CCR sau cand justitia face politica

Toata lumea este, si pe buna dreptate, scandalizata atunci cand factorii de decizie politica se amesteca in mersul justitiei. Insa eu cred ca este la fel de periculos pentru un stat drept si cand situatia se prezinta invers, adica atunci cand justitia face politica in loc sa judece. Si acesta mi se pare ca ar fi cazul raspunsului dat de CCR la cererea de supendare a lui Traian Basescu. Consultativ sau nu, un AVIZ dat de o instanta cu prestanta CCR ar fi trenuit sa sune sec: DA, sunt sau NU, nu sunt indeplinite conditiile din articolul x sau y, alineatul, litera, etc din Constitutia Romaniei referitoare la suspendarea presedintelui. Si as mai aduce un argument in sprijinul ideii ca "avizul" CCR este o mica batai de joc; in textul CCR se spune la un moment dat:

--- rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor şi a informaţiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravităţii acestor fapte ---

Pai, de ce nu ceri tu, CCR, acele date si informatii si fa-ti nabii datoria apoi, adica JUDECA, nu pasa pisica moarta. Asta cu atat mai mult cu cat lasi la aprecierea celui care ACUZA, Parlamentul, deci a unei parti implicate in proces, INTERESATE, sa aprecieze gravitatea faptelor ACUZATULUI. Iartati-ma, dar mi-e scarba de acest gen judecatori care arunca raspunderea din curtea lor in cel mai politicianist mod cu putinta.

Cand spun ca decizia CCR este una politica, nu vreau sa spun ca CCR face jocul USL sau PDL, ci ca isi face propriul joc, propria agenda, isi apara propriile interese. In Constitutie se spune ca presedintele poate fi suspendat in unul din urmatoarele trei cazuri/ patru/cinci/ cate vreti, iar CCR trebuie sa ne zica cu subiect si predicat daca suntem in unul dintre aceste cazuri, nu sa faca cimilituri la la Pitia sau judecati solomonice. Asta daca vrea sa-si pastreze credibiliatatea, iara nu sa-si conserve si sporeasca privilegiile. Eu sunt anti-ceea-ce-face-USL in aceste zile, insa o spun cu toata responsabilitatea ca as fi fost mult mai convins ca CCR isi face datoria chiar in eventualitatea unei decizii clare, argumentate pro-suspendare, decat aceasta incetosata decizie care vrea sa plaseze CCR cu fundul in doua luntre.

Decizia CCR trebuie sa fie clara nu pentru politicienii unei tabere sau a alteia, ci pentru a ajuta electoratul, poporul carevasazica, sa ia o decizie la referendum, pentru a-l ajuta pe cetateanul de rand sa nu mai fie expus manipularii politicianiste a politicienilor.

Intrebarea mea este una simpla: CUI FOLOSESTE decizia CCR? Presedintelui? NU, caci el oricum va fi/a fost suspendat,avizul fiind consultativ. Partidelor? NU, caci ele sunt pe aceleasi pozitii pe care erau inaintea publicarii ghicitorii CCR (asa-zisul aviz). Populatiei? In nici un caz, caci nu se intelege nimic clar, si, in general, omul de rand se asteapta la un raspuns simplu la o intrebarea simpla: sunt sau NU sunt intrunite, dpdv constitutional, elementele necesare suspendarii presedintelui(a tradat, este in incapacitate de a-si exercita functia, a incalcat GRAV Constitutia), DA sau NU?

Deci, revin, cui foloseste fumigena livrata de CCR?
- In mod evident foloseste CCR ansasi, care va putea spune, oricare va fi deznodamantul final, la intern: "V-am spus noi! Ia mariti-ne bugetul!", iar la export: "Statul de drept a functionat, noi l-am salvat,, caci decizia CCR(sic!) a fost respectata. Dar am cam obosit de atata lupta, asa ca ia mai bagati si voi niste conferinte, congrese, fonduri pentru consolidarea institutiilor fndamentale, etc".
- In alt mod evident, foloseste SALVARII APARENTELOR. Este o decizie asemanatoare celei a unui rege care, neputand sa-si opresca supusii sa preacurveasca si pentru a pastra aparentele care il arata drept rege, le porunceste acestora "Va poruncesc sa preacurviti !".

Contractul socialist

In orice societate, in orice timpuri a existat un contract nescris intre cei condusi si conducatori. Cei condusi au acceptat sa cedeze din drepturile lor naturale, ca fiinta biologica sau constiinta umana, celor care ii conduc in schimbul securitatii si a garantarii drepturilor retinute. Un mic exemplu: sunt de acord sa dau 20% din veniturile mele statului (in fapt conducatorilor) in schimbul garantarii de catre acestia a dreptului meu de a dispune de ceilalti 80% din bani si a securitatii mele, a familiei mele si a proprietatilor mele.

Contractul pe care USL (PSD si PNL) il propune romanilor este, dupa parerea mea, usor modificat.
In primul rand acest contract nu se adreseaza tuturor romanilor, caci altfel nu-mi explic dispretul suveran afisat, de exemplu, de Victor Ponta la adresa intelectualilor, la adresa ideii de justitiei prin nerecunoasterea hotararii Curtii Constitutionale si prin incurajarea neaplicarii legii in mod egal pentru toti cetatenii. Contractul propus de USL cu ai sai 15.000 de ministri ai invatamantului si plagiatori se adreseaza doar unei parti a sociatatii romanesti, anume acelei parti certate cu munca si abonata la asistenta sociala. Pe scurt, acest contract ar suna "Voi - numiti in continuare LENESI - ne votati si inchideti ochii la faradelegile noastre, iar noi - numiti in continuare HOTI - vom lua o parte din resursele acestei tari si o parte din banii celor care muncesc si platesc taxe - numiti in continuare FRAIERI - si vi le vom da voua fara ca voi sa trebuiasca sa munciti sau sa miscati un deget pentru asta". Este, asadar, un contract intre HOTII si LENESII Romaniei pe spinarea fraierilor, in care hotii nu sunt neaparat harnici, ci doar imbogatiti, iar lenesii nu sunt neaparat cinstiti, ci doar mai saraci ca hotii si de multe ori mai bogati decat pot fi FRAIERII.

Contractul in sine este daunator tarii nu doar pentru ca incurajeaza nemunca si faradelegea, dar MAI ALES pentru ca, imanent lui, este intentia si interesul USL de a perpetua starea de incultura si lipsa de educatie din mediile joase ale sociatatii romanesti cu scopul de a-si pastra atat calitativ, cat si numeric partenerul social. "Numarul face puterea" este o idee bine insusita de socialisti, cu referire atat la puterea politica (numarul de voturi), cat si la puterea bruta si brutala (vezi mineriadele).

