Sorin Ovidiu Vantu

Sorin Ovidiu Vantu nu a existat.

Au existat doar niste securisti lacomi si venali, crescuti pe cadavrul neautopsiat al Romaniei postdecembriste, securisti care s-au folosit de el sau si-au vandut lui ticalosia.

Au existat doar niste "intelectuali" scapatati, carora, si pe vremea comunismului si dupa, li s-a parut ca nu sunt apreciati (pecuniar, fiereste) la valoarea lor si si-au justificat astfel lipsa de scupule in a-si vinde oricui si bruma de talent pe care o au pentru a polei un pic smecheriile golanasilor de dupa 1990.

Au existat niste politicieni de o demagogie caragialeasca, dornici sa fie si hoti si sfinti in acelasi timp, deci amatori sa fure cu mana altora, sa se infrupte din hotiile altora pe ascuns, morti dupa publicitate de proasta calitate, si care s-au vandut atat pe ei, cat si tara pe o punga de arginti.

Si a mai existat un popor vegetal, care i-a nascut si nutrit pe toti ceilalti, ahtiat dupa "ce se da", nu dupa ce se castiga prin munca, si care nu astepata niciodata sa i se spuna de doua ori sa mearga la culcare ca altii vor veghea ca somnul sa-i fie linistit si [asta nu i se mai spune] VESNIC.

Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, un singur nume, li s-a spus simplu SORIN OVIDIU VANTU.

Inconstientii

Atunci cand s-a propus si votat initial legea care prevedea marirea salariilor profesorilor cu 50% s-au intalnit, din pacate, multe dintre defectele fundamentale ale poporului roman, defecte care au fost la locul si la momentul potrivit pentru a se intalni cu dezastrul.

A fost mai intai inconstienta unei categorii profesionale - profesorii - de la care, pe masura lefii cerute, asteptarile sunt mai mari, de a-si vinde voturile si de a privi o campanie electorala numai si numai ca pe un bun moment de renegociere a salariilor, aruncand astfel in derizoriu o manifestare fundamentala a democratiei, deturnand de la rosturile lor ocazia si cadrul de a discuta despre viitorul Romaniei, despre diferite viziuni asupra acestui viitor, despre caile de a aduce prosperitatea mai aproape de noi, de noi toti, nu doar mai aproape de aceia care prin alegator inteleg zaraf de voturi.

A fost apoi dragostea severineana de ciolan, inconstienta parlamentarilor educati de profesorii-zarafi, parlamentari care, dupa ce au fost un mandat lung cat anii de liceu doar cu ochii dupa furat, copiind (la fel ca in liceu) unul de la celalalt metodele de furt, s-au trezit la finalul celor patru ani ca nu au nimic bun de prezentat comisiei de examinare (electoratul) si, la fel ca la finalul liceului, s-au gandit sa-si cumpere notele de trecere a bacalaureatului si de realegere (voturile, in cazul de fata) dand spaga la profesori, cei mai numerosi bugetari, cele mai numeroase voturi, nu? Gand la gand cu bucurie. Si asa s-a nascut legea de marire a salariilor profesorilor cu 50%, lege votata la foc automat de catre toti demagogii din Parlament, indiferent de culoarea politica in care cioara din ei s-a vopsit in papagal. Fara a prevedea in acea lege, asa cum prevede Constitutia, si sursa de finantare a acestei cresteri nefiresti, mult peste nivelul general de crestere a economiei romanesti.

Si, iata, manifestarea unui alt defect national ne pandeste de dupa colt: acela de a nu invata nimic din greselile trecutului, chiar daca traim inca efectele acelor greseli. Caci, nu-i asa, vestita noastra opozitie va sari pe toate posturile de televiziune promitand, ghiciti ce?, ca ea va da acele mariri de 50% profesorilor cu toate ca este sigur ca acei bani nu exista, cu toate ca este la fel de sigur ca, dandu-i, vom compromite pe termen lung iesirea tarii din recesiune si din criza. Si va vorbi opozitia in fata unor profesori care nici acuma nu au invatat ca salarii mai mari si mai sigure nu se obtin din comertul cu voturi.

Cum stabilim in mod obiectiv cati bani ar merita, in medie, unprofesor? In antichitate, se spune, masura muncii unui profesor era castigul elevului sau, iar mie mi se pare corecta aceasta abordare, dat fiind ca principalul scop al educatiei ar trebui sa fie pregatirea elevilor pentru viata reala. Din acest punct de vedere, salariul mediu net pe economie (deci castigul mediu al elevilor profesorilor despre care vorbim) a fost, in 2010, undeva pe la 1400 RON.

Eu sunt de acord ca elevii profesorilor germani castiga mult mai bine, de unde si cistigul mult mai mare al dascalilor germani fata de cei romani. De aici si legatura, care poate unora le pare noua si, daca este asa, este doar vina profesorilor lor, dintre munca, rezultatele muncii si venit. De aici si ideea de a stabili mai intai niste criterii de performanta pentru profesori si mai apoi de a discuta despre cresteri salariale, insa diferentiate, nu la pausal, etc.

Altfel, discutam despre o categorie profesionala, profesorii, care presteaza o munca (si o munca importanta) dar fara nicio raspundere pentru calitatea muncii prestate si nici un criteriu de evaluare a muncii si care, fiind multi, deci avand voturi multe, isi vand voturile cui da mai mult [din gura].

