USL - fie-i tarana usoara !

USL nu a existat. Au existat doar niste baroni locali care aveau pretentia ca in varfurile pixurilor lor sa stea fiecare eurocent care le intra in judet, a existat doar o adunatura de penali care doreau sa se stearga pe picioare de justitie atunci cand intrau in palatele si vilele lor, a mai existat o gasca de ziaristi care si-au vandut minutul de lipsa de deontologie profesionala mai scump decat minutul de publicitate. Au mai existat un primministru care a stat mai mult pe la Antena 3 decat la Palatul Victoria si un sef al Senatului ale carui succese au fost repurtate doar in lupta cu somnul.

Si toti acesti catavenci, farfurizi si branzovenesti au vrut sa-l dea jos pe Basescu pentru ca, in final, ce sa vezi?, nu "au dat", ci "au luat". Nu a fost "jos", ci "sus". Nu a fost "pe Basescu", ci "de la Basescu". Cum "Jos Basescu!" a fost singurul lor program electoral, iata ca le-a iesit taman pe dos.

Principii liberale, pe naiba!

S-a scris si vorbit mult in zilele acestea despre masura guvernului de a-i ajuta pe cei care au rate la banci.
Chiar daca pricipiul economic al acestei masuri ar putea avea multi partizani, punerea lui in aplicare, ca de altfel mai tot ce face guvernul Ponta, este gresita. Caci se creaza o falie in societate, se legifereaza un fel de haiducie luand bani, si nu putini, de la cei care nu au credite sau au dar si le platesc si dandu-le celor care nu s-au gospodarit corect sau chiar bancilor. Creditul si rata la credit nu fac parte din cosul zilnic, domnule Ponta!

Vreau sa disec un pic pozitia PNL fata de aceasta masura.
Oficial, pozitia PNL este ca masura guvernului nu este sustinuta de partid pentru ca nu s-a discutat in USL si nu respecta pricipiile liberale(sic!).
Haideti sa privim un pic si din alt unghi de vedere evenimentele. Sa ne intrebam cui foloseste acest ajutor de stat, apoi sa revedem pozitia PNL. Doar cateva intrebari am de pus (retoric) aici:

1. Care este segmentul de populatie (electorat) tinta al acestei masuri? Cei cu salarii mai mici de 1600 RON. Majoritatea dintre ei sunt votanti PSD prin traditie.

2. Cine a anuntat masura, ajutorul de stat? Cu alte cuvinte cine este "binefacatorul" victimelor nevinovate ale "capitalismului salbatic si lacom"? Pai, cum chiar Crin Antonescu a spus, masura pare a fi fost opera discretionara a lui Victor Ponta.

3. Cui aduce mai multe voturi acest ajutor de stat? PSD-ului si lui Victor Ponta.

Concluzia PNL: pai, daca masura aduce mai multe voturi PSD, atunci nu respecta "principiile liberale", de parca aceste principii de dreapta au fost vreodata mai batjocorite decat atunci cand PNL s-a facut frate de secera si ciocan (ca nu pot spune de cruce) cu PSD.

Isteria antiromaneasca din UK

Asupra unui aspect as vrea sa insist eu in aceasta poveste.
Atitudinea extremist-populista a multor politicieni din Marea Britanie, Franta, chiar si Germania nu face decat sa ne arate ca acest rau necesar - politicianul de anvergura medie si submedie - este facut din aceeasi bucata de rahat si in tarile asa-zise avansate, si in Romania noastra cea de toate zilele. Ei cauta sa isi castige notorietatea si, prin urmare, voturile in cele mai la indemana si, moral, jenante moduri. In acest caz, pe seama unor sarmani pauperizati chiar de politicienii omonimi din Romania. Ei sunt de o lasitate degradanta, caci daca acesti imigranti ar fi avut drept de vot in UK, aceiasi politicieni i-ar fi asteptat cu flori si fanfara, nu cu fotoreporteri si scaunul electric.
Cu toate acestea, este foarte clar ca viata politica din regat are alte standarde, mai ridicate, decat viata politica din Romania. De pilda, imi imaginez ca acelasi politician care face circ la aeroport, sau prim-ministrul care pune paie pe foc pusi in fata unor acuzatii de plagiat precum cele aduse lui Ponta si-ar da demisia in secunda numarul doi. De ce? Caci tocmai spuneam ca ei sunt facuti din acelasi aluat ca si Ponta. Simplu, pentru ca ELECTORATUL din UK nu este facut din acelasi material ca si electoratul din Romania (pasta de mici). Si mai ales pentru ca elitele din UK nu sunt facute din acelasi material din care sunt facute elitele din Romania (ingamfare si stipendii de la stat) si au stiut sa castige increderea poporului iar atunci cand ele striga "Hotul!", ei bine, sunt crezute de electorat care va sanctiona orice partid care tine in brate un politician cu stigmatul plagiatului lipit pe frunte de catre societatea civila.

Scadenta

Gata, au trecut si aceste alegeri. Imi propusesem sa o las mai moale cu politica, insa un minim respect imi impune ca macar evenimentelor importante sa le dedic cateva randuri in acest blog. Si ce poate fi mai important in viata politica decat acest acest moment al adevarului numit Alegeri.

Ca impresie generala, aceste alegeri au demonstrat o data in plus lipsa de educatie generala a majoritatii romanilor, cat despre educatia politica .... la pamant! Nu neg dreptul nimanui de a alege pe cine doreste, insa sa o faca urmare a unui proces de selectie, a aplicarii unui minim set de valori candidatilor si mai ales celor din spatele lor, caci de mult cei care sunt aruncati in fata, pe listele electorale sau in mari dregatorii in stat nu mai reprezinta pe alegatori, nici macar pe sine nu se reprezinta, ci pe cei care i-au finantat, pe cei care ii "au la mana", cum se zice. Or, o persoana care isi vinde votul pe 50 RON sau o sticla de vodka numai suspectata ca ar avea criterii sau scara de valori nu poate fi. La fel si cei care au votat crezand in promisiuni populiste desantate, promisiuni care s-ar fi dovedit total nerealiste la cel mai mic contact cu logica sau bunul simt elementar. Cu conditia sa detii unul, macar unul din aceste doua elemente caracteristice speciei umane.

Din pacate, populatia din ce in ce mai imbatranita a Romaniei este si va fi din ce in ce mai putin tentata sa-i sustina electoral pe cei care promoveaza un model de societate in care riscul asumat isi are locul sau bine determinat, de a asigura selectia "naturala" in mediul economic.

Apropiindu-ne un pic de harta cu rezultatele alegerilor vom vedea ca alegatorii s-au impartit in doua:

1. cei carora le pasa mai putin de modul cum politicienii impart bugetul (caci acesta este CASCAVALUL, miza adevarata a luptei pentru ciolan), caci acesti alegatori se bazeaza mai putin pe stat si ajutorul acestuia, ei fiind obisnuiti sa puna mai multa baza pe efortul propriu. In aceasta categorie se includ zonele mai bogate (mai harnice) ale Romaniei - Ardeal, Banat. Acestia, bazandu-se pe ei insisi, nu prea s-au prezentat la vot, spre paguba Romaniei in general dar si a unei brume de politicieni mai frecventabili care au ratat, astfel, intrarea in Parlament.

