Presa sportiva, pompierul care pune focul

Deseori, am auzit in divese tolcsouri acuze, intemeiate, dupa parerea mea, la adresa massmedia cum ca, din lumea sportului, ar reflecta cu precadere scandalurile si personajele care le provoaca - intotdeauna aceleasi personaje dubioase provenite din malul comunismului, mal nedecantat inca datorita apelor vesnic agitate din viata noastra publica. Apararea favorita a reprezentantilor massmedia (fie ziaristi care mai pun inca virgula intre subiect si predicat, fie moguli de presa care au facut averi imense din libertatea de expresie) a fost ca presa este o oglinda si, prin urmare, nu este ea de vina pentru realitatea reflectata.

Iata ca recentul scandal legat de declaratia lui Mutu cum ca ar dori ca, pe langa Romania, din grupa noastra, Olanda sa fie cea de-a doua echipa calificata la EURO 2008 pentru ca Olanda este "mai civilizata [decat Bulgaria]" vine sa-i contrazica pe stapanii "oglinzilor". Acesta a fost un eveniment de presa creat de presa si exploatat de aceasta spre cresterea audientei, spre propriul folos material, indiferent de incitarile subtile la xenofobism, indiferent de faptul ca situatia nu are nimic comun cu sportul, cu spiritul sau, indiferent de faptul ca asemenea manfestari ar fi fost aspru pedepsite de forurile sportive daca s-ar fi produs pe stadioane. Faptele sunt cu atat mai grave cu cat publicul caruia i s-au adresat incitarile este unul foarte influentabil si sensibil la aceste teme viscerale, date fiind limitele sale culturale(chiar daca are conexiune la internet) si pretul inca mic la alcoolul de proasta calitate.

Un ziarist a insistat pe langa Mutu pentru o declaratie care de obicei este evitata de oficiali si jucatori, un alt ziarist (bulgar de data aceasta) a manipulat stirea raspunzand romanilor nu, in cel mai rau caz, lui Mutu iar hienele media de la noi nu au putut decat sa agite spiritele si, fara vreun alt comentariu care sa puna lucrurile in matca civilizatiei, sa prezinte traducerea articolului aparut la Sofia, dand linkuri catre forumul ziarului si incitand cititorii sa trimita mesaje de raspuns, mesaje care nu era greu de banuit cam in ce registru suburban se vor situa. Si sunt sigur ca prostia romaneasca a rezonat puternic in capetele goale ale cititorilor bulgari de aceeasi extractie, semn ca organizatia "Prosti fara frontiere" este bine stabilita in zona.

Deci, care este aspectul negativ, scandalul din lumea sportului reflectat de aceasta avalansa de stiri si tolcsouri din massmedia, stiut fiind ca Olanda este mai civilizata si decat Bulgaria, si decat Romania si decat multe state occidentale, chiar ? Reflecta presa sportiva lumea sportului? NU! Mai mult chiar! Asa-zisa presa sportiva concureaza practic spectacolul sportiv, facand pe seama acestuia propriul spectacol si batandu-se cu sportul pentru banii aceluiasi segment de public, din pacate nu cel mai educat posibil. Respecta presa sportiva anumite reguli din sport, cum ar fi un minim de fairplay si de respect pentru adversar? In nici un caz. Ea are mai curand profilul unui criminal profesionist care, pentru o suma corespunzatoare, iti livreaza cadavrul oricarui jucator sau oficial, a oricarui club sau federatie.

Si inca nu ar fi atat de grav daca, in acest circ media, nu ar interveni si nu s-ar amesteca si politicienii, mari amatori de voturi si de bai de multime. Si nu este decat o chestiune de timp pana cand unul sau altul dintre ei va fi amestecat, cu sau fara voia sa, intr-un astfel de scandal, mutand planul disputei absurde si prostesti in cel politic.