Partide si partide

Si eu si voi am auzit de sute de ori referiri la PIB in discursurile politicienilor sau ale analistilor economici. Eu inteleg, pe scurt, ca acest PIB masoara intr-o masura mai mult sau mai putin exacta ceea ce am creat, am produs noi intr-un an de munca in plus fata de zestrea anului trecut. Asa incat, daca anul acesta am creat mai putin decat am facut-o anul trecut, spunem ca PIB-ul scade. Daca anul acesta am creat mai multa plusvaloare decat am facut-o anul trecut, spunem ca PIB-ul a crescut. Mai nou, limba de lemn ne invata ca PIB-ul doar creste, insa atunci cand scade spunem ca are tot crestere, insa negativa. :)

Bun!! Deci, cum-necum, s-a adunat ceva in visteria statului si cam spre sfarsitul anului incepe lupta pentru impartirea a ceea ce am adunat, adica lupta pe legea bugetului. Daca va luati cu munca si uitati sa cititi stirile, aflati foarte usor cam in perioada se discuta aceasta lege pentru ca fac profesorii (si alti bugetari) greva. Deschid si oamnenii anul de invatamant amenintand deja cu inghetarea anului scolar. De fapt, il deschid cam cum l-au inchis, caci nu exista Bacalaureat fara o miscare revendicativa a profesorilor. Ca iarasi blocheaza, ca nu se prezinta, ca se prezinta dar nu participa, ca participa dar nu se baga.

Eu inteleg, deci, ca exista doua etape de evolutie a PIB-ului - colectarea si cheluirea sa - si, in consecinta, doua mari categorii de cetateni: cei care contribuie direct la constituirea sa si cei care sunt beneficiari directi ai cheltuirii. Desigur ca cele doua categorii nu sunt complet separate. De exemplu, profesorii sunt beneficiari directi ai alocarilor bugetare, insa contribuie indirect, prin forta de munca pe care o pregatesc, la constituirea PIB. Militarii sunt, de asemenea, beneficiari directi, insa contribuie mult mai subtil la constituirea PIB, si mai mult la apararea sa. Un programator lucrand pentru o companie straina si platind impozite in Romania contribuie direct la constituirea PIB, insa beneficiaza indirect de alocarile bugetare apeland la serviciile publice de sanatate, in masura in care acest lucru se poate numi "beneficiu".

Ei bine, corespunzator celor doua categorii de angajati - creatori si consumatori de PIB - s-au dezvoltat doua directii politice majore:

STANGA socialista, care are politici economice care in mare sprijina consumatorii de PIB (angajati la stat si asistatii sociali), care acorda ajutoare sociale unor categorii sociale trecand cu mult de granita celor cu adevarat neajutorati, creandu-si in aceasta zona a societatii, captiv si dependent de ajutoare sociale si slujbe de stat, propriul electorat, si

DREAPTA liberala, care are politici care sprijina pe creatorii de PIB, pe intreprinzatori, care promoveaza un stat minimal(birocrati putini), retras [aproape] complet din economie, impozite mici(lasand mai multi bani la cei care ii fac si, deci, stiu sa-i gestioneze si sa-i inmulteasca), care, de exemplu, combate somajul prin crearea de locuri de munca, nu prin ajutoare de somaj.

Abia acum, la mai mult de 20 de ani de la caderea comunismului, Romania traieste vremea separarii apelor in politica autohtona. Caci pana acuma era tot o apa si un pamant atunci cand se punea problema nu doar de a spune vorbe frumoase despre doctrine politice, ci si a faptelor concrete care sa urmeze acelor vorbe. Douazeci de ani am avut vorbe frumoase de tot felul, atat despre doctrinele de stanga, cat si despre cele de dreapta, insa faptele, masurile concrete adoptate de politicienii nostri au fost DOAR MASURI DE STANGA. Aceasta situatie absurda a dus ca la conducerea partidului autointitulat "liberal" (doar in vorbe) sa avem un om care toata viata lui a fost bugetar. Asa s-a ajuns la un raport numeric ucigator pentru tara si viitorul ei intre angajatii de la stat si cei din mediul privat, intre cei care sunt angajati, in general, si cei care si-au facut o profesie din a fi asistati social.

De ce se agata atat de mult stanga de putere, de ce isi pierde pana si uzul ratiunii vazand cum masurile luate de guvern tind sa-i dinamiteze bazinul electoral? Simplu! Caci, la adapostul griji fata de cetatean, politicile socialiste au nascut niste monstri, niste strutocamile care cu greu isi pot explica infatisarea, anume acei milionari si miliardari care nu au nicio afacere, nici macar ca paravan pentru afacerile cu statul, care toata viata lor nu au lucrat decat la stat sau, cum era sa uit?, au fost lideri de sindicat.

Libia si UE

Londra şi Parisul susţin o intervenţie militară în Libia, UE se opune

In 1956, aceleasi doua tari foste mari puteri coloniale, simtind cum decrepitudinea le sufla in ceafa si parca presimtind pierderea identitatii ce va sa vina, si-au mai gasit un aliat - Israelul - si s-au gandit sa mai intinga un pic de paine pe fundul strachinii cu colonii golita de zvarcolirile celui de-al doilea razboi mondial. Zis si facut. Si asa au atacat ele Egiptul pentru a pune botul pe Canalul de Suez. La fel cum acuma vor sa puna botul pe petrolul libian si sa nu-i mai lase pe americani sa ia tot caimacul cum au facut-o in Irak.