Or, dincolo de ICR (o specialitate care nu este in meniul starii de jos), invatamantul este principalul pericol perceput de USL, caci este cel care ar putea sa modeleze in bine mintile fragede ale copiilor, copii care, odata ajunsi cu drept de vot si educati, ar putea sa-si doreasca altceva de la politicieni decat vesnicele pomeni socialiste. De aici si grija "speciala" acordata de socialisti (cel putin cei romani) invatamantului, de aici proasta calitate a ministrilor numiti la invatamant, de aici si incurajarea aproape explicita a imposturii in randul cadrelor didactice, a impunerii unei scari de valori inversate in examinarea elevilor, de la cea primara din timpul orelor si pana la examenele nationale, incurajand copiuta (un fel de plagiat sui generis) si decurajand corectitudinea si munca in scopul de a avea serii si serii de absolventi handicapati pe piata muncii, dependenti de ce "se da", nu de ceea ce pot ei insisi realiza. Ajunsi aici putem remarca antagonismul dintre deviza liberarlilor "Prin noi insine!" si electoratul caruia i se adreseaza prin USL a carui deviza pare a fi "Pentru noi insine, dar de la altii si degeaba, neaparat degeaba!"

Contractul acesta socialist mie imi explica foarte bine ceea ce se intampla in Romaia acestor zile. Caci ultimii ani au pus bazele unei desteptari a Romaniei. Justitia a inceput, de bine, de rau, sa mearga afectand HOTII, iar in invatamant au inceptut, foarte greu, dar au inceput sa fie impuse criterii de performanta atat profesorilor cat si elevilor (afectand LENESII). Aceste masuri subminau bazele contractului socialist, lovind ambele parti "semnatare". Si nu a trebuit decat sa ajunga HOTII din nou la putere pentru a suna adunarea LENESILOR si, impreuna, sa purceada la restabilirea status quo-ului, la contrareforma, la restauratie. Caci ar fi o greseala a noastra sa credem ca masurile de restauratie a USL vexeaza prea multi romani sau, ma rog, atat de multi romani incat sa se creeze o masa critica in stare sa opreasca procesul. Nici pe departe. Deci, daca nu prin numar, prin calitate si prin intensitatea, prin perseverenta ideilor si vocilor noastre, prin solidaritatea noastra vom putea incetini si opri acest proces. Trebuie sa fim toti, inclusiv cei cu urechile mai fine, carora hahaiala lui Base le pute. Acum si numai acum, cand tocmai ce caruta o ia la vale, efortul necesar opririi ei este MINIM. Ceea ce acum putem face un un protest, cu o luare de pozitie, cu o explicatie data celor care mai pot fi lamuriti, maine se va obtine cu sacrificii mult mai mari, poate cu sange.

Hoti, dom'le, hoti !

Deputatii au aprobat legea privind amnistia pentru functionarii obligati sa returneze sporurile

Hoti!

Si functionarii (care si-au insusit ILEGAL la vremea respectiva) o suma de bani in urma unor negocieri ciudate intre ei (sindicate) si tot ei (sefii lor, functionari de asemenea).

Hoti si parlamentarii, care isi platesc voturile astfel obtinute cu banii nostri, ai celor care ne platim impozitele si nu beneficiem defel de sumele platite, acestea fiind inghititie de caracatita bugetara pe salarii, sporuri, unul mai absurd decat altul, si astfel de hotii in "parteneriat" cu politicienii la hotiile carora, aceiasi functionari, inchid ochii si se fac partasi. Caci sa nu se inchipuim ca atatea licitatii trucate, atate preturi umflate si atatea parandaraturi se pot face fara ca functionarii care intocmensc, manuiesc hartiile si chiar le semneaza, unii dintre ei, sa observe ilegalitatile strigatoare la cer.

Dealtfel, observ ca toata clasa politica moare zilele acestea de grija bugetarilor carora li s-au micsorat salariile. Pentru cresterea acestor salarii politicienii ne pun pe toti sa ne imprumutam suplimentar (cresterea se va face pe seama cresterii deficitului, deci din imprumuturi), fara a le impune bietilor bugetari vreun criteriu de performanta, altul decat simpla prezenta la "serviciu" si complicitate la ilegalitatile ce se vor face pe parcursul alegerilor ce stau sa vina.

Dar nu doar lor, bugetarilor, criza le-a adus micsorari de lefuri si disponibilizari. Cei din sectorul privat au fost nevoiti sa indure masuri cel putin la fel de dure, insa nu vad politicieni ingrijorati de soarta acestora. Dimpotriva, nori negri amenintand cu cresterea impozitelor par sa fie la orizont. Or, dupa cate stiu eu, statul este al tuturora, nu doar al bugetarilor.

Iar de curand se punea problema ca statul nu are bani suficienti sa despagubeasca proprietarii ale caror proprietati au fost confiscate de comunisti. Bine, nu sunt suficienti bani, insa mult mai moral ar fi fost ca acesti bani dati moca bugetarilor sa fi fost recuperati si pusi intr-un fond de despagubire a fostilor proprietari, de exemplu.

Un alt exemplu este situatia banilor opriti in mod incorect pensionarilor. Acestora, pagubiti adevarati, li se vor restitui banii in 16 transe. Poate ca ar fi fost mai moral ca banii furati de bugetari sa fie restituiti, fie si fara dobanda, si alimentat un fond din care sa se dea mai repede banii inapoi pensionarilor. Apoi, mai este un aspect ingrijorator privind modul cum USL intelege sa gestioneze statul. Avem doua situatii in oglinda: una (ce a bugetarilor) in care statul este furat, si alta (cea a pensionarilor) in care statul a furat. USL intelege ca statul sa renunte la drepturile sale si nu mai recupereaza sumele de care a fost pagubit, in schimb pune statul sa plateasca (in mod corect) paguba pe care a facut-o, insa ii dezavantajeaza pe adevaratii pagubiti (pensionarii) in favoarea hotilor (bugetarii care s-au infruptat din prime si sporuri ilegale) lungind perioada de restituire a sumelor retinute din pensii tocmai pentru ca statul nu are bani suficienti, unul dintre motive fiind si nerecuperarea sumelor insusite ilegal de catre bugetari. 16 luni inseamna mult in viata domnului Lazarescu.

In concluzie: hoti, dom'le, hoti !!