Hagi, regele Lear

Trist, spasit si aproape de finalul neinceputei sale cariere de antrenor, "regele" Hagi iese din scena. Coroana pe care, intr-adevar, nimeni nu poate sa i-o ia, de-abia daca i se mai intuieste de sub startul gros de minciuna, ocara si umilinta aruncate in capul sau, de sub obida stransa in ultimele luni. Sceptrul i s-a transformat intr-un amarat baston de orb cu care "regele" incearca, in zadar pare, sa gaseasca poteca ingusta dintre gloria trecuta, ambitiile actuale si orgoliul sau mare. Gandindu-se poate ca "acum sau niciodata!", Hagi, asemenea eroului bun urmarit de zmeu, si-a scos din san orgoliul si mandria si le-a aruncat in urma sa, sperand ca devorarea lor sa-l intarzie pe capcaun macar pana echipa va face oarece branza sau macar putina urda prin Liga Campionilor. Acest lucru, spera el, plus simpatia publicului ii vor spala putin imaginea si il vor reabilita chiar si in proprii-i sai ochi. Caci nu imi inchipui ca Hagi a acceptat toate mizeriile lui Becali din ultima vreme fara sa-si calce pe mandrie, fara sa-i fie un pic jena atunci cand se priveste in oglinda.

Nu a fost sa fie asa. Si nici nu avea cum sa fie, chiar daca echipa avea un traseu mai de Doamne-ajuta in Liga. Si de acest lucru trebuia sa-si dea seama Hagi inca de la inceput. Nu intri in cotetul porcului sperand vreodata sa mananci mai mult rahat decat el. Iar daca, totusi, il intreci, nu vei putea niciodata sa te mandresti cu asta. Prietenul sau, Gica Popescu, a inteles acest lucru. Probabil ca i l-a spus si lui Hagi, dar degeaba. De unde se vede ca, la fel ca si talentul, nici inteligenta nu este molipsitoare. In plus, suportand ceea ce a suportat, nu cred ca antrenorul Hagi a crescut in ochii jucatorilor pe care ii antrena, ci dipotriva. Iar decaderea in ochii jucatorilor, cum s-a vazut si in cazul lui Rednic, este mortala pentru un antrenor.

Intr-un fel, destinul sau se aseamana cu acela al regicidului Gigi Becali. Amandurora, Dumnezeu le-a dat mai mult decat pot sa duca, mai mult decat pot suporta fara ca ratiunea sa le fie intunecata. Lui Hagi i-a dat glorie, iar lui Becali bani si putere. Atat de mult le-a dat, incat, ajungand prea aproape unul de celalalt, isi faceau umbra unul altuia, se eclipsau reciproc. Cel putin, in goana lor dupa succese si dupa prima pagina, asa cred ca au interpretat, fiecare din ei, situatia. Iar cel mai obisnuit cu lumina reflectoarelor, cel mai obisnuit cu aparitiile indecent de dese in massmedia, ciobanul Becali, nu a putut sa reziste mult fara sa profite de posibilitatea unui festin mediatic, posibilitate data de devorarea in direct si la ore de maxima audienta a unui "rege". Pe cadavrul lui Hagi, Becali s-a mai apropiat un pic de lumina care, intr-un final, il va arde, care-l va distruge.

Poate ca acuma vede si intelege Hagi cam ce i-a facut el lui Victor Piturca, atunci cand l-a alungat practic de la nationala. Privit din aceasta perspectiva, Hagi nu mai pare o victima, ci doar tinta unei justitii imanente, care parca se incapataneaza in a nu lasa nepedepsite marile nedreptati.

Cred totusi ca, dupa o perioada de "autosuspendare"(ca tot se poarta termenul) si de introspectie, regele Hagi are toate sansele si tot dreptul la o restauratie. Despre el, deci, putem spune "Regele a murit, traiasca regele!"

Cat despre celalalt personaj, care, in schizofrenia lui, isi face palate si se autocompara cu regi si domnitori, lui si celor care il sustin nu pot decat sa le spun "Regele e gol!"

Gigi Becali

Gigi Becali este un negutator. Vinde si cumpara, face profit la fel cum respira, in mod reflex, cu maduva spinarii si bulbul rahidian. Asta face de mic si numai asta stie sa faca. Nu are scoala, insa cei ca el nu au nevoie de scoala pentru ca ceea ce fac fac de generatii. Sunt asa-zisii virtuozi populari. Mai mult chiar, cei care vor sa teoretizeze negustoria, sa scrie carti si sa o predea la mari universitati, pe cei ca Becali trebuie sa-i studieze si sa-i analizeze.