2. cei care depin de impartirea bugetului si/sau de ajutorul de la stat, bugetarii si zonele sarace, mai lenese si mai iubitoare de CH3–CH2–OH ale Romaniei. Ei s-au prezentat in numar mare la vot, caci oricat de mica le-ar fi bucatica de cascaval aruncata lor de clica guvernamentala, este foarte mult, fiind obtinuta pe degeaba, fara sa faca nimic altceva util decat sa voteze cu marii farsori ai neamului.

Dar perdantii, PDL, oare nu au nicio vina? Dincolo de pacatul proastei guvernari (dar ce guvernare nu este proasta pe timp de criza?), nu au lasat ei mintile needucate ale romanilor la cheremul Antenei 3? Daca pe langa cei cativa care luau masuri dure (unele gresite, poate), dar necesare, s-ar fi aflat ceilalti care sa explice, care sa comunice, care sa interactioneze cu masele de alegatori si, pe baza feed back-ului primit, ar fi corectat politicile guvernamentale poate nu s-ar fi ajuns la acest dezastru. Dar, mai grav, cei care ar fi trebuit sa se ocupe de aceasta comunicare cu multimea s-au apucat de furat, de afaceri oneroase cu statul, lucruri cu atat mai stridente si mai deranjante cu cat populatiei i se cerea sacrificii, i se cerea sa stranga cureaua.

Bun, la un moment dat PDL si-a dat seama ca a gresit si a schimbat conducerea. Vechea conducere, uzata de guvernare, a fost inlocuita cu alta. Dar, daca de bine, de rau, Boc tocmai castigase la urne primaria Clujului, Blaga nu castigase NIMIC, NICIODATA. Mai mult chiar, el fusese seful campaniei electorale PDL de la locale, campanie ale carei rezultate (apreciate drept slabe) au dus la caderea lui Boc si a echipei sale. Pai, s-a sfidat orice logica cu aceasta numire.

Apoi a venit blatul, non-combatul PDL in campania electorala. Pentru a-l intelege ar trebui sa vorbim un pic de Traian Basescu. Lucrul esential pe care l-a facut acesta a fost ca a rupt o lege a tacerii care functiona intre fostii guvernanti si noii guvernanti din 1990 incoace. Oricare ar fi fost ei, nu se dadeau pe mana procurorilor unii pe altii atunci cand se schimba puterea. Furau unii, apoi furau ceilalti, apoi ciclul se relua intr-o intelegere mutuala care parea sa nu aiba sfarsit. Traian Basescu a zis "Gata!", si i-a dat pe mana justitiei pe hotii PSD (si PDL). Acuma, cercul fiind rupt, PSD urmeaza sa-i dea pe mana procurorilor pe .... nu, nu pe Traian Basescu (care, la un barbierit, pierde mai mult sange decat au in instalatie Ponta si Antonescu la un loc), ci pe hotii PDL. Acesta este si motivul principal al supararii pentru care multi pedelisti au tradat in primavara si al supararii, in general, a PDL pe Traian Basescu. Acesta este si principalul motiv, cred eu, al blatului PDL din aceasta campanie electorala. O ofranda adusa PSD in speranta ca acesta nu-i va livra justitiei (cel putin nu pe toti). La fel cum mafiotii Yakuza , in semn de regret si pocainta, isi taie degetul mic si il livreaza sefului celui mare intr-o batista alba, la fel si PDL a livrat PSD/USL cel putin 3-4 procente la aceste alegeri. Tot in semn de pocainta si parere de rau.

Un posibil scenariu

Acum multi ani am vazut la TV o persoana care reusea sa memoreze foarte multe cuvinte pentru a le reproduce apoi in ordinea in care i-au fost prezentate. La sfarsitul showului acea persoana a dezvaluit si tehnica prin care reusea acest lucru: pe masura ce publicul ii prezenta cuvintele spre memorare, el le incadra intr-un mic scenariu adhoc in care cuvintele capatau un sens, o logica. Apoi, el nu avea decat sa urmareasca acel scenariu si sa repete cu voce tare cuvintele care  devenisera obiecte, sentimente sau actiuni in micul sau scenariu.
Asa am incercat si eu sa rememorez evenimentele politice majore din ultimele luni ale acestui scandal fara de sfarsit si sa le incadrez intr-un scenariu aparent logic care sa aiba explicatii la evenimente aproape inexplicabile la momentul desfasurarii lor (ex. afirmatiile lui Base, la trei luni de la intamplare, cum ca i-ar fi oferit lui Ponta guvernarea si acesta a refuzat-o).

Sa o luam cu  inceputul. Si anume cu acceptarea ideii ca detinerea controlului orientarii strategice a Romaniei este sau poate fi o problema sau o oportunitate, atunci cand se poate realiza, pentru diferite forte, atat interne, cat si externe.

Din exterior, pot fi interesati de detinerea acestui control sau de influentarea lui in ceea ce le priveste interesele cei care o fac acuma (UE-aripa-Germana, SUA, Israel) sau, dimpotriva, dusmanii sau adversarii acestora (Rusia, UE-aripa_Franceza, diverse tari arabe) sau chiar grupari mafiote particulare cu forta financiara si de influenta comparabile cu ale unui stat slab cum este inca tara noastra.
Din interior, sunt cei cu nostalgii comuniste si izolationiste, cei care au furat si vor sa scape sau cei care vor sa fure si nu pot. Interesele celor din interior si din exterior care vor sa rastoarne status quo-ul se pot foarte bine corela, armoniza si sprijini reciproc. Si asa s-a si intamplat, dupa parerea mea.

Cei din interior au profitat de criza economica si de slabiciunile guvernului Boc (pe care, se vede acum, mai rau decat sa-l injuri este sa-l regreti) pentru a trece sub o perfuzie cu ura si fanatism o parte importanta a populatiei, ajutati fiind de un imperiu media (si, credeti-ma, greu pot face disctinctia intre sensul propriu si figurat al cuvantului "imperiu" din aceasta sintagma).
Asa ca, impreuna, cei din afara si cei dinauntru au facut doua planuri de a-l da jos pe Base, cheia de bolta a curentului reformator si proeuropean dar, prin impopularitatea sa, si punctul vulnerabil al proeuropenilor.