Problema lor este ca interventia din 1956 a creat atatea tensiuni la nivel mondial incat cainii unui nou razboi incepeau deja sa maraie si sa-si arate coltii. Pana la urma, cei care conteaza cu adevarat in politica globala (SUA, Rusia, China) si care castiga de obicei razboaiele mondiale pentru ca francezii sa se laude apoi precum musca la arat s-au zburlit urat de tot la aceste doua puteri emasculate de istorie incat interventia lor s-a infundat in penibil, fiind nevoite sa se retraga cu coada intre picioare din Egipt.

Ne putem foarte usor inchipui ca un tsunami politic international se va declansa daca shemale-ul franco-britanic va ataca Libia. Si haideti sa ne intrebam daca au cele doua asa-zise puteri europene forta militara de intimidare credibila si capacitatea diplomatica de a gestiona o astfel de criza mondiala in care, vrem-nu vrem, va fi atrasa si coana U.E., tiitoarea de lux a unchiului Sam, unchi care a facut ordine pana si in ograda doamnei UE atunci cand golanii sarbo-croati erau cat pe ce sa o lase cu onoarea nereperata dupa ce doamna UE i-a incurajat sa se incaiere pentru ca mai apoi sa nu-i mai poata desparti nici macar punandu-si in joc toate farmecele ei.

Oricum, ar fi bine ca atat Franta, cat si Anglia sa-si rezolve problemele pe care le au pe plan intern cu imigrantii din fostele colonii care-si umfla narile simtind mirosul de decadenta din cele doua tari, si sa nu mai aiba vise umede cu colonii, materii prime, piete de desfacere si conferinte de pace la care ele asezau piesele pe tabla de sah. A venit vremea cand ele insele sunt piese asezate la locurile lor de alti jucatori indragiti de Clio care au cojones cat palatele Elysee si Buckingham. Si, in plus, nu cred ca ar fi in interesul frantei sau Angliei sa implice Germania in astfel de interventii militare, caci este ca si cum ai incepe sa hranesti cu carne cruda un pui de leu pe care cu greu ai reusit sa-l obisnuiesti lacto-vegetarian.

NU !

Patru senatori propun examinarea pshiatrica a candidatilor la Presedintie si Parlament.

Cu toate ca APARENT, numai si numai APARENT, propunerea celor patru senatori este corecta, in esenta ei ea este foarte PERICULOASA. Nu antidemocratica, nu incalca drepturile omului, nu incalca legea fundamentala, ci introduce un cal troian in curtea interioara a oricarei democratii care ar adopta o asemenea reglementare. Un astfel de control este periculos datorita domeniului in care el este introdus: PUTEREA.

Dobandirea puterii si mentinerea la puterea nu au nimic de-a face cu democratia, ci cu CONTROLUL.
In mod instinctiv si natural, oricine are puterea are tendinta de a o conserva, de a o pastra, de a-si perpetua influenta in cel mai bun caz. Iar asta se face prin CONTROL. Controlul asupra principalelor institutii, controlul asupra oamenilor importanti in stat si al oponentilor, controlul liderilor de opinie si al jurnalistilor, controlul patronilor din massmedia, etc. Iar cand spun CONTROL, mai ales cand este vorba despre persoane, nu ma refer la un control transparent si democratic, ci la unul subterant si ocult. Deci, cu cat mai multe organisme de control exista intr-o societate, cu atat mai usor se poate prezerva si PERPETUA puterea, cu atat mai multe sanse ca puterea sa fie uzurpata sunt, cu atat mai usor se vor naste tirani si dictatori in tara respectiva. Democratia este, daca vreti, arta de a gasi acel MINIM de CONTROL din partea statului astfel incat societatea sa functioneze si atat excesele de putere, cat si anarhia sa fie evitate. Constat cu surprindere ca toti cei patru senatori care au avut aceasta initiativa activeaza intr-un business (PUTEREA) ale carui mecanisme de functionare nu le inteleg defel. De asemenea, pentru a nu-si strica imaginea publica, imi permit sa-i consiliez sa nu se supuna vreodata nu unui examinari psihiatrice, dar nici unui banal test de inteligenta.

Nu mai departe de zilele acestea si de Romania, uitati-va cum Curtea Constitutionala (CC) a devenit un fel de factotum in tara noastra. Ce este CC? Este un astfel de mecanism de CONTROL si de cenzura asupra oponentilor politici. Si uitati-va cum batalia pe numirile pe posturile de judecatori la CC, pe controlul CC a devenit mult mai importanta pentru politicienii nostri decat batalia electorala in sine, decat voturile alegatorilor. Uitati-va cum, incetul cu incetul, CC isi aroga tot mai multe drepturi, cum face si treburile Guvernului, si pe ale Parlamentului si pe ale Justitiei. Si asta pentru ca politicienii apeleaza la CC mult mai des decat ar fi normal si in chestiuni fara legatura cu atributiile acestei curti. Acesta este motivul pentru care casta judecatorilor este privilegiata, pentru care este NECONSTITUTIONAL sa umbli la pensiile lor, dar este corect sa umbli la toate celelalte pensii.