Daca cineva crede ca Gigi Becali se amageste ca poate si vrea intr-adevar sa devina presedinte, ei bine, acel cineva se inseala. Gigi Becali lanseaza doar un semnal, o invitatie la negocieri celor care intr-adevar pot castiga alegerile prezidentiale. Ridica doar coada, cum se spune in popor. Ce vrea el sa vanda? Ce vrea el sa tranzactioneze? Ce da si ce primeste? Simplu! El se ingrijeste mai intai si intai sa aiba cateva procente sigure din electorat, apoi vinde aceste voturi celui pe care il intuieste ca va fi castigator in schimbul protectiei ulterioare impotriva codului penal, fiscal sau comercial si a slujitorilor acestora. Asa se explica de ce Gigi Becali a fost mai tot timpul in preajma puterii, fie ca ea s-a numit Viorel Hrebenciuc sau Traian Basescu. Fiind deja legat de Hrebenciuc cu sute de milioane de fire verzi pe care scrie "In God We Trust!"(asa explicandu-se si credinta lui in Dumnezeu ) ), el are nevoie de protectie din cealalta parte a baricadei. Si va face tot ce poate ca sa-l cultive pe presedintele Basescu care, la randul sau, va avea nevoie la alegerile urmatoare de cele cateva procente ale lui Becali. A vazut si el cum a castigat la mustata in 2004 si numai datorita "axei". In ziua de astazi, si daca te duci sa cumperi o paine la alimentara din colt, pana ajungi inapoi acasa ai incalcat cel putin doua-trei legi fiscale, daramite sa faci o avere de sute de milioane de euro. Asa ca prudenta lui Gigi Becali este explicabila, cum la fel de explicabile sunt si fasurile mai tuturor anchetelor care l-au avut in colimator. Daca insa Gigi Becali va gresi si va miza vreodata pe calul perdand, va plati cu varf si indesat momentul de neinspiratie.

Daca obtinerea unei felii semnificative din voturile electoratului este scopul sau, in slujba acestui scop sunt puse si celelate activitati publice ale sale.

Cu Steaua si performantele sale, Gigi Becali starneste interesul opiniei publice si atrage atentia asupra sa, dar asta, bineinteles, nu este suficient ca lumea sa il voteze. Si atunci, o parte din cei care privesc spre Becali sunt prinsi in plasa cu retorica sa nationalista, alta parte cu actele sale de "binefacere", alta parte cu ajutorul preotilor si prelatilor ortodocsi, carora Becali le baga sume imense in conturi, alta parte cu limbajul colorat si direct cu care se adreseaza telespectatorilor in fiecare seara de la diversele talcsouri la care pare ca are abonament. Asta, desigur, trebuie sa coste, dar, la urma-urmei, si presa trebuie sa traiasca si sa manance o pine alba. Si aici intra si acei care, chipurile, zilnic il injura si il critica pe Becali, ei facand parte din multimea de "haitasi" care sperie publicul, nu-l lasa sa fie indiferent, si il aduce in bataia propagandei continue a lui Becali.

Dintre toate aceste hobiuri ale lui Gigi Becali, acela cu religia si cu Dumnezeu mi se pare cel mai periculos pentru ca poate sa-i suceasca mintile si, odata cu ale lui, pe ale multora dintre sustinatorii sai. S-ar parea ca nici lui Moise sau lui Mahomed Dumnezeu nu le-a vorbit atat de mult ca lui Gigi Becali, si asta poate o fi pentru ca Gigi intelege mai greu decat cei doi. Pericolul este cu atat mai mare cu cat mai-marii bisericii ortodoxe profita de putinatatea lui ... hmm... gnoseologica si-i canta in struna si-l storc de "prescura", asa incat saracul Gigi nu este nici pe departe robul lui Dumnezeu, ci robul preotilor si a dorintei lor, dar si a lui, de marire, putere si bani.

Sa traiti bine!

Am fost foarte surprins de afirmatiile presedintelui Basescu cum ca celebra sa lozinca electorala "Sa traiti bine!" nu a fost decat un simplu salut si nimic altceva. Ca presa si electoratul s-au grabit sa-i dea sensuri apropiate de cel propriu, lucru care ar fi dus la un orizont de asteptare mult prea mare si, oricum, indepartat de ceea ce dansul voia sa ne spuna - un simplu salut.