Planul A: exersat in iarna, consta (asa cum spunea Crin Antonescu zilele trecute) in puternice miscari de strada in toamna. Planul, dupa parerea mea, ar fi mers la sigur. Tot ce-ar fi trebuit sa faca pucistii era sa stea linistiti, sa injecteze ura in venele populatiei si sa exgereze greselile de guvernare. Apoi, cand momentul era copt, cu ajutorul maselor de manevra al rezervistilor pensionari, a revolutionarilor si a celor care isi vand prezenta la astfel de evenimente sa incerce (si sigur ar fi reusit) declansarea unor miscari de masa in Bucuresti, la inceput, si in tara in final. Base catre Cristoiu: "stiam de plan, dar ce puteam sa le fac?". Si, intr-adevar, in eventualitatea acestui plan, nu era nimic de facut.

Planul B: preluarea puterii si declansarea puciului parlamentar (plan in desfasurarea acum).

Basescu si cei din jurul sau au aflat de planurile pucistilor (Base:"Serviciile nu au tradat"). Planul A era mortal pentru ei (si pentru noi, dealtfel), caci nu ar fi putut fi contracarat deloc (imaginati-vi-l pe Base in fata multimilor de rezervisti sau antenisti incercand sa-i linisteasca sau pe comisarii europeni negand dreptul populatiei la a-si manifesta nemultumirea fata de masurile de austeritate), asa ca au incercat sa-i atraga pe pucisti intr-o cursa determinandu-i sa treaca la Planul B, plan in care Base avea multi asi de jucat, printre care sprijinul SUA si UE-aripa-Germana (inclusiv controlul robinetului cu bani din care se platesc pensiile) plus prostia pucistilor care, pe langa faptele din dosarele penale pe rol, aveau sa incalce si multe alte legi cu ocazia desfasurarii evenimentelor, ceea ce, cercetate de parchet, ar fi decredibilizat puciul si pe pucisti (vezi stenogramele convorbirilor lui Rus si Dobre).

Pentru a-i determina pe pucisti sa treaca la Planul B trebuia ca acestia sa aiba puterea. Si nu a fost simplu sa-i determine sa vina la guvernare cu doar cateva luni inainte de alegerile din toamna unde ar fi luat un confortabil 60%. Caci asta ar fi fost foarte riscant pentru ei din punct de vedere electoral (Iliescu, edec batran, chiar i-a avertizat sa nu preia guvernarea si sa sustina un guvern de tehnocrati pana la alegeri). Aici a intervenit un intreg scenariu de persuasiune a USL (Base: "i-am dat domnului Ponta guvernarea dar a refuzat-o. Se vede treaba ca USL nu are solutii. Daca le e frica sa nu mai critice, etc") pentru a trezi in randurile tineretului pucist orgoliul. Apoi, cu toate ca Ponta ar fi luat guvernarea, nu prea avea majoritate. Tot Basescu i-a dat parlementari (UNPR + uscaturi de la PDL) sa-si faca majoritate. Sunt la UNPR oameni care stiu bine politica, oameni reformisti cu toate astea NICI UNUL nu a marait cand s-a schimbat barca PDL cu cea a PSD. Au fost, desigur, tradatori cu vocatie printre ei, insa nici cei care nu sunt astfel nu au marait defel, semn ca stiau bine ce au de facut, care le este misiunea.

In fine, Ponta a acceptat guvernarea, insa trebuia sa marseze si la suspendarea lui Base, lucru care nu-i convenea prea bine. Cu el primministru si Antonescu stand pe bara (fara nicio functie oficiala) nici ca se putea situatie mai favorabila pentru Victor Ponta. Imi amintesc ca, chiar la depunerea juramantului lui Ponta, Base a vorbit de cei 322, aluzie la suspendarea din 2007. Aproape o luna de la instalarea lui Ponta, Base a tacut chitic, mimand slabiciunea si frica, insa Ponta nu si nu. Si daca Ponta parea ca se codeste sa inceapa suspendarea, Base l-a ajutat un pic sa se decida cu scandalul plagiatului.

Si asa s-a declansat nebunia, o nebunie cu mari sanse de a se ineca cu propriul scuipat, o nebunie mai mica (vorba lui Crin Antonescu) decat ce ne-ar fi asteptat in toamna, cu miscarile de strada, miscari, la limita, riscante pentru ambele parti, caci multimea poti sa o starnesti cu un post TV, insa nu o poti opri la comanda cu nimic altceva decat cu sange (cam de aia a murit Ceausescu).

CCR sau cand justitia face politica

Toata lumea este, si pe buna dreptate, scandalizata atunci cand factorii de decizie politica se amesteca in mersul justitiei. Insa eu cred ca este la fel de periculos pentru un stat drept si cand situatia se prezinta invers, adica atunci cand justitia face politica in loc sa judece. Si acesta mi se pare ca ar fi cazul raspunsului dat de CCR la cererea de supendare a lui Traian Basescu. Consultativ sau nu, un AVIZ dat de o instanta cu prestanta CCR ar fi trenuit sa sune sec: DA, sunt sau NU, nu sunt indeplinite conditiile din articolul x sau y, alineatul, litera, etc din Constitutia Romaniei referitoare la suspendarea presedintelui. Si as mai aduce un argument in sprijinul ideii ca "avizul" CCR este o mica batai de joc; in textul CCR se spune la un moment dat:

--- rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor şi a informaţiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravităţii acestor fapte ---

Pai, de ce nu ceri tu, CCR, acele date si informatii si fa-ti nabii datoria apoi, adica JUDECA, nu pasa pisica moarta. Asta cu atat mai mult cu cat lasi la aprecierea celui care ACUZA, Parlamentul, deci a unei parti implicate in proces, INTERESATE, sa aprecieze gravitatea faptelor ACUZATULUI. Iartati-ma, dar mi-e scarba de acest gen judecatori care arunca raspunderea din curtea lor in cel mai politicianist mod cu putinta.

Cand spun ca decizia CCR este una politica, nu vreau sa spun ca CCR face jocul USL sau PDL, ci ca isi face propriul joc, propria agenda, isi apara propriile interese. In Constitutie se spune ca presedintele poate fi suspendat in unul din urmatoarele trei cazuri/ patru/cinci/ cate vreti, iar CCR trebuie sa ne zica cu subiect si predicat daca suntem in unul dintre aceste cazuri, nu sa faca cimilituri la la Pitia sau judecati solomonice. Asta daca vrea sa-si pastreze credibiliatatea, iara nu sa-si conserve si sporeasca privilegiile. Eu sunt anti-ceea-ce-face-USL in aceste zile, insa o spun cu toata responsabilitatea ca as fi fost mult mai convins ca CCR isi face datoria chiar in eventualitatea unei decizii clare, argumentate pro-suspendare, decat aceasta incetosata decizie care vrea sa plaseze CCR cu fundul in doua luntre.

Decizia CCR trebuie sa fie clara nu pentru politicienii unei tabere sau a alteia, ci pentru a ajuta electoratul, poporul carevasazica, sa ia o decizie la referendum, pentru a-l ajuta pe cetateanul de rand sa nu mai fie expus manipularii politicianiste a politicienilor.