Uitati-va cat de des apeleaza politicienii nostri la pâra la Comisia Europeana. De ce? Pentru ca aceasta Comisie, la fel ca si alte organisme comunitare, este un astfel de mecanism de CONTROL si cenzura asupra oponentilor politici. Credeti-ma, daca se mai indoieste cineva, ca pe cei care merg cu pâra la UE nu-i intereseaza DELOC bunastarea mea sau a voastra, ci numai si numai PUTEREA si soarta gastii lor de interese.

Batalia pe TVR se duce, iarasi, pentru ca TVR este un intrument de CONTROL asupra oponentilor politici, dar si asupra electoratului in acelasi timp. Si, la fel, multe alte lupte care se dau intre putere si opozitie sunt lupte pentru CONTROLUL a ceva care sa-i ajute sa ajunga sau sa se mentina la putere.

De aceea instituirea unui nou mecanism de CONTROL precum aceasta comisie medicala nu va aduce mai mult calm in clasa noastra politica, ci, dimpotriva, un nou motiv de lupta si de certuri care duc nicaieri pentru CONTROL, pentru numirea membrilor in aceasta comisie medicala, pentru influentarea deciziilor ei, pentru a lasa portite de contestare a acestor decizii, etc, etc. Si, drept urmare, chiar si din putinul timp pe care politicienii si-l dedica pentru reolvarea problemelor generale ale tarii, o parte, si nu una mica, si-o vor rupe si dedica luptei pentru CONTROLUL asupra acestei comisii medicale, pentru a influenta in rau diagnosticele oponentilor si in bine pe cele ale "oamenilor nostri".

Iar in termeni reali, de adevar sau minciuna, aceasta comisie nu ne va lumina vreodata daca un presedinte sau alt demniar este sau nu labil psihic, caci straturi si straturi de afirmatii si contraafirmatii, de adevaruri palide si manipulari reusite, de analisti si de jurnalisti, de expertize si contraexpertize se vor aseza intre noi si realitate, daca mai exista asa ceva numit "realitate".

Conspiratia hotilor

Ma declar de la inceput o victima a manipularii regimului Basescu, asa incat cred 100% ca domnul Nicolescu si toti politicienii despre care s-a scris in presa sunt hoti si au furat si jecmanit banii publici intr-o masura mult mai mare decat au reusit procurorii sa probeze. Totusi, daca as fi pus sa aleg intre Nicolescu si ciumetele ala sef la PDL Arges pe are l-am vazut vanturandu-se zilele astea pe la TV, sincer cred ca as merge pe mana vechii garzi de hoti.

Dar sa mergem mai departe. Deci, hotul lesina (cand fura se simtea bine si era sanatos) si vine sa-l viziteze la spital un presedinte (cel al Curtii de Conturi), el insusi hot pesedist si mana dreapta a lui Vantu (alt hot si sponsor PSD) in dosarul Bancii de Scont. Vacaroiu declara ca faptul ca Nicolescu a lesinat la aflarea sentintei este o dovada ca acesta este nevinovat. ULUITOR!! Asta inseamna ca atunci cand vreun director se pomeneste cu Curtea de Conturi pe cap, nu trebuie decat sa lesine si gata, s-a terminat controlul. Inspectorul trimite un filmulet cu lesinul la centru si domnul Vacaroiu se declara multumit.

Mai departe, hotul ajunge la Floreasca. Il asteapta Bradisteanu (alt hot pesedist cu dosar penal) care putea sa-i usureze soarta lui Nicolescu dotand cum trebuie cu aparatura medicala sistemul penitenciar, dar a facut-o a la PSD, motiv pentru care are si dosarul penal. Si-l mai asteapta Beuran, alt hot pesedist, plagiator dovedit, fost ministru. Doi profesori universitari pesedisti hoti care mor de grija altui hot pesedist in timp ce electoratul lor moare muscat de caini prin ADP-ul lui Vanghelie (alt hot).

Intre timp, A. Nastase, alt hot pesedist avand in dosarele penale un numar de file doar cu putin mai mic decat milioanele de USD primiti spaga, cadou, furati sau mosteniti, indeamna suflarea pesedisto-penelista sa dea foc tarii caci simte el in oua ca se strange latul si in jurul sau si procurorii si judecatorii incep sa-si faca mana, sa prinda curaj si sa scape de sub controlul politicienilor buni la toate cum este Voicu.

Cred ca a sosit timpul ca hotii Romaniei gen Ridzi, Voicu, Vantu, Nicolescu sa nu mai aduca in sprijinul nevinovatiei lor doar un biet lesin sau adeverinta medicala, gest las de marunt pungas. nu de alta, dar ii incurca si pe medici, ca numai asa imi explic cum ginecologul lui Ridzi a ajuns la Vantu. Si nici colegii lor, mai curand neprinsi inca decat cinstiti, judecand dupa comportament si atitudini, sa nu-i mai apere si sa blocheze justitia.

Iar justitia sa fie oarba doar atunci cand se uita la conturile si la aparteneta politica ale inculpatilor, nu la dovezi, legi sau proceduri.