Amestecul lucrurilor serioase cu derizoriul si bascalia ieftina, a lui cu Gigi Becali si Vadim cu rugaciunile catre Dumnezeu, a interesului national cu cel de partid sau de grup sunt lucruri specifice intregii clase politice, nu doar domnului Traian Basescu. El doar o face cel mai bine. Lui doar ii reuseste cel mai des.

M-am gandit ce ar implica pentru un popor sa traiasca bine si cred ca lucrurile esentiale ar fi:

• Sa-i fie asigurata ziua de maine. Sa existe acea bunastare generala care sa-i permita fiecarui membru responsabil al societatii, cel care are chef de munca si respect pentru legi, sa traiasca decent.

• O justitie dreapta si corecta, aplicabila tuturor, care sa asigure acea egalitate de sanse cu care democratiile se lauda. Se subintelege ca noi insine trebuie sa devenim mai corecti unii fata de altii si sa intelegem ca respectul fata de lege inseamna, de fapt, respectul fata de concetatenii nostri.

• Un invatamant performant care sa nu se laude doar cu celebrii nostri olimpici (in pregatirea carora sistemul nu are, practic, nici un merit), ci cu meseriasii pe care ii scoate, cu atitudinea fata de munca a absolventului roman de liceu sau de facultate, cu o structura moderna a meseriilor si specializarilor, in pas cu evolutia economica prezenta si viitoare, nationala dar si europeana.

• O religie vie si o cultura libera, una radacina iar cealalta coroana spiritualitatii nationale. Iar la umbra ei, cat mai mare, sa se regaseasca nu numai romanii, asa incat nimeni sa nu poata spune ca am facut umbra Pamantului degeaba.

• Daca nu fiecare in parte, macar toti la un loc, sa dispunem de un anume surplus de bunuri si/sau servicii care sa ne permita sa cumparam din afara tarii cele trebuincioase. Desigur ca invatamantul performant de care vorbeam mai sus, sau cultura, ne vor permite sa inglobam cat mai multa inteligenta si mai putina materie in ceea ce avem de oferit altora.

• O politica de aparare,securitate si de aliante inteligenta si inteleapta care sa apere si sa conserve valorile mai sus enuntate, care sa tina dusmanii departe, fara a-i ofensa inutil, si aliatii aproape, fara a ne umili pentru aceasta.

La acestea si la multe altele s-a angajat presedintele in campania electorala, cel putin in viziunea mea si a altora ca mine. Din pacate nu si in viziunea lui. El doar era in trecere si ne saluta. Pacat!

Basse base.

Asta numesc eu prostie politica. O inflamare total gratuita, inutila si fara rost a situatiei.
Traian Basescu a declarat imediat dupa referendum(intr-un interviu) :

Voi da Parlamentului un ULTIMATUM. Sa spunem 30 iunie. Daca Parlamentul nu va adopta o noua lege electorala pana la aceasta data, voi convoca un referendum

Daca ar fi doar o formulare nefericita, as fi fericit. Insa tare mi-e teama ca tradeaza un caracter impulsiv de birocrat care nu urmareste decat sa fie acoperit de hartii pana si la judecata de apoi: "Nu din vina mea nu s-a facut! Consiliul general, Parlamentul, Nastase, Tariceanu, Patriciu, conflictele inghetate...". Lucrul mi se pare cu atat ai de luat in seamna cu cat nu a fost o vorba supsa la nervi, hartuit de ziaristi. Populatia este obosita de atata zavera si un referendum in vara ar fi total neproductiv pentru presedinte, ar avea o participare mai mica decat la referendumul din 19 Mai si ar da, prin urmare, apa la moara adversarilor lui Basescu. Sa nu mai vorbim ca, pana atunci, in stilu-i caracteristic, dl Basescu va mai da sigur cu oistea-n gard de cateva ori.