Intrebarea mea este una simpla: CUI FOLOSESTE decizia CCR? Presedintelui? NU, caci el oricum va fi/a fost suspendat,avizul fiind consultativ. Partidelor? NU, caci ele sunt pe aceleasi pozitii pe care erau inaintea publicarii ghicitorii CCR (asa-zisul aviz). Populatiei? In nici un caz, caci nu se intelege nimic clar, si, in general, omul de rand se asteapta la un raspuns simplu la o intrebarea simpla: sunt sau NU sunt intrunite, dpdv constitutional, elementele necesare suspendarii presedintelui(a tradat, este in incapacitate de a-si exercita functia, a incalcat GRAV Constitutia), DA sau NU?

Deci, revin, cui foloseste fumigena livrata de CCR?
- In mod evident foloseste CCR ansasi, care va putea spune, oricare va fi deznodamantul final, la intern: "V-am spus noi! Ia mariti-ne bugetul!", iar la export: "Statul de drept a functionat, noi l-am salvat,, caci decizia CCR(sic!) a fost respectata. Dar am cam obosit de atata lupta, asa ca ia mai bagati si voi niste conferinte, congrese, fonduri pentru consolidarea institutiilor fndamentale, etc".
- In alt mod evident, foloseste SALVARII APARENTELOR. Este o decizie asemanatoare celei a unui rege care, neputand sa-si opresca supusii sa preacurveasca si pentru a pastra aparentele care il arata drept rege, le porunceste acestora "Va poruncesc sa preacurviti !".

Contractul socialist

In orice societate, in orice timpuri a existat un contract nescris intre cei condusi si conducatori. Cei condusi au acceptat sa cedeze din drepturile lor naturale, ca fiinta biologica sau constiinta umana, celor care ii conduc in schimbul securitatii si a garantarii drepturilor retinute. Un mic exemplu: sunt de acord sa dau 20% din veniturile mele statului (in fapt conducatorilor) in schimbul garantarii de catre acestia a dreptului meu de a dispune de ceilalti 80% din bani si a securitatii mele, a familiei mele si a proprietatilor mele.

Contractul pe care USL (PSD si PNL) il propune romanilor este, dupa parerea mea, usor modificat.
In primul rand acest contract nu se adreseaza tuturor romanilor, caci altfel nu-mi explic dispretul suveran afisat, de exemplu, de Victor Ponta la adresa intelectualilor, la adresa ideii de justitiei prin nerecunoasterea hotararii Curtii Constitutionale si prin incurajarea neaplicarii legii in mod egal pentru toti cetatenii. Contractul propus de USL cu ai sai 15.000 de ministri ai invatamantului si plagiatori se adreseaza doar unei parti a sociatatii romanesti, anume acelei parti certate cu munca si abonata la asistenta sociala. Pe scurt, acest contract ar suna "Voi - numiti in continuare LENESI - ne votati si inchideti ochii la faradelegile noastre, iar noi - numiti in continuare HOTI - vom lua o parte din resursele acestei tari si o parte din banii celor care muncesc si platesc taxe - numiti in continuare FRAIERI - si vi le vom da voua fara ca voi sa trebuiasca sa munciti sau sa miscati un deget pentru asta". Este, asadar, un contract intre HOTII si LENESII Romaniei pe spinarea fraierilor, in care hotii nu sunt neaparat harnici, ci doar imbogatiti, iar lenesii nu sunt neaparat cinstiti, ci doar mai saraci ca hotii si de multe ori mai bogati decat pot fi FRAIERII.

Contractul in sine este daunator tarii nu doar pentru ca incurajeaza nemunca si faradelegea, dar MAI ALES pentru ca, imanent lui, este intentia si interesul USL de a perpetua starea de incultura si lipsa de educatie din mediile joase ale sociatatii romanesti cu scopul de a-si pastra atat calitativ, cat si numeric partenerul social. "Numarul face puterea" este o idee bine insusita de socialisti, cu referire atat la puterea politica (numarul de voturi), cat si la puterea bruta si brutala (vezi mineriadele).

Or, dincolo de ICR (o specialitate care nu este in meniul starii de jos), invatamantul este principalul pericol perceput de USL, caci este cel care ar putea sa modeleze in bine mintile fragede ale copiilor, copii care, odata ajunsi cu drept de vot si educati, ar putea sa-si doreasca altceva de la politicieni decat vesnicele pomeni socialiste. De aici si grija "speciala" acordata de socialisti (cel putin cei romani) invatamantului, de aici proasta calitate a ministrilor numiti la invatamant, de aici si incurajarea aproape explicita a imposturii in randul cadrelor didactice, a impunerii unei scari de valori inversate in examinarea elevilor, de la cea primara din timpul orelor si pana la examenele nationale, incurajand copiuta (un fel de plagiat sui generis) si decurajand corectitudinea si munca in scopul de a avea serii si serii de absolventi handicapati pe piata muncii, dependenti de ce "se da", nu de ceea ce pot ei insisi realiza. Ajunsi aici putem remarca antagonismul dintre deviza liberarlilor "Prin noi insine!" si electoratul caruia i se adreseaza prin USL a carui deviza pare a fi "Pentru noi insine, dar de la altii si degeaba, neaparat degeaba!"

Contractul acesta socialist mie imi explica foarte bine ceea ce se intampla in Romaia acestor zile. Caci ultimii ani au pus bazele unei desteptari a Romaniei. Justitia a inceput, de bine, de rau, sa mearga afectand HOTII, iar in invatamant au inceptut, foarte greu, dar au inceput sa fie impuse criterii de performanta atat profesorilor cat si elevilor (afectand LENESII). Aceste masuri subminau bazele contractului socialist, lovind ambele parti "semnatare". Si nu a trebuit decat sa ajunga HOTII din nou la putere pentru a suna adunarea LENESILOR si, impreuna, sa purceada la restabilirea status quo-ului, la contrareforma, la restauratie. Caci ar fi o greseala a noastra sa credem ca masurile de restauratie a USL vexeaza prea multi romani sau, ma rog, atat de multi romani incat sa se creeze o masa critica in stare sa opreasca procesul. Nici pe departe. Deci, daca nu prin numar, prin calitate si prin intensitatea, prin perseverenta ideilor si vocilor noastre, prin solidaritatea noastra vom putea incetini si opri acest proces. Trebuie sa fim toti, inclusiv cei cu urechile mai fine, carora hahaiala lui Base le pute. Acum si numai acum, cand tocmai ce caruta o ia la vale, efortul necesar opririi ei este MINIM. Ceea ce acum putem face un un protest, cu o luare de pozitie, cu o explicatie data celor care mai pot fi lamuriti, maine se va obtine cu sacrificii mult mai mari, poate cu sange.

Hoti, dom'le, hoti !

Deputatii au aprobat legea privind amnistia pentru functionarii obligati sa returneze sporurile

Hoti!

Si functionarii (care si-au insusit ILEGAL la vremea respectiva) o suma de bani in urma unor negocieri ciudate intre ei (sindicate) si tot ei (sefii lor, functionari de asemenea).

