru ca ai fi supracalificat pentru asta. Insa aceasta nu inseamna ca acesti imigranti trebuie tratati, in relatia lor cu legea, altfel decat ceilalti oameni, adica individual - fiecare plateste pentru ceea ce face.

Imi amintesc ca nu cu mult timp in urma televiziunile aratau muntii de reziduuri menajere de la marginea Neapolelui pe care italienii nu erau in stare sa si le stranga si cautau cu disperare debusee in Europa pentru gunoaiele lor. Tot acest circ mediatic cu romanii prezentati ca inventatorii faradelegii in Italia de catre nepoata lui Mussolini mi se pare ca o perdea de fum inaltata pentru a nu se vedea gunoaiele de la marginea Italiei.

Presa sportiva, pompierul care pune focul

Deseori, am auzit in divese tolcsouri acuze, intemeiate, dupa parerea mea, la adresa massmedia cum ca, din lumea sportului, ar reflecta cu precadere scandalurile si personajele care le provoaca - intotdeauna aceleasi personaje dubioase provenite din malul comunismului, mal nedecantat inca datorita apelor vesnic agitate din viata noastra publica. Apararea favorita a reprezentantilor massmedia (fie ziaristi care mai pun inca virgula intre subiect si predicat, fie moguli de presa care au facut averi imense din libertatea de expresie) a fost ca presa este o oglinda si, prin urmare, nu este ea de vina pentru realitatea reflectata.

Iata ca recentul scandal legat de declaratia lui Mutu cum ca ar dori ca, pe langa Romania, din grupa noastra, Olanda sa fie cea de-a doua echipa calificata la EURO 2008 pentru ca Olanda este "mai civilizata [decat Bulgaria]" vine sa-i contrazica pe stapanii "oglinzilor". Acesta a fost un eveniment de presa creat de presa si exploatat de aceasta spre cresterea audientei, spre propriul folos material, indiferent de incitarile subtile la xenofobism, indiferent de faptul ca situatia nu are nimic comun cu sportul, cu spiritul sau, indiferent de faptul ca asemenea manfestari ar fi fost aspru pedepsite de forurile sportive daca s-ar fi produs pe stadioane. Faptele sunt cu atat mai grave cu cat publicul caruia i s-au adresat incitarile este unul foarte influentabil si sensibil la aceste teme viscerale, date fiind limitele sale culturale(chiar daca are conexiune la internet) si pretul inca mic la alcoolul de proasta calitate.

Un ziarist a insistat pe langa Mutu pentru o declaratie care de obicei este evitata de oficiali si jucatori, un alt ziarist (bulgar de data aceasta) a manipulat stirea raspunzand romanilor nu, in cel mai rau caz, lui Mutu iar hienele media de la noi nu au putut decat sa agite spiritele si, fara vreun alt comentariu care sa puna lucrurile in matca civilizatiei, sa prezinte traducerea articolului aparut la Sofia, dand linkuri catre forumul ziarului si incitand cititorii sa trimita mesaje de raspuns, mesaje care nu era greu de banuit cam in ce registru suburban se vor situa. Si sunt sigur ca prostia romaneasca a rezonat puternic in capetele goale ale cititorilor bulgari de aceeasi extractie, semn ca organizatia "Prosti fara frontiere" este bine stabilita in zona.

Deci, care este aspectul negativ, scandalul din lumea sportului reflectat de aceasta avalansa de stiri si tolcsouri din massmedia, stiut fiind ca Olanda este mai civilizata si decat Bulgaria, si decat Romania si decat multe state occidentale, chiar ? Reflecta presa sportiva lumea sportului? NU! Mai mult chiar! Asa-zisa presa sportiva concureaza practic spectacolul sportiv, facand pe seama acestuia propriul spectacol si batandu-se cu sportul pentru banii aceluiasi segment de public, din pacate nu cel mai educat posibil. Respecta presa sportiva anumite reguli din sport, cum ar fi un minim de fairplay si de respect pentru adversar? In nici un caz. Ea are mai curand profilul unui criminal profesionist care, pentru o suma corespunzatoare, iti livreaza cadavrul oricarui jucator sau oficial, a oricarui club sau federatie.