Franta si arabii

Rupta-n fund, cu ochelari de cal, calcand in rahati de arabi la tot pasul, dar cu nasul pe sus, mirosindu-i tot si intens parfumata, doamna Frantza, vorbind singura si traind din amintiri, scotoceste prin ghena de gunoi a istoriei cautandu-si maretia pierduta sau macar un ciob de oglinda mincinoasa care sa-i mai puna putina carne pe oase, sa-i mai netezeasca ridurile sau sa-i reliefeze buzele supte de golul lasat de dantura lipsa. Si ce dantura avea ea odata ...

Pana de curand, vecinul Hans mai obisnuia sa sara parleazul si venea chiar si pana la Paris sa-i mai aline pornirile depresive specifice menopauzei. Lasa mare deranj la plecare, insa nu se plangea - se simtea si ea bagata in seama. Mai trecea unchiul Sam si mai repara ce era de reparat dupa plecarea lui Hans, o mai ajuta nepotul Itzic sa-si cumpere una-alta, se uita la poze si amintirile o ajutau sa treaca peste prezentul nu tocmai fast.

Insa acum Hans nu o mai cauta, cica s-ar dedulci la fetele astea tinere din Est, unchiul Sam pare ca s-a cam saturat de capriciile ei, iar singurii care ii mai calca pragul sunt maghrebienii care o stiu bine de cand era tanara si atat de focoasa ca explodau si proiectilele prin Nordul Africii cand trecea ea. Dar astia, maghrebienii, nu o vor decat pentru a-i lua casa atunci cand va fi sa moara, si tare i-i ca vor sa faca moschee din ea. Asta ii cam ingrijoreaza pe vecini si chiar si pe nepotul Itzic care, dupa tot ajutorul pe care i l-a dat, ar vrea si el o parte din mostenire. Dar de asta nu mai poate ea cata vreme arabii o satisfac! Din partea ei, n-au decat sa o puna si pe fecioara din Orleans printre cele 70 din comitetul de primire.

La urma-urmei, o, ce vremuri!, dupa ea, potopul !!

ACTA

Cenzura in sine nu este dezirabila, fie ca este determinata de motive politice, precum in China, fie din motive economice, precum doreste occidentul. Doua carari ducand in acelasi loc. Doua gloante trase din pistoale diferite insa spre tampla aceleiasi victime.

Ideea de baza este ca, fie si in scopuri cat se poate de nobile(aparent), instituirea cenzurii LEGALE, mai devreme sau mai tarziu, DUCE LA ABUZURI.
Punct.
Insa despre ce scopuri nobile putem vorbi in cazul ACTA, un acord negociat in secret intre sponsorii din casele de productie si cei sponsorizati din cancelariile politice? Ei insisi simt ca fac ceva incorect si imoral din moment ce s-au inconjurat de atata secretomanie incat nici priministrul nu stia despre ce document este vorba, cu toate ca Romania il semnase deja.

O societatea inteligenta, cum ne pretindem noi a fi, gaseste resurse de imaginatie si pentru a impaca varza corporatista, dar si capra drepturilor omului. Daca tot ce pot face domnii de la casele de productie, beneficiarii nelegitimi si imorali ai resurselor de creativitatea ale unor artisti de multe ori morti in saracie sau plini de datorii, este sa intre cu mascatii in casele noastre sau sa ne supravegheze comunicatiile pe internet, atunci asta este o dovada indirecta ca nu este a lor creativitatea de pe urma carora ei pretind la nesfarsit drepturi de autor.

In mod cert se vor gasi metode alternative de recompensare a adevaratilor creatori, problema burtosilor de la casele de productie este ca ei nu prea se numara printre acestia. Iar problema politicienilor este ca nu se vor mai bucura de sponsorizarile generoase din partea acestor burtosi nevertebrati, caci nu de artisti le pasa lor, stiut fiind ca ei, artistii, cei mai multi dintre ei, au gura mare, personalitate, coloana vertebrala si chiar idealuri, ceea ce nu ii recomanda ca actori in lupta politica pentru ciolan.

La urma-urmei este si o problema de prioriatati si de scara de valori:

1. Ce este mai important pentru noi: apararea drepturilor fundamentale ale omului sau apararea proprietatii intelectuale pana peste limita de la care metode de supraveghere a cetatenilor folosite in China sau Iran sunt "justificate" si in democratiile occidentale?

2. Daca aparam proprietatea intelectuala ca pe unul dintre motoarele cresterii economice atunci ce este mai important:

---> sa stimulam creativitatea si CREATORII adevarati sau
---> pe cei care profita de pe urma creativitatii primilor?

Iar daca vom ajunge, in mod corect, cred eu, la concluzia ca trebuie stimulati creatia si creatorul atunci ar trebui reformat un pic si sistemul de recunoastere a proprietatii intelectuale si redesenate traseele banilor si recompenselor, distorsionate in momentul de fata in favoarea celor care administreaza creatia, nu a creatorului insusi sau a creatiei sale.

Europa si criza datoriilor

"Problema" Europei se pare ca este Germania. Germania care, de departe, este cea mai competitiva tara dintre cele cu pretentii de masculi alfa pe continent (Franta, UK, Germania, Rusia). De doua ori a fost pusa litaralmente la pamant in ultima suta de ani si de tot atatea ori Germania a renascut mai puternica.
De aceasta data situatia este cu atat mai grava pentru competitori cu cat Germania i-a batut cu armele si dupa regulile impuse de ei dupa cel de-al doilea razboi mondial tocmai pentru a nu permite Germaniei sa emita pretentii de hegemonie in Europa.

Iar acuma, par toti a se trezi dintr-un cosmar (cei numiti plus SUA), intrebandu-se ca un boxer revenindu-si dupa un KO "Cuma naiba a fost posibil asa ceva, unde am gresit, unde ne-a pacalit si ne-a lovit din nou Germania?". Si toti incearca sa gaseasca solutii punandu-i tot pe nemti la plata. Nimeni nu vrea sa se apuce de munca, sa lase grevele, bautura, concediile lungi si saptamana de munca scurta, traiul pe datorie sau pe seama tepelor trase altor state, irositul resurselor pe razboaie neocoloniale, nimic din toate astea. Nemtii sa plateasca, si nu pentru ca ar avea vreo vina pentru degenerarea lor, a adversarilor Germaniei,, ci pur si simplu pentru ca au de unde.

Insa problema este ca nu pot forta aceasta iesire fara a-si incalca propriile reguli privind libera concurenta, comertul liber, accesul tuturor la resurse etc. Nu o pot face fara a recurge la protectionism, la nationalismul cel mai ieftin si primitiv, la un antigermanism stimulat si scos din ceata istoriei cu forcepsul propagandei celei mai evidente.