Tipic romanesc - scandalul Schengen

Probabil ca nu vom intra in Schengen in Aprilie cum dorim noi. Se face un pic de justitie: daca atunci cand am intrat in UE nu eram pregatiti si, totusi, am intrat, iata ca vine un moment cand, tehnic suntem pregatiti dar nu intram in Schengen. Chiar daca printr-o legatura fortata, si dincolo de mercantilismul francez, oamenii ne spun ca justitia romana nu functioneaza. Deci nu ca avem coruptie (au si ei), ci ca justitia romana nu functioneaza. Si nu stiu daca exista atat de multi romani care sa sustina contrariul. Si, in loc sa vada fondul, politicienii nostri se dau loviti in aripa si o iau, ca de obicei, pe aratura formei problemei.

Iata o declaratie uluitoare a ministrului justitiei, Catalin Predoiu:
-------------------------------
Ca o confirmare a faptului că România acţionează decisiv(n.b. decisiv, ha ha ha!) în combaterea corupţiei stă şi faptul că prin intermediul Ministerului Justiţiei, România a devenit membru fondator al Academiei Internaţionale Anticorupţie înfiinţată la Viena, în septembrie 2010.
-------------------------------

Vreau sa spun ca omul nu-i sanatos, in sensul ca are probleme cu limba (organul din gura): la el nu este din carne, ci din lemn si face rumegus atunci cand vorbeste.

Nu mai bine suna ceva de genul: ca o confirmare ca Romania lupta cu coruptia si ca justitia functioneaza

- avem doi-trei ministri condamnati pentru coruptie, ca, slava Domnului, avem destui, sau macar judecati si cu sentinte definitive pronuntate,

- ca nu avem doi-trei ani intarziere in judecarea dosarelor de mare coruptie,

- ca ANI a produs doua-trei dosare de averi ilicite care au ajuns deja in justitie dupa ce procurorii le-au instrumentat ca la carte,

- ca s-au recuperat la bugetul de stat cateva sute de milioane de EURO din confiscarea sumelor ilicite,

- ca una-doua mari privatizari au fost anulate in justitie in urma probelor administrate de procurori care au probat acte de coruptie la nivel inalt,

- ca Parlamentul nu s-a opus niciunei cereri venite din parte Parchetului,

- ca CSM a aplicat sanctiuni exemplare judecatorilor suspectati sau dovediti ca ar fi corupti,

- ca macar unul sau doua partide au avut probleme mari in justitie pentru finantari ilegale

- ca avem niste licitatii de zeci sau sute de milioane de EUR dovedite trucate si ca vinovatii sunt la Jilava,

- ca am scazut cu 80% rata de fonduri europene reclamate ca ilegal folosite de catre UE si ca s-au recuperat mare parte din bani de la cei vinovati in cazul banilor europeni manriti de baietii destepti

- ca nu mai avem alti baieti destepti care cumpara de la stat pentru a vinde de zece ori mai scump tot statului

- in fine, ca el insusi se considera un incompetent si isi da demisia

Scandal diplomatic Rusia-Romania

Eu cred ca politica noastra de "a ne lua in cioc" cu Rusia este total gresita. Suntem prea mici si avem prea putine atuuri in relatia cu un gigant ca Rusia pentru a juca si strica aceste atuuri pe chestiuni de imagine, nu de substanta.

Au fost inundatii in Romania si au trecut, dar se indoieste cineva vor fi din nou inundatii, la anul sau peste doi ani ??? Nu! La fel si cu rusii. Au venit peste zona noastra geografica timp de sute de ani la intervale de timp destul de predictibile, precum fluxul si refluxul. Deci, cea mai prudenta presupunere si ipoteza de lucru ar fi ca vor veni din nou, iar cea mai aventurista ipoteza este cea pe care politica noastra externa lucreaza, anume ca rusii (de nevoie) si-au incheiat socotelile cu noi.

Afirmatiile publice transante si gratuite, inutile si neimpuse de vreo criza anume facute la adresa Rusiei sau fostei URSS de presedintele Basescu nu fac decat rau relatiei prezente, dar si viitoare, a Romaniei cu Federatia Rusa. Ele pot da bine la imaginea de pe piata politica interna a presedintelui, insa nu reprezinta decat calcaturi grosolane in strachinile diplomatiei. Astfel de afirmatii se pot face la birt, la o tabla cu amicii, insa nu de catre presedintele unei tari la conferite de presa sau in interviuri. O diplomatie mult mai scolita, eficienta si puternica decat a noastra, precum cea germana, de exemplu, nu face astfel de gesturi vis-a-vis de nici un subiect de politica externa. Si asta nu inseamna ca nemtii nu au politica externa.

La noi, de 20 de ani SRI prezinta rapoarte in Parlament intr-un limbaj de lemn exemplar si nu a deconspirat public niciun spion pe care il lucrau pana la celebrul tablagiu Floricel, ocazie cu care trei diplomati rusi au fost expulzati din Romania, gest rar intalnit intre adversari chiar si in timpul razboiului rece. Ei bine, reactia Rusiei la vremea respectiva a fost mai inteleapta, mai retinuta decat a noastra acuma. Si nu-i vorba ca nu si-ar fi permis.

Departe de mine ideea ca rusii sunt niste mielusei (cel mult lupi cu blana de miel), insa nu pot sa nu observ ca gesturile noastre diplomatice in relatia cu Rusia aduc a lumanarea cu care cautam ceva ce nu sunt chiar atat de sigur ca o sa ne placa, atunci cand il vom gasi. Si, probabil, ca va avea grija Rusia sa gasim ce cautam. Problema este ca nota de plata o vom plati noi toti, nu persoana/persoanele care au nascut acest mutant nefericit de mandrie rupta-n fund, careia i-am zis politica externa in relatia cu Rusia.