Hoti si parlamentarii, care isi platesc voturile astfel obtinute cu banii nostri, ai celor care ne platim impozitele si nu beneficiem defel de sumele platite, acestea fiind inghititie de caracatita bugetara pe salarii, sporuri, unul mai absurd decat altul, si astfel de hotii in "parteneriat" cu politicienii la hotiile carora, aceiasi functionari, inchid ochii si se fac partasi. Caci sa nu se inchipuim ca atatea licitatii trucate, atate preturi umflate si atatea parandaraturi se pot face fara ca functionarii care intocmensc, manuiesc hartiile si chiar le semneaza, unii dintre ei, sa observe ilegalitatile strigatoare la cer.

Dealtfel, observ ca toata clasa politica moare zilele acestea de grija bugetarilor carora li s-au micsorat salariile. Pentru cresterea acestor salarii politicienii ne pun pe toti sa ne imprumutam suplimentar (cresterea se va face pe seama cresterii deficitului, deci din imprumuturi), fara a le impune bietilor bugetari vreun criteriu de performanta, altul decat simpla prezenta la "serviciu" si complicitate la ilegalitatile ce se vor face pe parcursul alegerilor ce stau sa vina.

Dar nu doar lor, bugetarilor, criza le-a adus micsorari de lefuri si disponibilizari. Cei din sectorul privat au fost nevoiti sa indure masuri cel putin la fel de dure, insa nu vad politicieni ingrijorati de soarta acestora. Dimpotriva, nori negri amenintand cu cresterea impozitelor par sa fie la orizont. Or, dupa cate stiu eu, statul este al tuturora, nu doar al bugetarilor.

Iar de curand se punea problema ca statul nu are bani suficienti sa despagubeasca proprietarii ale caror proprietati au fost confiscate de comunisti. Bine, nu sunt suficienti bani, insa mult mai moral ar fi fost ca acesti bani dati moca bugetarilor sa fi fost recuperati si pusi intr-un fond de despagubire a fostilor proprietari, de exemplu.

Un alt exemplu este situatia banilor opriti in mod incorect pensionarilor. Acestora, pagubiti adevarati, li se vor restitui banii in 16 transe. Poate ca ar fi fost mai moral ca banii furati de bugetari sa fie restituiti, fie si fara dobanda, si alimentat un fond din care sa se dea mai repede banii inapoi pensionarilor. Apoi, mai este un aspect ingrijorator privind modul cum USL intelege sa gestioneze statul. Avem doua situatii in oglinda: una (ce a bugetarilor) in care statul este furat, si alta (cea a pensionarilor) in care statul a furat. USL intelege ca statul sa renunte la drepturile sale si nu mai recupereaza sumele de care a fost pagubit, in schimb pune statul sa plateasca (in mod corect) paguba pe care a facut-o, insa ii dezavantajeaza pe adevaratii pagubiti (pensionarii) in favoarea hotilor (bugetarii care s-au infruptat din prime si sporuri ilegale) lungind perioada de restituire a sumelor retinute din pensii tocmai pentru ca statul nu are bani suficienti, unul dintre motive fiind si nerecuperarea sumelor insusite ilegal de catre bugetari. 16 luni inseamna mult in viata domnului Lazarescu.

In concluzie: hoti, dom'le, hoti !!

Franta si arabii

Rupta-n fund, cu ochelari de cal, calcand in rahati de arabi la tot pasul, dar cu nasul pe sus, mirosindu-i tot si intens parfumata, doamna Frantza, vorbind singura si traind din amintiri, scotoceste prin ghena de gunoi a istoriei cautandu-si maretia pierduta sau macar un ciob de oglinda mincinoasa care sa-i mai puna putina carne pe oase, sa-i mai netezeasca ridurile sau sa-i reliefeze buzele supte de golul lasat de dantura lipsa. Si ce dantura avea ea odata ...

Pana de curand, vecinul Hans mai obisnuia sa sara parleazul si venea chiar si pana la Paris sa-i mai aline pornirile depresive specifice menopauzei. Lasa mare deranj la plecare, insa nu se plangea - se simtea si ea bagata in seama. Mai trecea unchiul Sam si mai repara ce era de reparat dupa plecarea lui Hans, o mai ajuta nepotul Itzic sa-si cumpere una-alta, se uita la poze si amintirile o ajutau sa treaca peste prezentul nu tocmai fast.

Insa acum Hans nu o mai cauta, cica s-ar dedulci la fetele astea tinere din Est, unchiul Sam pare ca s-a cam saturat de capriciile ei, iar singurii care ii mai calca pragul sunt maghrebienii care o stiu bine de cand era tanara si atat de focoasa ca explodau si proiectilele prin Nordul Africii cand trecea ea. Dar astia, maghrebienii, nu o vor decat pentru a-i lua casa atunci cand va fi sa moara, si tare i-i ca vor sa faca moschee din ea. Asta ii cam ingrijoreaza pe vecini si chiar si pe nepotul Itzic care, dupa tot ajutorul pe care i l-a dat, ar vrea si el o parte din mostenire. Dar de asta nu mai poate ea cata vreme arabii o satisfac! Din partea ei, n-au decat sa o puna si pe fecioara din Orleans printre cele 70 din comitetul de primire.

La urma-urmei, o, ce vremuri!, dupa ea, potopul !!

ACTA

Cenzura in sine nu este dezirabila, fie ca este determinata de motive politice, precum in China, fie din motive economice, precum doreste occidentul. Doua carari ducand in acelasi loc. Doua gloante trase din pistoale diferite insa spre tampla aceleiasi victime.

Ideea de baza este ca, fie si in scopuri cat se poate de nobile(aparent), instituirea cenzurii LEGALE, mai devreme sau mai tarziu, DUCE LA ABUZURI.
Punct.
Insa despre ce scopuri nobile putem vorbi in cazul ACTA, un acord negociat in secret intre sponsorii din casele de productie si cei sponsorizati din cancelariile politice? Ei insisi simt ca fac ceva incorect si imoral din moment ce s-au inconjurat de atata secretomanie incat nici priministrul nu stia despre ce document este vorba, cu toate ca Romania il semnase deja.

O societatea inteligenta, cum ne pretindem noi a fi, gaseste resurse de imaginatie si pentru a impaca varza corporatista, dar si capra drepturilor omului. Daca tot ce pot face domnii de la casele de productie, beneficiarii nelegitimi si imorali ai resurselor de creativitatea ale unor artisti de multe ori morti in saracie sau plini de datorii, este sa intre cu mascatii in casele noastre sau sa ne supravegheze comunicatiile pe internet, atunci asta este o dovada indirecta ca nu este a lor creativitatea de pe urma carora ei pretind la nesfarsit drepturi de autor.