Si inca nu ar fi atat de grav daca, in acest circ media, nu ar interveni si nu s-ar amesteca si politicienii, mari amatori de voturi si de bai de multime. Si nu este decat o chestiune de timp pana cand unul sau altul dintre ei va fi amestecat, cu sau fara voia sa, intr-un astfel de scandal, mutand planul disputei absurde si prostesti in cel politic.

Hagi, regele Lear

Trist, spasit si aproape de finalul neinceputei sale cariere de antrenor, "regele" Hagi iese din scena. Coroana pe care, intr-adevar, nimeni nu poate sa i-o ia, de-abia daca i se mai intuieste de sub startul gros de minciuna, ocara si umilinta aruncate in capul sau, de sub obida stransa in ultimele luni. Sceptrul i s-a transformat intr-un amarat baston de orb cu care "regele" incearca, in zadar pare, sa gaseasca poteca ingusta dintre gloria trecuta, ambitiile actuale si orgoliul sau mare. Gandindu-se poate ca "acum sau niciodata!", Hagi, asemenea eroului bun urmarit de zmeu, si-a scos din san orgoliul si mandria si le-a aruncat in urma sa, sperand ca devorarea lor sa-l intarzie pe capcaun macar pana echipa va face oarece branza sau macar putina urda prin Liga Campionilor. Acest lucru, spera el, plus simpatia publicului ii vor spala putin imaginea si il vor reabilita chiar si in proprii-i sai ochi. Caci nu imi inchipui ca Hagi a acceptat toate mizeriile lui Becali din ultima vreme fara sa-si calce pe mandrie, fara sa-i fie un pic jena atunci cand se priveste in oglinda.

Nu a fost sa fie asa. Si nici nu avea cum sa fie, chiar daca echipa avea un traseu mai de Doamne-ajuta in Liga. Si de acest lucru trebuia sa-si dea seama Hagi inca de la inceput. Nu intri in cotetul porcului sperand vreodata sa mananci mai mult rahat decat el. Iar daca, totusi, il intreci, nu vei putea niciodata sa te mandresti cu asta. Prietenul sau, Gica Popescu, a inteles acest lucru. Probabil ca i l-a spus si lui Hagi, dar degeaba. De unde se vede ca, la fel ca si talentul, nici inteligenta nu este molipsitoare. In plus, suportand ceea ce a suportat, nu cred ca antrenorul Hagi a crescut in ochii jucatorilor pe care ii antrena, ci dipotriva. Iar decaderea in ochii jucatorilor, cum s-a vazut si in cazul lui Rednic, este mortala pentru un antrenor.

Intr-un fel, destinul sau se aseamana cu acela al regicidului Gigi Becali. Amandurora, Dumnezeu le-a dat mai mult decat pot sa duca, mai mult decat pot suporta fara ca ratiunea sa le fie intunecata. Lui Hagi i-a dat glorie, iar lui Becali bani si putere. Atat de mult le-a dat, incat, ajungand prea aproape unul de celalalt, isi faceau umbra unul altuia, se eclipsau reciproc. Cel putin, in goana lor dupa succese si dupa prima pagina, asa cred ca au interpretat, fiecare din ei, situatia. Iar cel mai obisnuit cu lumina reflectoarelor, cel mai obisnuit cu aparitiile indecent de dese in massmedia, ciobanul Becali, nu a putut sa reziste mult fara sa profite de posibilitatea unui festin mediatic, posibilitate data de devorarea in direct si la ore de maxima audienta a unui "rege". Pe cadavrul lui Hagi, Becali s-a mai apropiat un pic de lumina care, intr-un final, il va arde, care-l va distruge.

Poate ca acuma vede si intelege Hagi cam ce i-a facut el lui Victor Piturca, atunci cand l-a alungat practic de la nationala. Privit din aceasta perspectiva, Hagi nu mai pare o victima, ci doar tinta unei justitii imanente, care parca se incapataneaza in a nu lasa nepedepsite marile nedreptati.