Englezii, Turcia si UE

Premierul Marii Britanii, David Cameron a afirmat ca va lupta pentru ca Turcia sa fie primita un UE. O fi dorind dansul sa lupte, insa mai bine ar lupta pentru integrarea propriei tari (U.K.) in UE. Problema lui este ca nici nu prea poate si nici nu prea vrea.

Caci dintotdeauna politica UK relativ la Europa a fost de a mentine echilibrul pe continent nelasand vreo putere sau alianta de puteri continentale sa creasca peste ceea ce Regatul Unit este dispus sa accepte ca rival.

Astfel, in diferite momente istorice, au sprijinit fie Franta, fie Germania, fie Rusia, fie Turcia, fie vreo aliata dintre acestea impotriva celei mai puternice dintre ele. De exemplu, s-a aliat cu Germania si Rusia impotriva Frantei lui Napoleon, apoi, in primul razboi mondial, cu Rusia si Franta impotriva Germaniei kaiserului, apoi cu Franta si Germania impotriva Rusiei sovietice, iar acuma vrea sa sprijine Turcia impotriva aliantei de facto dintre Franta si Germania, motorul UE. Caci se intelege ca introducerea Turciei in UE va dinamita, in alianta cu UK si sprijin SUA, antanta sui-generis dintre Franta si Germania pusa pe refacerea de fapt a imperiului roman.

Emasculat odata cu trecerea timpului, imperiul britanic nu vrea sa accepte sa fie vioara a doua intr-o noua Europa in care a refuzat cu obstinatie sa fie in grupul celor care canta la vioara intai. Pitita bine in spatele "traditionalului conservatorism britanic", realitatea este ca UK nu are interese economice majore in Europa, caci interesele lor economice sunt legate mai ales de vechile colonii britanice, acesta fiind si principalul motiv pentru care UK nu a investit masiv in proiectul Uniunii Europene, ferindu-se de o contributie substantiala la bugetul UE, contributie care i-ar fi adus intr-adevar si influenta mai mare in luarea deciziilor in cadrul uniunii. Din acest punct de vedere, Turcia tocmai a inhamat o gloaba la caruta care, spera ea, o va duce in UE.

Problema este ca succesul de pana acuma al Frantei si Germaniei in constructia UE le cam sta in gat englezilor si, drept urmare, incearca sa il saboteze cum pot mai bine. Iar vestea proasta este ca ei nici macar nu vor sa aiba o Europa unita ca partener, ca ei nici macar nu fac acest lucru pentru a prelua ei rolul de lider in UE, ci pur si simplu ceea ce isi doreste Anglia este o Europa cat mai atomizata, cat mai macinata de conflicate si orgolii interne care, la o adica, sa se bucure si sa dea din coada pentru orice oscior aruncat de peste Canalul Manecii.

Kosovo

CIJ, probabil un alt organism politico-juridic, a decretat, ambiguu cum ii sade bine unei curve cu multi clienti, ca declaratia de independenta a Kosovo nu incalca dreptul international. Probabil nici nu o face, atata vreme cat fiecare este liber sa declare ce vrea. Despre existenta in sine a statului respectiv, despre modul cum o tara independenta a fost impartita arbitrar de o banda de mafioti albanezi cu sprijinul SUA, CIJ nu spune nimic.

http://en.wikipedia.org/wiki/Camp_Bondsteel

Cine oare s-a grabit sa serveasca masa de pe cadavrul Serbiei? Lazlo Tokes si UDMR, cine altcineva? Problema lor este ca nu au un sponsor de talia SUA. Insa sa nu ne imbatam cu apa rece si sa ne multumim cu faptul ca [inca] nu are nimeni interesul, dintre granzii lumii si ai Europei, sa-i sprijine pe Tokes si ai lui.

Intre timp, sa incercam sa nu mai fim o vesnica povara si problema pentru UE, sa ne straduim exportam stabilitate, justitie, organizare si coerenta in UE, nu sa stea aia permanent cu ochii pe noi sa nu carecumva sa ne sinucidem de 1 Decembrie cu FuraDan(Voiculescu, Ion Popescu, Diaconescu, etc).
Sa incercam sa terminam macar o autostrada fara spagi care au speriat Vestul, sa facem si medicina in spitale, nu doar eutanasii si autopsii, sa nu mai uimim lumea cu miliardarii nostri facuti la apelul de seara (chiar si in sensul apevist al termenului), sa nu mai asteptam de la stat totul, sa incetam sa ne plangem de mila si sa incercam sa fim cat mai independenti individual daca vrem o Romanie comuna independenta, sa consumam mai mult sapun si pasta de dinti si mai putina bere, vin sau tuica, sa ne respectam valorile si sa incercam sa cream o anume meritocratie in Romania care sa permita creierelor autohtone sa reziste in tara. Doar existenta si implicarea acestor creiere in viata cetatii, in business si in politica ne va feri de soarta de care ne temem.