In mod cert se vor gasi metode alternative de recompensare a adevaratilor creatori, problema burtosilor de la casele de productie este ca ei nu prea se numara printre acestia. Iar problema politicienilor este ca nu se vor mai bucura de sponsorizarile generoase din partea acestor burtosi nevertebrati, caci nu de artisti le pasa lor, stiut fiind ca ei, artistii, cei mai multi dintre ei, au gura mare, personalitate, coloana vertebrala si chiar idealuri, ceea ce nu ii recomanda ca actori in lupta politica pentru ciolan.

La urma-urmei este si o problema de prioriatati si de scara de valori:

1. Ce este mai important pentru noi: apararea drepturilor fundamentale ale omului sau apararea proprietatii intelectuale pana peste limita de la care metode de supraveghere a cetatenilor folosite in China sau Iran sunt "justificate" si in democratiile occidentale?

2. Daca aparam proprietatea intelectuala ca pe unul dintre motoarele cresterii economice atunci ce este mai important:

---> sa stimulam creativitatea si CREATORII adevarati sau
---> pe cei care profita de pe urma creativitatii primilor?

Iar daca vom ajunge, in mod corect, cred eu, la concluzia ca trebuie stimulati creatia si creatorul atunci ar trebui reformat un pic si sistemul de recunoastere a proprietatii intelectuale si redesenate traseele banilor si recompenselor, distorsionate in momentul de fata in favoarea celor care administreaza creatia, nu a creatorului insusi sau a creatiei sale.

Europa si criza datoriilor

"Problema" Europei se pare ca este Germania. Germania care, de departe, este cea mai competitiva tara dintre cele cu pretentii de masculi alfa pe continent (Franta, UK, Germania, Rusia). De doua ori a fost pusa litaralmente la pamant in ultima suta de ani si de tot atatea ori Germania a renascut mai puternica.
De aceasta data situatia este cu atat mai grava pentru competitori cu cat Germania i-a batut cu armele si dupa regulile impuse de ei dupa cel de-al doilea razboi mondial tocmai pentru a nu permite Germaniei sa emita pretentii de hegemonie in Europa.

Iar acuma, par toti a se trezi dintr-un cosmar (cei numiti plus SUA), intrebandu-se ca un boxer revenindu-si dupa un KO "Cuma naiba a fost posibil asa ceva, unde am gresit, unde ne-a pacalit si ne-a lovit din nou Germania?". Si toti incearca sa gaseasca solutii punandu-i tot pe nemti la plata. Nimeni nu vrea sa se apuce de munca, sa lase grevele, bautura, concediile lungi si saptamana de munca scurta, traiul pe datorie sau pe seama tepelor trase altor state, irositul resurselor pe razboaie neocoloniale, nimic din toate astea. Nemtii sa plateasca, si nu pentru ca ar avea vreo vina pentru degenerarea lor, a adversarilor Germaniei,, ci pur si simplu pentru ca au de unde.

Insa problema este ca nu pot forta aceasta iesire fara a-si incalca propriile reguli privind libera concurenta, comertul liber, accesul tuturor la resurse etc. Nu o pot face fara a recurge la protectionism, la nationalismul cel mai ieftin si primitiv, la un antigermanism stimulat si scos din ceata istoriei cu forcepsul propagandei celei mai evidente.

Dar lumea nu mai este ce a fost, informatia circula repede, populatia este mult mai informata, mai greu de manipulat si mult mai putin doritoare de a se angaja in conflicte care nu ii apartin. Dincolo de propaganda interesata si neinteresanta a unor cercuri de interese financiare europene si americane, Germania si modul german de a munci si trai se bucura, daca nu de admiratie, macar de un real respect in randul vesticilor cel putin in masura in care sa nu permita politicienilor-marioneta sa treaca de la vorba la actiuni antigermane.

Parerea mea ca acesta este un conflict un pic mai amplu, asemanator celui dintre agricultori si vanatori sau celui dintre cei care muncesc si cei care gandesc. Este vorba despre un conflict dintre cei care, in principal, produc ceva concret, material si cei care vand, vand bani, servicii, speculatii si, mai nou, pariuri financiare.

Este un conflict intre cei care muncesc si transpira sa construiasca o masina si cei care nu muncesc deloc pentru a tipari o bancnota de 100 USD sau de 50 GBP. Apoi, ambii incearca sa-si vanda marfa: unul sa-si vanda masina iar celalalt sa dea imprumut suta de dolari. Primul, neamtul, este mult mai grijuliu cui vinde masina, caci are nevoie sa-i fie platita pentru a cumpara materiale sa construiasca alta, pe cand cel de-al doilea (Cameron si marii bancheri ai lumii din spatele lui) sunt mai lejeri in a da bani cu imprumut, caci vor gasi intotdeauna ceva de luat din curtea celui imprumutat si, in cel mai rau caz, WTF, tiparim altii. Iar daca cel imprumutat se intampla sa fie in UE sau, mai bine, in zona EURO, intr-un final tot neamtul plateste, acesta fiind un alt motiv pentru care nemtii vor ordine in bugetele si in tranzactiile financiare ale statelor din zona EURO(cel putin din zona EURO). In plus, faptul ca Germania vrea sa limiteze gradul de indatorare a statelor din zona EURO (state destul de solvabile) limiteaza posibilitatile de plasare a dolarilor si sterlinelor tipariti cu mare lejeritate de catre cartelul celor mai mari banci private din lume - FED - sau Banca Angliei. Limitarea imprumuturilor luate de catre statele UE scade drastic si tranzactiile financiare efectuate pe piata londoneza, deci si profitul bancherior care activeaza acolo, scade importanta City-ului londonez si tinde sa mute centrul financiar european pe continent, alta lovitura pentru englezi.

La urma-urmei, putina ordine si disciplina in general, si in finantele lumii in special, nu va omora pe nimeni. Mai putin pe acei obisnuiti sa traiasca, si nu rau, din "servicii financiare", din imprumuturi acordate cu forta unor saraci pentru a le lua apoi, in contul datoriei, resursele naturale sau a-i subordona politic. Caci interesele acestora le apara si reprezinta David Cameron. Nemtii spun clar:
- "Nu vom mai permite tarilor UE(cel putin celor din zona Euro) sa se imprumute de la te-miri-cine si apoi noi sa le platim datoriile".

Dar "te-miri-cine", prin vocea lui Cameron, spune

-"mai, noi nu facem decat sa aparam piata (financiara) unica si importanta serviciilor financiare".

-"Ok, faceti asa, insa intrati si voi, UK, in zona Euro pentru a plati si voi oalele sparte de datornicii de profesie!"

- "Nu, noua nu ne place Euro, nu ne place nici UE decat in masura in care putem avea acces la pusculita nemtilor"

PUSCULITA ati zis? Dar V2 nu va place?