Dar lumea nu mai este ce a fost, informatia circula repede, populatia este mult mai informata, mai greu de manipulat si mult mai putin doritoare de a se angaja in conflicte care nu ii apartin. Dincolo de propaganda interesata si neinteresanta a unor cercuri de interese financiare europene si americane, Germania si modul german de a munci si trai se bucura, daca nu de admiratie, macar de un real respect in randul vesticilor cel putin in masura in care sa nu permita politicienilor-marioneta sa treaca de la vorba la actiuni antigermane.

Parerea mea ca acesta este un conflict un pic mai amplu, asemanator celui dintre agricultori si vanatori sau celui dintre cei care muncesc si cei care gandesc. Este vorba despre un conflict dintre cei care, in principal, produc ceva concret, material si cei care vand, vand bani, servicii, speculatii si, mai nou, pariuri financiare.

Este un conflict intre cei care muncesc si transpira sa construiasca o masina si cei care nu muncesc deloc pentru a tipari o bancnota de 100 USD sau de 50 GBP. Apoi, ambii incearca sa-si vanda marfa: unul sa-si vanda masina iar celalalt sa dea imprumut suta de dolari. Primul, neamtul, este mult mai grijuliu cui vinde masina, caci are nevoie sa-i fie platita pentru a cumpara materiale sa construiasca alta, pe cand cel de-al doilea (Cameron si marii bancheri ai lumii din spatele lui) sunt mai lejeri in a da bani cu imprumut, caci vor gasi intotdeauna ceva de luat din curtea celui imprumutat si, in cel mai rau caz, WTF, tiparim altii. Iar daca cel imprumutat se intampla sa fie in UE sau, mai bine, in zona EURO, intr-un final tot neamtul plateste, acesta fiind un alt motiv pentru care nemtii vor ordine in bugetele si in tranzactiile financiare ale statelor din zona EURO(cel putin din zona EURO). In plus, faptul ca Germania vrea sa limiteze gradul de indatorare a statelor din zona EURO (state destul de solvabile) limiteaza posibilitatile de plasare a dolarilor si sterlinelor tipariti cu mare lejeritate de catre cartelul celor mai mari banci private din lume - FED - sau Banca Angliei. Limitarea imprumuturilor luate de catre statele UE scade drastic si tranzactiile financiare efectuate pe piata londoneza, deci si profitul bancherior care activeaza acolo, scade importanta City-ului londonez si tinde sa mute centrul financiar european pe continent, alta lovitura pentru englezi.

La urma-urmei, putina ordine si disciplina in general, si in finantele lumii in special, nu va omora pe nimeni. Mai putin pe acei obisnuiti sa traiasca, si nu rau, din "servicii financiare", din imprumuturi acordate cu forta unor saraci pentru a le lua apoi, in contul datoriei, resursele naturale sau a-i subordona politic. Caci interesele acestora le apara si reprezinta David Cameron. Nemtii spun clar:
- "Nu vom mai permite tarilor UE(cel putin celor din zona Euro) sa se imprumute de la te-miri-cine si apoi noi sa le platim datoriile".

Dar "te-miri-cine", prin vocea lui Cameron, spune

-"mai, noi nu facem decat sa aparam piata (financiara) unica si importanta serviciilor financiare".

-"Ok, faceti asa, insa intrati si voi, UK, in zona Euro pentru a plati si voi oalele sparte de datornicii de profesie!"

- "Nu, noua nu ne place Euro, nu ne place nici UE decat in masura in care putem avea acces la pusculita nemtilor"

PUSCULITA ati zis? Dar V2 nu va place?

Bate Vantu prin justitia romana

Pentru a N-a oara, Sorin Ovidiu Vantu a fost arestat pentru infractiuni foarte grave si apoi eliberat de judecatori. De data asta dupa ce a amenintat pe fata judecatorii ca-si face dreptate singur. Sau poate tocmai de aceea. Ca judecatorii gresesc, ca gresesc procurorii in intocmirea dosarului si prezentarea probelor, ca gresim noi toti atunci cand suntem convinsi ca exista mari corupti si corupatori in Romania si asteptam de la justitie sa ni-i arate si sa-i condamne, fie ca ei sunt Nastase, Voicu, Vantu, Ridzi sau sunt altii, nu acestia, insa eu, tu, noi suntem convinsi ca ei, marii corupti si corupatori, EXISTA si-i vrem prinsi de catre justitie, si-i vrem pedepsiti. Dar asta nu se intampla. Vedem, in schimb, pedepsita multa plevusca si babusca, de somnii mari si de rechini nici vorba.

Aceasta nu este decat consecinta unui sistem juridic fara nicio LEGITIMITATE. Adica fara a-si putea justifica puterea ENORMA pe care o are in societate prin legitimarea lui DIRECTA de catre singura sursa de putere dintr-un stat democratic - VOTUL POPULAR. Acest lucru, precum si introducerea Curii cu Jurati, cred ca ar contribui enorm la cresterea gradului de incredere a populatiei in actul de justitie.

Nu vreau sa spun ca fiecare judecator sa fie ales prin vot popular, insa cel putin membrii CSM si/sau presedintele CSM, presedintele ICCJ, procurorul general ar trebui alesi prin vot direct. Ei nu se vor mai simti datori celor care i-au NUMIT acolo prin niste mecanisme cel putin netransparente, ca sa nu folosim termeni mai duri dar mai apropiati de realitate.

Cum este posibil ca o CASTA ai carei membri isi transmit demmnitatile intre ei si rudele lor fara nicio jena sa se autointituleze PUTERE in stat. DE UNDE si-au luat ei puterea, cum au castigat-o, mai bine zis cum au uzurpat-o?

Cine apara aceasta stare de fapt care exista un justitie? Pai, simplu spus, perpetuarea acestei stari jalnice din justitia romana este facuta cu sprijinul celor care profita de ea: mafioti si POLITICIENII platiti de catre ei. Se vorbea aici de "reteaua Voicu", cea care spala pacatele membrilor PSD, insa TOATE partidele au astfel de retele si de oameni "buni la toate" cum este Catalin Voicu pentru PSD, toate au nevoie de protectie pentru sursele lor de finantare ilegale, toate au nevoie de protectie in justitie pentru hotiile si jaful pe care cei mai de vaza politicieni din TOATE partidele le-au comis.