Altfel, cohortele de nulitati care se calca pe picioare si se inghesuie la placinte, dar care nu au pic de responabilitate in momente grele pentru tara cum sunt si cele prezente, si care au furat sau vandut tot ce se putea vinde (flota, petrol, apa, paduri) si au fugarit din tara cea mai mare parte a romanilor cu verticalitate nu vor avea nicio ezitare in a vinde Romania fie si la metru patrat acelora care le dau lor mai mult. Si nu am fi nici primul si nici ultimul popor penalizat de istorie astfel.

Steaua lui Becali

Becali nu este decat un biet cioban care s-a jucat de-a puterea. Sincer, mi-e mila de el. Becali este victima propriei lui inculturi, a propriei lui incapacitati de a intelege mecanismele puterii, a neputintei sale de a se ridica peste conditia sa de cioban, eliminand din "cioban" toate conotatiile peiorative ale termenului.

Si, cu toate ca vorbea toata ziua de Dumnezeu si credinta, vanitatea, cea mai dulce si puternica otrava a sufletului uman, l-a impiedicat sa inteleaga adevaratul mesaj al credintei ortodoxe, credinta care l-ar fi ajutat, tinandu-l pe partea carosabila a drumului sau in viata.

Insa el nu s-a multumit cu ceea e a putut dobandi pe cai legale si ilegale, nu s-a invrednicit sa transforme raul in bine, iar apoi sa inmulteasca binele, ci s-a inghesuit cu polonicul in mana la oala cu rahat cu miros de trandafir a puterii, a notorietatii, a politicii. Si atunci nimic nu a fost mai usor pentru profesionistii raului decat sa profite de cioban pentru a-l arunca apoi ca pe un pempars folosit.

A avut nenumarate ocazii de a se retrage, a fost fortat chiar sa faca ceea ce trebuie(caci asta este, de fapt, protestul suporterilor), insa el nu a vrut sa vada, nu a vrut sa asculte, nu a putut sa inteleaga, si-a urmat destinul de cioban scapatat, iar criza in care a intrat nu este nici in forma de "V", nici de "W", ci in forma de "I".

Deci, nu Steaua este in pericol, ci steaua lui Becali, care se pare ca incepe sa apuna.

Bomba cu ceas Tariceanu

In conducerea unui stat, este foarte important cum te folosesti de momentele prielnice. De pilda acuma, este lipsa mare de bani, deci ar fi bine sa avem ceva lichiditati puse deoparte. Nu pentru a plati salarii nesimtite la bugetari sau pentru a-i clona, ci pentru a realiza investitii bune la pret mic. Pretul terenurilor a cazut, la fel si cel al fortei de munca sau al materialelor de constructii, deci, de exemplu, o autostrada (exproprieri, meteriale, muncitori) ar fi mult mai ieftina acuma decat in urma cu 3 ani. Dar nu sunt bani. De ce? Cand trebuia sa-i punem deoparte?

Pai, trebuia sa-i punem deoparte in alte conjuncturi favorabile, cand aveam crestere economica de 7-8%. Era o crestere, cum spunea si Calin Popescu Tariceanu, "fara precedent". Fiind "fara precedent", deci exceptionala, era de la sine inteles ca nu putea fi si de durata. Deci nu a fost deloc sabuit sa angajeze, pe baza acestei cresteri limitate in timp, cheltuieli de durata, cum ar fi cresterea si a numarului de bugatari si a salariilor acestora si, de asemena, cresterea pensiilor. Acestea sunt cheltuieli permanente care trebuie onorate si dupa ce momentul favorabil va fi trecut. Si, din pacate, a trecut. Crestere ioc, ba mai mult, avem scadere economica, insa salariile si pensiile angajate de domnul Tariceanu trebuie platite in continuare. Ne-am imprumutat la FMI si la banci pentru a le plati, insa nici FMI si nici bancile nu mai vor sa ne dea bani pentru ca nu vad masuri ale guvernului care sa micsoreze aceste cheltuieli si nici perspective pentru iesirea economiei din criza. Din pacate, pentru stimularea economiei in astfel de momente ai nevoie de, ghici ce?, de bani. Or, noi folosim si putinii bani pe care ii avem pentru a plati salarii.

Daca cineva crede ca domnul Tariceanu isi conduce astfel si propriile afaceri(adica marind salariile angajatilor sai la fiecare vanzare de exceptie), in mod sigur se inseala. Ar fi dat faliment de mult. Este o strategie perdanta din start. Deci, ce l-a determinat sa o aplice, totusi, Romaniei? Simplu: dorinta de a ramane la putere cu orice pret. Iar acest "cu orice pret" ar trebui sa ne duca cu gandul la urme lasate, DNA, catuse, judecatori, Jilava.

Descurca si Santajeaza !

Suntem cu totii, sau cel putin asa parem, surprinsi de dimensiunea "retelei" senatorului Voicu, de puterea ei, de modul scandalos in care aceasta retea a fost construita si, mai ales, de faptele sale mustind de patriotism. Doar era formata din militari si justitiari.