Bate Vantu prin justitia romana

Pentru a N-a oara, Sorin Ovidiu Vantu a fost arestat pentru infractiuni foarte grave si apoi eliberat de judecatori. De data asta dupa ce a amenintat pe fata judecatorii ca-si face dreptate singur. Sau poate tocmai de aceea. Ca judecatorii gresesc, ca gresesc procurorii in intocmirea dosarului si prezentarea probelor, ca gresim noi toti atunci cand suntem convinsi ca exista mari corupti si corupatori in Romania si asteptam de la justitie sa ni-i arate si sa-i condamne, fie ca ei sunt Nastase, Voicu, Vantu, Ridzi sau sunt altii, nu acestia, insa eu, tu, noi suntem convinsi ca ei, marii corupti si corupatori, EXISTA si-i vrem prinsi de catre justitie, si-i vrem pedepsiti. Dar asta nu se intampla. Vedem, in schimb, pedepsita multa plevusca si babusca, de somnii mari si de rechini nici vorba.

Aceasta nu este decat consecinta unui sistem juridic fara nicio LEGITIMITATE. Adica fara a-si putea justifica puterea ENORMA pe care o are in societate prin legitimarea lui DIRECTA de catre singura sursa de putere dintr-un stat democratic - VOTUL POPULAR. Acest lucru, precum si introducerea Curii cu Jurati, cred ca ar contribui enorm la cresterea gradului de incredere a populatiei in actul de justitie.

Nu vreau sa spun ca fiecare judecator sa fie ales prin vot popular, insa cel putin membrii CSM si/sau presedintele CSM, presedintele ICCJ, procurorul general ar trebui alesi prin vot direct. Ei nu se vor mai simti datori celor care i-au NUMIT acolo prin niste mecanisme cel putin netransparente, ca sa nu folosim termeni mai duri dar mai apropiati de realitate.

Cum este posibil ca o CASTA ai carei membri isi transmit demmnitatile intre ei si rudele lor fara nicio jena sa se autointituleze PUTERE in stat. DE UNDE si-au luat ei puterea, cum au castigat-o, mai bine zis cum au uzurpat-o?

Cine apara aceasta stare de fapt care exista un justitie? Pai, simplu spus, perpetuarea acestei stari jalnice din justitia romana este facuta cu sprijinul celor care profita de ea: mafioti si POLITICIENII platiti de catre ei. Se vorbea aici de "reteaua Voicu", cea care spala pacatele membrilor PSD, insa TOATE partidele au astfel de retele si de oameni "buni la toate" cum este Catalin Voicu pentru PSD, toate au nevoie de protectie pentru sursele lor de finantare ilegale, toate au nevoie de protectie in justitie pentru hotiile si jaful pe care cei mai de vaza politicieni din TOATE partidele le-au comis.

Cine crede ca amanarea de catre ICCJ a marilor dosare de coruptie pana la prescrierea faptelor este o intamplare se inseala amarnic. Este doar o dovada a acestui sistem, a complicitatilor care exista intre mafia politica, cea economica, cea interlopa si mafia din justitie si este doar un RASPUNS pentru cei care si-au pus vreodata intrebarea "La ce-i buna lustratia acum, la 20 de ani de la ... hmm... revolutie?" Este un raspuns la intrebarea de ce NICIUN partid politic nu a venit vreodata cu o propunere REALA de reformare a justitiei, ci, in cel mai bun caz, cu propuneri care sa ii subordoneze una sau alta dintre aceste viespare care sunt fie ICCJ, fie CSM, fie Curtea Constitutionala, fie Curtile de Apel, DNA sau Ministerul Public.

Se spune ca scopul principal al actului de justitie este nu neaparat condamnarea unui vinovat, ci in primul rand judecarea sa PUBLICA si demonstratia, tot publica, a faptului ca exista o justitie corecta si egala pentru toti. Or, acest lucru nu mai este posibil in Romania atata vreme cat populatia NU ARE incredere in actul de justitie. Deci nu o sentinta sau alta sunt importante in Romania, ci RECASTIGAREA acestei increderi a populatiei in justitie, incredere fara de care nu poate exista justitie, iar frustrarea resimtita de populatie in fata omnipotentei banului in societatea romaneasca in general si in justitia romaneasca in particular nu va duce decat la cresterea criminalitatii si indisciplinei sociale, la luarea justitiei in propriile maini de catre fiecare cetatean.

Basescu, evreii si romanii

Preşedintele Traian Băsescu îşi transmite compasiunea faţă de comunitatea evreiască, în mesajul adresat cu ocazia comemorării a "70 de ani de la începerea deportării evreilor din România în Transnistria

Povestea, spusa in paralel, ar fi ca in secolul XIX, datorita problemelor pe care le aveau in Galitia si Rusia, evreii de acolo s-au retras [si] in Romania.
Aici, printre altele, au inceput sa vanda alcool (mult contrafacut) taranilor romani, mari amatori de bautura, si sa le ia mintile si banii. Normal ca biserica si boierimea satelor s-au revoltat ca nu mai puteau ei sa le ia taranilor mintile si banii. Astazi, chiar si fara evrei, taranii romani sunt la fel de bautori si pierde-vara(majoritatea) si merg la biserica doar ca sa injure apoi popa.

La orase, evreii, mult mai educati decat romanii, au ocupat usor pozitii privilegiate de medici, avocati, negustori, oameni cu bani si influenta in general. Iarasi, mica burghezie de la orase s-a simtit ofensata ca nu poate tine pasul cu educatia si posibilitatile intelectuale ale evreilor. Astazi, chiar si fara evrei, orasenii romani se inghesuie sa-si faca educatie la Spiru Haret sau Universitatea din Lingureniii de Sus iar cei cu adevarat educati, la universitati din Vest, sunt tinuti pe tusa nu de evrei, ci de romani.

Evreii au dorit apoi cetatenie romaneasca si dreptul de a accede la putere, la pamant si toate cele. Nu li s-a dat, pe buna dreptate. Astazi, la aproape 200 de ani de atunci, cand lumea este mult mai cosmopolita, statul evreiesc, infiintat intre timp, are una dintre cele mai stricte politici de naturalizare a strainilor din lume, admitand ca are vreuna. Si ei sunt si acum suparati pe noi ca nu le-am acordat cetatenie acum aproape 200 de ani. Rusinica frati evrei! Mai mult chiar, profitand de relatiile din vest ale organizatiilor evreiesti care, atunci ca si acuma, actionau ca un Pristanda mondial("Curat antisemit, coane Fanica!"), au intervenit pe langa puterile occidentale ca sa nu fie recunoscuta INDEPENDENTA Romaniei la 1877 pana cand nu a fost modificat un articol din Constitutia Romaniei (17 sau 18) care interzicea accesul strainilor la cetatenia romana si la anumite drepturi rezervate romanilor. De neacceptat acest lucru din partea unei minoritati bine primita si tratata in Romania, data fiind prigoana de care au fugit din Galitia sau Rusia. Rusinicaaaa, frati evrei!! Cu atat mai rusinica cu cat modelul de conduita si de toleranta fata de evrei, prezentat de, sa-i spunem, Internationala evreiasca, era la acea data nimeni alta decat Germania, aceeasi Germanie care, cateva zeci de ani mai tarziu, le-a fost recunoscatoare evreilor cu Holocaustul.
Astazi, fara evrei, romaniii insisi fug de Romania si de cetatenia romana pe unde apuca, in vest, de obicei, si chiar in Israel.