Cine crede ca amanarea de catre ICCJ a marilor dosare de coruptie pana la prescrierea faptelor este o intamplare se inseala amarnic. Este doar o dovada a acestui sistem, a complicitatilor care exista intre mafia politica, cea economica, cea interlopa si mafia din justitie si este doar un RASPUNS pentru cei care si-au pus vreodata intrebarea "La ce-i buna lustratia acum, la 20 de ani de la ... hmm... revolutie?" Este un raspuns la intrebarea de ce NICIUN partid politic nu a venit vreodata cu o propunere REALA de reformare a justitiei, ci, in cel mai bun caz, cu propuneri care sa ii subordoneze una sau alta dintre aceste viespare care sunt fie ICCJ, fie CSM, fie Curtea Constitutionala, fie Curtile de Apel, DNA sau Ministerul Public.

Se spune ca scopul principal al actului de justitie este nu neaparat condamnarea unui vinovat, ci in primul rand judecarea sa PUBLICA si demonstratia, tot publica, a faptului ca exista o justitie corecta si egala pentru toti. Or, acest lucru nu mai este posibil in Romania atata vreme cat populatia NU ARE incredere in actul de justitie. Deci nu o sentinta sau alta sunt importante in Romania, ci RECASTIGAREA acestei increderi a populatiei in justitie, incredere fara de care nu poate exista justitie, iar frustrarea resimtita de populatie in fata omnipotentei banului in societatea romaneasca in general si in justitia romaneasca in particular nu va duce decat la cresterea criminalitatii si indisciplinei sociale, la luarea justitiei in propriile maini de catre fiecare cetatean.

Basescu, evreii si romanii

Preşedintele Traian Băsescu îşi transmite compasiunea faţă de comunitatea evreiască, în mesajul adresat cu ocazia comemorării a "70 de ani de la începerea deportării evreilor din România în Transnistria

Povestea, spusa in paralel, ar fi ca in secolul XIX, datorita problemelor pe care le aveau in Galitia si Rusia, evreii de acolo s-au retras [si] in Romania.
Aici, printre altele, au inceput sa vanda alcool (mult contrafacut) taranilor romani, mari amatori de bautura, si sa le ia mintile si banii. Normal ca biserica si boierimea satelor s-au revoltat ca nu mai puteau ei sa le ia taranilor mintile si banii. Astazi, chiar si fara evrei, taranii romani sunt la fel de bautori si pierde-vara(majoritatea) si merg la biserica doar ca sa injure apoi popa.

La orase, evreii, mult mai educati decat romanii, au ocupat usor pozitii privilegiate de medici, avocati, negustori, oameni cu bani si influenta in general. Iarasi, mica burghezie de la orase s-a simtit ofensata ca nu poate tine pasul cu educatia si posibilitatile intelectuale ale evreilor. Astazi, chiar si fara evrei, orasenii romani se inghesuie sa-si faca educatie la Spiru Haret sau Universitatea din Lingureniii de Sus iar cei cu adevarat educati, la universitati din Vest, sunt tinuti pe tusa nu de evrei, ci de romani.

Evreii au dorit apoi cetatenie romaneasca si dreptul de a accede la putere, la pamant si toate cele. Nu li s-a dat, pe buna dreptate. Astazi, la aproape 200 de ani de atunci, cand lumea este mult mai cosmopolita, statul evreiesc, infiintat intre timp, are una dintre cele mai stricte politici de naturalizare a strainilor din lume, admitand ca are vreuna. Si ei sunt si acum suparati pe noi ca nu le-am acordat cetatenie acum aproape 200 de ani. Rusinica frati evrei! Mai mult chiar, profitand de relatiile din vest ale organizatiilor evreiesti care, atunci ca si acuma, actionau ca un Pristanda mondial("Curat antisemit, coane Fanica!"), au intervenit pe langa puterile occidentale ca sa nu fie recunoscuta INDEPENDENTA Romaniei la 1877 pana cand nu a fost modificat un articol din Constitutia Romaniei (17 sau 18) care interzicea accesul strainilor la cetatenia romana si la anumite drepturi rezervate romanilor. De neacceptat acest lucru din partea unei minoritati bine primita si tratata in Romania, data fiind prigoana de care au fugit din Galitia sau Rusia. Rusinicaaaa, frati evrei!! Cu atat mai rusinica cu cat modelul de conduita si de toleranta fata de evrei, prezentat de, sa-i spunem, Internationala evreiasca, era la acea data nimeni alta decat Germania, aceeasi Germanie care, cateva zeci de ani mai tarziu, le-a fost recunoscatoare evreilor cu Holocaustul.
Astazi, fara evrei, romaniii insisi fug de Romania si de cetatenia romana pe unde apuca, in vest, de obicei, si chiar in Israel.

In timpul retragerii armatei romane din Basarabia, in urma pactului Molotov-Ribentrop si a ultimatumului rusesc, evreii au avut o atitudine perfect ostila fata de soldatii romani in retragere, atitudine iarasi de neinteles caci ei, evreii, au ajuns in Romania priginoti fiind chiar de catre rusi (printre altii). Sa punem aceasta rusinica pe seama spiritului de conservare a evreilor si a pupincurismului pentru cei puternici, pupincurism dezvoltat in urma miilor de ani de bejanie prin tari straine.

Astazi, Romania nu prea mai are armata, iar dotarea pe care armata o mai are o modernizeaza cu firme, ati ghicit, evreiesti

Sper ca si aceste informatii sa se gaseasca in proiectata istorie a evreilor din Romania.

Multe lucruri ar avea orice popor de invatat de la evrei, insa pe mine ma intereseaza cel roman, dar nu si acest pupincurism de parada. Eu cred ca evreii insisi gresec fundamental solicitand aceste prosternari publice din partea unor popoare care, prin personalitatile lor, nu au facut decat, in timp, sa-si apere identitatea cum au stiut mai bine fie si in fata evreilor, dar nu doar a lor. Margaret Thatcher spunea ca a fi puternic este ca si cum ai fi o lady: daca trebuie sa spui in gura mare ca esti, atunci nu esti!

Teroristul norvegian

Oricate victime un act terorist ar face, teroristul nu-si atinge tinta, scopul daca pseudoideologia bolnava din spatele actului sau criminal nu este popularizata, daca el insusi nu este pe prima pagina a ziarelor si in breakingnewsurile televiziunilor.