Cred totusi ca, dupa o perioada de "autosuspendare"(ca tot se poarta termenul) si de introspectie, regele Hagi are toate sansele si tot dreptul la o restauratie. Despre el, deci, putem spune "Regele a murit, traiasca regele!"

Cat despre celalalt personaj, care, in schizofrenia lui, isi face palate si se autocompara cu regi si domnitori, lui si celor care il sustin nu pot decat sa le spun "Regele e gol!"

Gigi Becali

Gigi Becali este un negutator. Vinde si cumpara, face profit la fel cum respira, in mod reflex, cu maduva spinarii si bulbul rahidian. Asta face de mic si numai asta stie sa faca. Nu are scoala, insa cei ca el nu au nevoie de scoala pentru ca ceea ce fac fac de generatii. Sunt asa-zisii virtuozi populari. Mai mult chiar, cei care vor sa teoretizeze negustoria, sa scrie carti si sa o predea la mari universitati, pe cei ca Becali trebuie sa-i studieze si sa-i analizeze.

Daca cineva crede ca Gigi Becali se amageste ca poate si vrea intr-adevar sa devina presedinte, ei bine, acel cineva se inseala. Gigi Becali lanseaza doar un semnal, o invitatie la negocieri celor care intr-adevar pot castiga alegerile prezidentiale. Ridica doar coada, cum se spune in popor. Ce vrea el sa vanda? Ce vrea el sa tranzactioneze? Ce da si ce primeste? Simplu! El se ingrijeste mai intai si intai sa aiba cateva procente sigure din electorat, apoi vinde aceste voturi celui pe care il intuieste ca va fi castigator in schimbul protectiei ulterioare impotriva codului penal, fiscal sau comercial si a slujitorilor acestora. Asa se explica de ce Gigi Becali a fost mai tot timpul in preajma puterii, fie ca ea s-a numit Viorel Hrebenciuc sau Traian Basescu. Fiind deja legat de Hrebenciuc cu sute de milioane de fire verzi pe care scrie "In God We Trust!"(asa explicandu-se si credinta lui in Dumnezeu ) ), el are nevoie de protectie din cealalta parte a baricadei. Si va face tot ce poate ca sa-l cultive pe presedintele Basescu care, la randul sau, va avea nevoie la alegerile urmatoare de cele cateva procente ale lui Becali. A vazut si el cum a castigat la mustata in 2004 si numai datorita "axei". In ziua de astazi, si daca te duci sa cumperi o paine la alimentara din colt, pana ajungi inapoi acasa ai incalcat cel putin doua-trei legi fiscale, daramite sa faci o avere de sute de milioane de euro. Asa ca prudenta lui Gigi Becali este explicabila, cum la fel de explicabile sunt si fasurile mai tuturor anchetelor care l-au avut in colimator. Daca insa Gigi Becali va gresi si va miza vreodata pe calul perdand, va plati cu varf si indesat momentul de neinspiratie.

Daca obtinerea unei felii semnificative din voturile electoratului este scopul sau, in slujba acestui scop sunt puse si celelate activitati publice ale sale.

Cu Steaua si performantele sale, Gigi Becali starneste interesul opiniei publice si atrage atentia asupra sa, dar asta, bineinteles, nu este suficient ca lumea sa il voteze. Si atunci, o parte din cei care privesc spre Becali sunt prinsi in plasa cu retorica sa nationalista, alta parte cu actele sale de "binefacere", alta parte cu ajutorul preotilor si prelatilor ortodocsi, carora Becali le baga sume imense in conturi, alta parte cu limbajul colorat si direct cu care se adreseaza telespectatorilor in fiecare seara de la diversele talcsouri la care pare ca are abonament. Asta, desigur, trebuie sa coste, dar, la urma-urmei, si presa trebuie sa traiasca si sa manance o pine alba. Si aici intra si acei care, chipurile, zilnic il injura si il critica pe Becali, ei facand parte din multimea de "haitasi" care sperie publicul, nu-l lasa sa fie indiferent, si il aduce in bataia propagandei continue a lui Becali.