In timpul retragerii armatei romane din Basarabia, in urma pactului Molotov-Ribentrop si a ultimatumului rusesc, evreii au avut o atitudine perfect ostila fata de soldatii romani in retragere, atitudine iarasi de neinteles caci ei, evreii, au ajuns in Romania priginoti fiind chiar de catre rusi (printre altii). Sa punem aceasta rusinica pe seama spiritului de conservare a evreilor si a pupincurismului pentru cei puternici, pupincurism dezvoltat in urma miilor de ani de bejanie prin tari straine.

Astazi, Romania nu prea mai are armata, iar dotarea pe care armata o mai are o modernizeaza cu firme, ati ghicit, evreiesti

Sper ca si aceste informatii sa se gaseasca in proiectata istorie a evreilor din Romania.

Multe lucruri ar avea orice popor de invatat de la evrei, insa pe mine ma intereseaza cel roman, dar nu si acest pupincurism de parada. Eu cred ca evreii insisi gresec fundamental solicitand aceste prosternari publice din partea unor popoare care, prin personalitatile lor, nu au facut decat, in timp, sa-si apere identitatea cum au stiut mai bine fie si in fata evreilor, dar nu doar a lor. Margaret Thatcher spunea ca a fi puternic este ca si cum ai fi o lady: daca trebuie sa spui in gura mare ca esti, atunci nu esti!

Teroristul norvegian

Oricate victime un act terorist ar face, teroristul nu-si atinge tinta, scopul daca pseudoideologia bolnava din spatele actului sau criminal nu este popularizata, daca el insusi nu este pe prima pagina a ziarelor si in breakingnewsurile televiziunilor.

Si daca in judecarea actului criminal in sine societatea nu poate fi acuzata in mod direct, eu cred ca acest circ chipurile informational consecvent actului criminal in care marele blond cu ochi albastri este cel mai mediatizat om al planetei este de fapt o complicitate cu criminalul, caci desavarseste de fapt "opera" criminala raspandind virusul nebuniei in randul unei populatii isterizate si, ce-i mai grav, radicalizate nu doar in a combate astfel de gesturi, dar si in a sustine si, de ce nu?, a reproduce astfel de initiative.

Sunt oameni imbolnaviti literalmente la cap de catre tot felul de souri Cacatoase de la TV, oameni care ar face orice ca un "showman" celebru sau asistenta lui pipitza sa vorbeasca si de ei macar cateva minute la o ora de maxima audienta(vezi cazul Jonh Lenon), sunt categorii intregi de populatie isterizate de acuzele reciproce permanente ale politicienilor de proasta calitate prezenti seara de seara la televiziuni, sunt oameni avand creierul spalat de propaganda "antiterorista", extremist-religioasa, etc. mintile tuturor acestor devianti sunt nutrite de zecile de articole si emisiuni dedicate nu unor probleme certe pe care le are societatea, ci, printre randuri si chiar injurandu-l, ridicarii de osanale criminalului.

Lacomia si vanitatea acestor jurnalisti au aceeasi ... hmmm .... sursa de inspiratie ca si "ideile marete" ale nebunului cu ochi albastri, nebun despre al carui avocat vom afla in cativa ani ca cere eliberarea conditionata a clientului sau pentru buna purtare, nu-i asa?

Traian Basescu si regele Mihai I

Pozitia presedintelui Traian Basescu referitoare la abdicarea regelui Mihai I a redeschis discutia pe o tema despre care, in spatiul public romaneasc, nu se discuta decat in sabloane. Nu spunem decat ceea ce ni s-a spus, nu cautam, nu ne informam, nu analizam, nu gandim. Lasam toata treaba in seama istoriei si a istoricilor uitand ca vorbim despre conducatorii nostri si despre pretentiile pe care noi le avem de la ei, lucruri pe care istoricii nu le pot stabili, ci noi. Desigur ca istoricii pot realiza tabloul faptic complet, insa in momentul in care un istoric trage concluzia ca "regele nu avea alta solutie decat abdicarea", asta nu mai este istorie, ci este o judecata de valoare, si una chiar foarte usor de contracarat: regele ar fi putut sa NU abdice. Era in puterea lui, nu depindea de NIMENI altcineva acest lucru, AVEA, deci, in mod evident, ALTA SOLUTIE. Ar fi putut sa ramana la Londra in Noiembrie, cu cateva saptamani inainte de abdicare, putea sa nu se mai intoarca in tara si ar fi ramas regele Romaniei in continuare, fie si in exil. Dar a trebuit sa se intoarca in tara ca un adevarat viteaz pentru a abdica, sa ia acesta ultima grija (neligitimitatea) de pe umerii guvernului comunist si a republicii sale. Sau pentru a se scuti el insusi de frica agentilor comunisti ce ar fi urmat sa-l vaneze in occident.



Avem mai sus actul de abdicare a regelui Mihai I.
(gasit aici)

Ce spune regele in actul de abdicare?
In esenta ca dansul considera ca institutia monarhica este o piedica in calea dezvoltarii Romaniei.

In esenta, regele spune ca daca AR FI REFUZAT sa abdice, ar fi tradat Romania si interesele ei vitale, caci, vezi Doamne, Romania nu s-ar fi putut DEZVOLTA avand un monarh in frunte. Ceea ce este absurd. Dar probabil ca a spus-o pentru a-si linisti constiinta mult incarcata de gestul sau las si nealintata nici cu trenul cu odoare cu care a plecat si, se vede treaba, nici acuma, cu mai toate fostele sale proprietati restituite.

Ce a tradat regele:

- Romania, in mod evident. A lasat-o pe mana rusilor. De fapt, actul de abdicare arata ca un proces verbal de predare-primire a Romaniei, predator,regele, primitor fiind Stalin. Putea pur si simplu sa nu abdice.

- monarhia, admitand, in mod fals, ca monarhia este incompatibila cu dezvoltarea unei tari.

- pe toti luptatorii anticomunisti, numind DEZVOLTARE ceea ce Stalin a facut in Rusia si urma, in mod evident, sa faca si in Romania. Caci, dupa aceasta "viziune" regala, acesti luptatori s-au opus DEZVOLTARII Romaniei. Ei ar fi trebuit sa abdice la fel ca si regele lor, sa se incoloneze si sa mearga din proprie initiativa la Gherla, Sighet, canal sau Pitesti pentru a pune osul la "dezvoltarea" Romaniei. Din acest punct de vedere se poate spune ca a fost primul aplaudac, avant la lettre, al noii epoci de aur ce incepea sa puna gheara pe Romania.