Si daca in judecarea actului criminal in sine societatea nu poate fi acuzata in mod direct, eu cred ca acest circ chipurile informational consecvent actului criminal in care marele blond cu ochi albastri este cel mai mediatizat om al planetei este de fapt o complicitate cu criminalul, caci desavarseste de fapt "opera" criminala raspandind virusul nebuniei in randul unei populatii isterizate si, ce-i mai grav, radicalizate nu doar in a combate astfel de gesturi, dar si in a sustine si, de ce nu?, a reproduce astfel de initiative.

Sunt oameni imbolnaviti literalmente la cap de catre tot felul de souri Cacatoase de la TV, oameni care ar face orice ca un "showman" celebru sau asistenta lui pipitza sa vorbeasca si de ei macar cateva minute la o ora de maxima audienta(vezi cazul Jonh Lenon), sunt categorii intregi de populatie isterizate de acuzele reciproce permanente ale politicienilor de proasta calitate prezenti seara de seara la televiziuni, sunt oameni avand creierul spalat de propaganda "antiterorista", extremist-religioasa, etc. mintile tuturor acestor devianti sunt nutrite de zecile de articole si emisiuni dedicate nu unor probleme certe pe care le are societatea, ci, printre randuri si chiar injurandu-l, ridicarii de osanale criminalului.

Lacomia si vanitatea acestor jurnalisti au aceeasi ... hmmm .... sursa de inspiratie ca si "ideile marete" ale nebunului cu ochi albastri, nebun despre al carui avocat vom afla in cativa ani ca cere eliberarea conditionata a clientului sau pentru buna purtare, nu-i asa?

Traian Basescu si regele Mihai I

Pozitia presedintelui Traian Basescu referitoare la abdicarea regelui Mihai I a redeschis discutia pe o tema despre care, in spatiul public romaneasc, nu se discuta decat in sabloane. Nu spunem decat ceea ce ni s-a spus, nu cautam, nu ne informam, nu analizam, nu gandim. Lasam toata treaba in seama istoriei si a istoricilor uitand ca vorbim despre conducatorii nostri si despre pretentiile pe care noi le avem de la ei, lucruri pe care istoricii nu le pot stabili, ci noi. Desigur ca istoricii pot realiza tabloul faptic complet, insa in momentul in care un istoric trage concluzia ca "regele nu avea alta solutie decat abdicarea", asta nu mai este istorie, ci este o judecata de valoare, si una chiar foarte usor de contracarat: regele ar fi putut sa NU abdice. Era in puterea lui, nu depindea de NIMENI altcineva acest lucru, AVEA, deci, in mod evident, ALTA SOLUTIE. Ar fi putut sa ramana la Londra in Noiembrie, cu cateva saptamani inainte de abdicare, putea sa nu se mai intoarca in tara si ar fi ramas regele Romaniei in continuare, fie si in exil. Dar a trebuit sa se intoarca in tara ca un adevarat viteaz pentru a abdica, sa ia acesta ultima grija (neligitimitatea) de pe umerii guvernului comunist si a republicii sale. Sau pentru a se scuti el insusi de frica agentilor comunisti ce ar fi urmat sa-l vaneze in occident.



Avem mai sus actul de abdicare a regelui Mihai I.
(gasit aici)

Ce spune regele in actul de abdicare?
In esenta ca dansul considera ca institutia monarhica este o piedica in calea dezvoltarii Romaniei.

In esenta, regele spune ca daca AR FI REFUZAT sa abdice, ar fi tradat Romania si interesele ei vitale, caci, vezi Doamne, Romania nu s-ar fi putut DEZVOLTA avand un monarh in frunte. Ceea ce este absurd. Dar probabil ca a spus-o pentru a-si linisti constiinta mult incarcata de gestul sau las si nealintata nici cu trenul cu odoare cu care a plecat si, se vede treaba, nici acuma, cu mai toate fostele sale proprietati restituite.

Ce a tradat regele:

- Romania, in mod evident. A lasat-o pe mana rusilor. De fapt, actul de abdicare arata ca un proces verbal de predare-primire a Romaniei, predator,regele, primitor fiind Stalin. Putea pur si simplu sa nu abdice.

- monarhia, admitand, in mod fals, ca monarhia este incompatibila cu dezvoltarea unei tari.

- pe toti luptatorii anticomunisti, numind DEZVOLTARE ceea ce Stalin a facut in Rusia si urma, in mod evident, sa faca si in Romania. Caci, dupa aceasta "viziune" regala, acesti luptatori s-au opus DEZVOLTARII Romaniei. Ei ar fi trebuit sa abdice la fel ca si regele lor, sa se incoloneze si sa mearga din proprie initiativa la Gherla, Sighet, canal sau Pitesti pentru a pune osul la "dezvoltarea" Romaniei. Din acest punct de vedere se poate spune ca a fost primul aplaudac, avant la lettre, al noii epoci de aur ce incepea sa puna gheara pe Romania.

Osama a murit, traiasca Obama !

Președintele Barack Obama se sucește, se-nvârtește, se coiește mai pe românește spus, dacă să dovedească lumii că Osama este mort au ba. De parcă celebra apoftegmă românească "Probleme, Gogule?" pentru el a fost inventată.

Uite-așa, după problemele cu un certificat de naștere, se pare că președintele Obama are acuma probleme și cu un certificat de deces. Nu era mai simplu sa zică și el că l-a îngropat pe Osama în dealurile Moldovei? :))

Are probleme si cu premiul Nobel pentru pace, luat pe credit cu buletinul de la Goldman Sachs căci, probabil, dacă creditul ar fi fost cu certificatul de naștere nu l-ar mai fi putut accesa.

Cred că și cu găsirea unui înlocuitor pentru bin Laden are probleme președintele Obama căci, nu-i așa, un dușman de serviciu nu se găsește atât de ușor la pretențiile și la calibrul Statelor Unite.

Are probleme și cu cele două numere de telefon găsite in hainele lui Osama (pentru buzunaritul rapid al decedatului, un expert FMI a fost cooptat in echipa Seals) căci la unul dintre numere îi răspunde Leon Panetta nedumerit de ce nu-l sună președintele pe numărul scurt, iar la celalalt număr îi răspunde regele saudit întrebându-l dacă cele 70 de fecioare sunt toate sau dacă lipsește vreuna.

Dar cele mai mari probleme le are, cred, cu Adobe care nu mai scoate Photoshop CS6 mai repede, asa cum a promis, căci cu amărâtul ăsta de CS5.5 se vede treaba ca până și francezii și-au dat seama de lucrătură. Să-i mai salvezi din ghearele nemților vredată ... Data viitoare s-au lins pe bot. O să-i lase vreo cateva zeci de ani pe toti să se îmbolnavească de gât vorbind germana, ca nu mai știu ce este respectul.