Existenta acestei retele este, dupa parerea mea, si un atavism comunistoid, este un narav al sefilor unui partid de a-si controla oamenii prin intermendiul dosarelor si a santajului. In cazul concret Voicu, cei din conducerea superioara, restransa, a PSD au incurajat ceilalti membri din conducerea PSD sa apeleze la serviciile retelei Voicu pentru a le descurca in mod ilegal problemele cu justitia tocmai pentru a le sti vulnerabilitatile, pentru a le face dosarul, la o adica, pentru a-i santaja si a-i manipula mai usor. Doua motive(al doilea fiind santajul) il fac pe om mult mai fidel decat un singur motiv, se lauda senatorul Voicu prin stenograme. Cum mai toti sefii de partide se trag din aceeasi mama(Securitatea) si acelasi tata(Partidul Comunist), este usor de banuit ca fiecare mare partid(PSD, PDL, PNL, UDMR) isi are propria sa retea "Descurca si Santajeaza". Iar toate aceste retele mafiote se intalnesc bine-merci la Inalta Curte de Casatie si [in]Justitie, groparul dosarelor de coruptie la nivel inalt din TOATE partidele.

Insa existenta acestor oameni, gen Catalin Voicu, in Parlamentul Romaniei, este si urmare a modului simplist in care electoratul roman priveste alegerile. Atunci cand singurele tale asteptari si pretentii de la o campanie electorala este sa iei o galeata de plastic, sau 1 Kg de zahar, sau o pereche de tenisi, sau promisiunea unei imposibile mariri de leafa cu 50% iar apoi sa stai nepasator si vegetal patru ani pana la urmatoarele alegeri, nu ai la ce sa te astepti de la cei pe care i-ai trimis(de fapt i-ai lasat sa acceada) in Parlament.

Lacomia bine temperata

Pentru a ajuta exporturile americane, Congresul SUA a cerut Chinei sa-si aprecieze moneda nationala.

Gestul seamana mai curand cu aruncarea prosopului din partea campionului economiei de piata in lupta cu challengerul sau, economia planificata.

Daca ambele state se respecta reciproc, atunci inseamna ca si SUA admit faptul ca in China NU exista o economie de piata, ci una socialista planificata, de comanda.

Deci, cererea SUA ca cursul de schimb al monedei chineze sa fluctueze liber este un non sens. Este ca si cum China ar cere Congresului ca SUA sa stabileasca administrativ pentru pietele din SUA ce curs de schimb fix USD-Yuan le convine. S-ar da peste cap toata economia SUA.

Una peste alta, se dovedeste ca si mult hulita economie planificata are mecanismele ei de aparare si de crestere, iar succesul sau insuccesul unei economii constau mai mult in inteligenta sau prostia celor care o conduc decat in natura ei politica.

In mod evident, logic, moral, religios, cum vrem sa luam faptele, lacomia extrema este inferioara egalitarismului extrem. Iar lacomia extrema, scapata de sub orice control, este cea care a generat actuala criza din SUA, nu dumpingul chinez. Cursul de schimb al Yuanului arbitrar stabilit de guvernul chinez este la fel de rupt de mecanismele economiei de piata si de economia reala ca si instrumentele financiare aducatoare de profit imaginar inventate, in sensul cel mai propriu al termenului, de pietele de capital din SUA.

Parafrazand titlul unei celebre lucrari de-ale lui Bach, cred ca succesul economiei de piata consta intr-o lacomie bine temperata.

Mârlănaşul pesedist

Adrian Nastase este ceea ce a fost dintotdeauna - un social-democrat autentic, si un luptator neobosit pentru drepturile celor exploatati, ce mai!, un Che Guevara a politicii romanesti.
Asa se face ca, afland el de moartea doamnei Ramona Ciciu (Dumnezeu sa o odihneasca!), s-a gandit sa se foloseasca mârlăneşte de acest eveniment si sa arunce cu noroi in guvern, Boc si Basescu. Asa s-a nascut cea mai ticaloasa declaratie politica a ultimilor ani, declaratie care foloseste demagogic si politicianist moartea si memoria unui om total neimplicat un mocirla politica:

Tinerii zilelor noastre au nevoie de un minim de protectie (in primul rand, din partea statului) si pe care PDL, Traian Basescu si Emil Boc o resping ca pe o bariera in calea productivitatii muncii.

Probabil ca domnul Nastase se gandeste ca, avand o astfel de protectie impotriva muncii, nici matusa Tamara nu ar fi murit cu zile, extenuata de atata munca, si ar mai fi apucat, biata femeie, sa mai stranga vreo cateva Kg de bijuterii si sacose cu dolari si euroi pentru scumpa ei nepoata Dana Nastase.

Mârlănaşul pesedist se face ca uita ca, de atata protectie oferita cu batele minerilor, zeci de mii de tineri romani au plecat din tara, fugind unde vad cu ochii. Uita de sutele de absolventi romani, absolventi de scoli inalte din occident, pe care statul i-a trimis la scolarizare in vest si care stau neangajati pentru ca pilele si odraslele politrucilor din toate partidele sa ocupe de pomana pozitii inalte in administratia de stat pe salarii nesimtit de mari.

Nu, domnule Nastase, tinerii si romanii in general nu au nevoie de protectie din partea statului in sensul pesedist al termenului(mici, bere, tenisi, zahar sau orez la fiecare alegeri), ci au nevoie ca statul roman, pe care dvs l-ati luat ostatic, sa existe in primul rand. Sa le dea un sistem de legi clare si unitar aplicate, o justitie dreapta si functionala, un sistem fiscal transparent si fara "portitele" lasate special pentru camarila politica si de o clasa politica mai tacuta, cu ciocul mai mic. Si stiu ei a-si purta singuri de grija.