Dintre toate aceste hobiuri ale lui Gigi Becali, acela cu religia si cu Dumnezeu mi se pare cel mai periculos pentru ca poate sa-i suceasca mintile si, odata cu ale lui, pe ale multora dintre sustinatorii sai. S-ar parea ca nici lui Moise sau lui Mahomed Dumnezeu nu le-a vorbit atat de mult ca lui Gigi Becali, si asta poate o fi pentru ca Gigi intelege mai greu decat cei doi. Pericolul este cu atat mai mare cu cat mai-marii bisericii ortodoxe profita de putinatatea lui ... hmm... gnoseologica si-i canta in struna si-l storc de "prescura", asa incat saracul Gigi nu este nici pe departe robul lui Dumnezeu, ci robul preotilor si a dorintei lor, dar si a lui, de marire, putere si bani.

Sa traiti bine!

Am fost foarte surprins de afirmatiile presedintelui Basescu cum ca celebra sa lozinca electorala "Sa traiti bine!" nu a fost decat un simplu salut si nimic altceva. Ca presa si electoratul s-au grabit sa-i dea sensuri apropiate de cel propriu, lucru care ar fi dus la un orizont de asteptare mult prea mare si, oricum, indepartat de ceea ce dansul voia sa ne spuna - un simplu salut.

Amestecul lucrurilor serioase cu derizoriul si bascalia ieftina, a lui cu Gigi Becali si Vadim cu rugaciunile catre Dumnezeu, a interesului national cu cel de partid sau de grup sunt lucruri specifice intregii clase politice, nu doar domnului Traian Basescu. El doar o face cel mai bine. Lui doar ii reuseste cel mai des.

M-am gandit ce ar implica pentru un popor sa traiasca bine si cred ca lucrurile esentiale ar fi:

• Sa-i fie asigurata ziua de maine. Sa existe acea bunastare generala care sa-i permita fiecarui membru responsabil al societatii, cel care are chef de munca si respect pentru legi, sa traiasca decent.

• O justitie dreapta si corecta, aplicabila tuturor, care sa asigure acea egalitate de sanse cu care democratiile se lauda. Se subintelege ca noi insine trebuie sa devenim mai corecti unii fata de altii si sa intelegem ca respectul fata de lege inseamna, de fapt, respectul fata de concetatenii nostri.

• Un invatamant performant care sa nu se laude doar cu celebrii nostri olimpici (in pregatirea carora sistemul nu are, practic, nici un merit), ci cu meseriasii pe care ii scoate, cu atitudinea fata de munca a absolventului roman de liceu sau de facultate, cu o structura moderna a meseriilor si specializarilor, in pas cu evolutia economica prezenta si viitoare, nationala dar si europeana.

• O religie vie si o cultura libera, una radacina iar cealalta coroana spiritualitatii nationale. Iar la umbra ei, cat mai mare, sa se regaseasca nu numai romanii, asa incat nimeni sa nu poata spune ca am facut umbra Pamantului degeaba.

• Daca nu fiecare in parte, macar toti la un loc, sa dispunem de un anume surplus de bunuri si/sau servicii care sa ne permita sa cumparam din afara tarii cele trebuincioase. Desigur ca invatamantul performant de care vorbeam mai sus, sau cultura, ne vor permite sa inglobam cat mai multa inteligenta si mai putina materie in ceea ce avem de oferit altora.

• O politica de aparare,securitate si de aliante inteligenta si inteleapta care sa apere si sa conserve valorile mai sus enuntate, care sa tina dusmanii departe, fara a-i ofensa inutil, si aliatii aproape, fara a ne umili pentru aceasta.

La acestea si la multe altele s-a angajat presedintele in campania electorala, cel putin in viziunea mea si a altora ca mine. Din pacate nu si in viziunea lui. El doar era in trecere si ne saluta. Pacat!