------------------------------------

Desigur ca veți sări cu toții in capul meu, dar să știți ca Obama a început. :))

Sorin Ovidiu Vantu

Sorin Ovidiu Vantu nu a existat.

Au existat doar niste securisti lacomi si venali, crescuti pe cadavrul neautopsiat al Romaniei postdecembriste, securisti care s-au folosit de el sau si-au vandut lui ticalosia.

Au existat doar niste "intelectuali" scapatati, carora, si pe vremea comunismului si dupa, li s-a parut ca nu sunt apreciati (pecuniar, fiereste) la valoarea lor si si-au justificat astfel lipsa de scupule in a-si vinde oricui si bruma de talent pe care o au pentru a polei un pic smecheriile golanasilor de dupa 1990.

Au existat niste politicieni de o demagogie caragialeasca, dornici sa fie si hoti si sfinti in acelasi timp, deci amatori sa fure cu mana altora, sa se infrupte din hotiile altora pe ascuns, morti dupa publicitate de proasta calitate, si care s-au vandut atat pe ei, cat si tara pe o punga de arginti.

Si a mai existat un popor vegetal, care i-a nascut si nutrit pe toti ceilalti, ahtiat dupa "ce se da", nu dupa ce se castiga prin munca, si care nu astepata niciodata sa i se spuna de doua ori sa mearga la culcare ca altii vor veghea ca somnul sa-i fie linistit si [asta nu i se mai spune] VESNIC.

Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume, un singur nume, li s-a spus simplu SORIN OVIDIU VANTU.

Inconstientii

Atunci cand s-a propus si votat initial legea care prevedea marirea salariilor profesorilor cu 50% s-au intalnit, din pacate, multe dintre defectele fundamentale ale poporului roman, defecte care au fost la locul si la momentul potrivit pentru a se intalni cu dezastrul.

A fost mai intai inconstienta unei categorii profesionale - profesorii - de la care, pe masura lefii cerute, asteptarile sunt mai mari, de a-si vinde voturile si de a privi o campanie electorala numai si numai ca pe un bun moment de renegociere a salariilor, aruncand astfel in derizoriu o manifestare fundamentala a democratiei, deturnand de la rosturile lor ocazia si cadrul de a discuta despre viitorul Romaniei, despre diferite viziuni asupra acestui viitor, despre caile de a aduce prosperitatea mai aproape de noi, de noi toti, nu doar mai aproape de aceia care prin alegator inteleg zaraf de voturi.

A fost apoi dragostea severineana de ciolan, inconstienta parlamentarilor educati de profesorii-zarafi, parlamentari care, dupa ce au fost un mandat lung cat anii de liceu doar cu ochii dupa furat, copiind (la fel ca in liceu) unul de la celalalt metodele de furt, s-au trezit la finalul celor patru ani ca nu au nimic bun de prezentat comisiei de examinare (electoratul) si, la fel ca la finalul liceului, s-au gandit sa-si cumpere notele de trecere a bacalaureatului si de realegere (voturile, in cazul de fata) dand spaga la profesori, cei mai numerosi bugetari, cele mai numeroase voturi, nu? Gand la gand cu bucurie. Si asa s-a nascut legea de marire a salariilor profesorilor cu 50%, lege votata la foc automat de catre toti demagogii din Parlament, indiferent de culoarea politica in care cioara din ei s-a vopsit in papagal. Fara a prevedea in acea lege, asa cum prevede Constitutia, si sursa de finantare a acestei cresteri nefiresti, mult peste nivelul general de crestere a economiei romanesti.

Si, iata, manifestarea unui alt defect national ne pandeste de dupa colt: acela de a nu invata nimic din greselile trecutului, chiar daca traim inca efectele acelor greseli. Caci, nu-i asa, vestita noastra opozitie va sari pe toate posturile de televiziune promitand, ghiciti ce?, ca ea va da acele mariri de 50% profesorilor cu toate ca este sigur ca acei bani nu exista, cu toate ca este la fel de sigur ca, dandu-i, vom compromite pe termen lung iesirea tarii din recesiune si din criza. Si va vorbi opozitia in fata unor profesori care nici acuma nu au invatat ca salarii mai mari si mai sigure nu se obtin din comertul cu voturi.

Cum stabilim in mod obiectiv cati bani ar merita, in medie, unprofesor? In antichitate, se spune, masura muncii unui profesor era castigul elevului sau, iar mie mi se pare corecta aceasta abordare, dat fiind ca principalul scop al educatiei ar trebui sa fie pregatirea elevilor pentru viata reala. Din acest punct de vedere, salariul mediu net pe economie (deci castigul mediu al elevilor profesorilor despre care vorbim) a fost, in 2010, undeva pe la 1400 RON.

Eu sunt de acord ca elevii profesorilor germani castiga mult mai bine, de unde si cistigul mult mai mare al dascalilor germani fata de cei romani. De aici si legatura, care poate unora le pare noua si, daca este asa, este doar vina profesorilor lor, dintre munca, rezultatele muncii si venit. De aici si ideea de a stabili mai intai niste criterii de performanta pentru profesori si mai apoi de a discuta despre cresteri salariale, insa diferentiate, nu la pausal, etc.

Altfel, discutam despre o categorie profesionala, profesorii, care presteaza o munca (si o munca importanta) dar fara nicio raspundere pentru calitatea muncii prestate si nici un criteriu de evaluare a muncii si care, fiind multi, deci avand voturi multe, isi vand voturile cui da mai mult [din gura].

Partide si partide

Si eu si voi am auzit de sute de ori referiri la PIB in discursurile politicienilor sau ale analistilor economici. Eu inteleg, pe scurt, ca acest PIB masoara intr-o masura mai mult sau mai putin exacta ceea ce am creat, am produs noi intr-un an de munca in plus fata de zestrea anului trecut. Asa incat, daca anul acesta am creat mai putin decat am facut-o anul trecut, spunem ca PIB-ul scade. Daca anul acesta am creat mai multa plusvaloare decat am facut-o anul trecut, spunem ca PIB-ul a crescut. Mai nou, limba de lemn ne invata ca PIB-ul doar creste, insa atunci cand scade spunem ca are tot crestere, insa negativa. :)

Bun!! Deci, cum-necum, s-a adunat ceva in visteria statului si cam spre sfarsitul anului incepe lupta pentru impartirea a ceea ce am adunat, adica lupta pe legea bugetului. Daca va luati cu munca si uitati sa cititi stirile, aflati foarte usor cam in perioada se discuta aceasta lege pentru ca fac profesorii (si alti bugetari) greva. Deschid si oamnenii anul de invatamant amenintand deja cu inghetarea anului scolar. De fapt, il deschid cam cum l-au inchis, caci nu exista Bacalaureat fara o miscare revendicativa a profesorilor. Ca iarasi blocheaza, ca nu se prezinta, ca se prezinta dar nu participa, ca participa dar nu se baga.

Eu inteleg, deci, ca exista doua etape de evolutie a PIB-ului - colectarea si cheluirea sa - si, in consecinta, doua mari categorii de cetateni: cei care contribuie direct la constituirea sa si cei care sunt beneficiari directi ai cheltuirii. Desigur ca cele doua categorii nu sunt complet separate. De exemplu, profesorii sunt beneficiari directi ai alocarilor bugetare, insa contribuie indirect, prin forta de munca pe care o pregatesc, la constituirea PIB. Militarii sunt, de asemenea, beneficiari directi, insa contribuie mult mai subtil la constituirea PIB, si mai mult la apararea sa. Un programator lucrand pentru o companie straina si platind impozite in Romania contribuie direct la constituirea PIB, insa beneficiaza indirect de alocarile bugetare apeland la serviciile publice de sanatate, in masura in care acest lucru se poate numi "beneficiu".

Ei bine, corespunzator celor doua categorii de angajati - creatori si consumatori de PIB - s-au dezvoltat doua directii politice majore:

STANGA socialista, care are politici economice care in mare sprijina consumatorii de PIB (angajati la stat si asistatii sociali), care acorda ajutoare sociale unor categorii sociale trecand cu mult de granita celor cu adevarat neajutorati, creandu-si in aceasta zona a societatii, captiv si dependent de ajutoare sociale si slujbe de stat, propriul electorat, si

DREAPTA liberala, care are politici care sprijina pe creatorii de PIB, pe intreprinzatori, care promoveaza un stat minimal(birocrati putini), retras [aproape] complet din economie, impozite mici(lasand mai multi bani la cei care ii fac si, deci, stiu sa-i gestioneze si sa-i inmulteasca), care, de exemplu, combate somajul prin crearea de locuri de munca, nu prin ajutoare de somaj.

Abia acum, la mai mult de 20 de ani de la caderea comunismului, Romania traieste vremea separarii apelor in politica autohtona. Caci pana acuma era tot o apa si un pamant atunci cand se punea problema nu doar de a spune vorbe frumoase despre doctrine politice, ci si a faptelor concrete care sa urmeze acelor vorbe. Douazeci de ani am avut vorbe frumoase de tot felul, atat despre doctrinele de stanga, cat si despre cele de dreapta, insa faptele, masurile concrete adoptate de politicienii nostri au fost DOAR MASURI DE STANGA. Aceasta situatie absurda a dus ca la conducerea partidului autointitulat "liberal" (doar in vorbe) sa avem un om care toata viata lui a fost bugetar. Asa s-a ajuns la un raport numeric ucigator pentru tara si viitorul ei intre angajatii de la stat si cei din mediul privat, intre cei care sunt angajati, in general, si cei care si-au facut o profesie din a fi asistati social.

De ce se agata atat de mult stanga de putere, de ce isi pierde pana si uzul ratiunii vazand cum masurile luate de guvern tind sa-i dinamiteze bazinul electoral? Simplu! Caci, la adapostul griji fata de cetatean, politicile socialiste au nascut niste monstri, niste strutocamile care cu greu isi pot explica infatisarea, anume acei milionari si miliardari care nu au nicio afacere, nici macar ca paravan pentru afacerile cu statul, care toata viata lor nu au lucrat decat la stat sau, cum era sa uit?, au fost lideri de sindicat.

Libia si UE

Londra şi Parisul susţin o intervenţie militară în Libia, UE se opune

In 1956, aceleasi doua tari foste mari puteri coloniale, simtind cum decrepitudinea le sufla in ceafa si parca presimtind pierderea identitatii ce va sa vina, si-au mai gasit un aliat - Israelul - si s-au gandit sa mai intinga un pic de paine pe fundul strachinii cu colonii golita de zvarcolirile celui de-al doilea razboi mondial. Zis si facut. Si asa au atacat ele Egiptul pentru a pune botul pe Canalul de Suez. La fel cum acuma vor sa puna botul pe petrolul libian si sa nu-i mai lase pe americani sa ia tot caimacul cum au facut-o in Irak.

Problema lor este ca interventia din 1956 a creat atatea tensiuni la nivel mondial incat cainii unui nou razboi incepeau deja sa maraie si sa-si arate coltii. Pana la urma, cei care conteaza cu adevarat in politica globala (SUA, Rusia, China) si care castiga de obicei razboaiele mondiale pentru ca francezii sa se laude apoi precum musca la arat s-au zburlit urat de tot la aceste doua puteri emasculate de istorie incat interventia lor s-a infundat in penibil, fiind nevoite sa se retraga cu coada intre picioare din Egipt.

Ne putem foarte usor inchipui ca un tsunami politic international se va declansa daca shemale-ul franco-britanic va ataca Libia. Si haideti sa ne intrebam daca au cele doua asa-zise puteri europene forta militara de intimidare credibila si capacitatea diplomatica de a gestiona o astfel de criza mondiala in care, vrem-nu vrem, va fi atrasa si coana U.E., tiitoarea de lux a unchiului Sam, unchi care a facut ordine pana si in ograda doamnei UE atunci cand golanii sarbo-croati erau cat pe ce sa o lase cu onoarea nereperata dupa ce doamna UE i-a incurajat sa se incaiere pentru ca mai apoi sa nu-i mai poata desparti nici macar punandu-si in joc toate farmecele ei.

Oricum, ar fi bine ca atat Franta, cat si Anglia sa-si rezolve problemele pe care le au pe plan intern cu imigrantii din fostele colonii care-si umfla narile simtind mirosul de decadenta din cele doua tari, si sa nu mai aiba vise umede cu colonii, materii prime, piete de desfacere si conferinte de pace la care ele asezau piesele pe tabla de sah. A venit vremea cand ele insele sunt piese asezate la locurile lor de alti jucatori indragiti de Clio care au cojones cat palatele Elysee si Buckingham. Si, in plus, nu cred ca ar fi in interesul frantei sau Angliei sa implice Germania in astfel de interventii militare, caci este ca si cum ai incepe sa hranesti cu carne cruda un pui de leu pe care cu greu ai reusit sa-l obisnuiesti lacto-vegetarian.