Stimabile, daca ne iubesti, lasa orgoliul la poarta Cotroceniului si fa si matale ceva fara cearta si scandal! Fie chiar si cumparaturile. Impulsivitatea si pierderea uzului ratiunii nu au ce cauta in bagajul de "bune maniere" ale unui presedinte de tara. Arata-ti mai putin muschii si mai mult inteligenta, siretenia, persuasiunea! Te rugam! Crede-ma, nu pentru a te bate matale badaraneste cu caramida de voturi in piept te-am sprijinit la acest referendum, si nici pentru a le da cu ea in cap celorlalti - cu asta se ocupa PSD-ul. Caramida mai are o intrebuintare, moncher - se poate construi cu ea. Zau asa, macar incearca!

Nu merge chiar asa:

X, Y si Basescu trebuiau sa discute despre votul uninominal insa constatara ca au uitat Constitutia in sala de sedinte. Trag la sorti si Basescu pica sa mearga si sa o aduca.

Basse: bah, eu nu ma duc ca voi, pana ma intorc eu, coaceti ceva impotriva mea.
X si Y se jura ca nici macar nu vor vorbi intre ei, asa ca Basse pleaca dupa brosura.

Trece o ora, doua...sapte...si, la un moment dat, X il intreaba pe Y "Ce facem, mai asteptam?"

Atunci Basse apare de dupa usa, unde statuse ascuns in tot acest timp, si exclama "Aha, eram sigur c-o sa vorbiti. V-am inregistrat. Imi bag picioarele, nu mai fac nimic cu voi! Ma intorc la popor!"

Ograda Constitutionala

Decizia Curtii Constitutionale de a valida modificarile la Legea referendumului nu cred ca o putem comenta, si nici vota pro sau contra acestei decizii. Insa putem comenta modul cum este alcatuita, cum judeca si cum este controlata aceasta Curte.

Pacatul ei fundamental vine din ceea ce ar trebui sa fie puterea sa, anume din varsta, experienta si respectul de care ar trebui sa se bucure judecatorii Curtii. Alegand judecatori trecuti bine de a doua tinerete, inevitabil s-au ales oameni cu lungi state de plata in fostul regim comunist, oameni care au admis si au fost "antrenati" sa rezolve "legal" treburile murdare ale politicienilor de la putere, oameni fara coloana vertebrala. Atunci cand ei, sau unii dintre ei, sunt si fosti membri de partid postdecembrist, judecatile emise de aceasta Curte sunt puse serios sub semnul lipsei de obiectivitate.

Oricum, ca Pilat din Pont, judecatorii Curtii se spala pe mani, zicand ca decizia nu este a lor, ci a Parlamentului, ei doar au constatat constitutionalitatea ei, a unei decizii facuta special pentru a vana un singur om - Traian Basescu. Si asta mi se pare ca se poate reprosa modificarilor legii referendumului - ca sunt aplicate la un referendum aflat deja in derulare in momentul promulgarii si publicarii in Monitorul Oficial.

Traian Basescu poate fi acuzat de multe(prostia este doar una din acuzele mele) insa nu cred ca acuzatia de dictator si de intaiul calcator al Constitutiei se sustine prin dovezi. Insa frica de un dictator posibil nu trebuie sa ne arunce in bratele unor dictatori reali. A unor dictatori pe care nici macar nu-i stim si nu i-am votat, a unor dictatori ascunsi prin firidele Palatului Parlamentului sau prin subteranele economiei de tranzitie, dictatori care, prin santaj si coruptie, reusesc, dupa cum se vede, sa treaca prin Parlament orice lege doresc, oricat de repede. Si, prin urmare, nu iti trebuie prea multa minte ca sa iti dai seama ca si atunci cand NU se treceau legi necesare tarii prin acelasi Parlament, nu se treceau pentru ca EI nu doreau, pentru ca ei puneau piedici si isi puneau papusile din Camera sau Senat sa fie contra, sa lipseasca de la vot, sa tergiverseze, sa amane.

Acelor politisti, procurori sau judecatori care au inceput sa creada in independenta lor si sa-si faca datoria, suspendarea lui Basescu este modul mafiot de a le arata cine este tare si detine puterea reala in Romania. Asa ca eu as reformula intrebarea de la referendum in "Sunteti de acord ca Mafia sa detina puterea in Romania??". Sa mergem, deci, pe 19 Mai sa raspundem la aceasta intrebare, iar apoi, in 2009, sa voteze fiecare cum considera privitor la un eventual nou mandat al lui Traian Basescu.

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ce s-ar intampla daca presedintele nu va fi confirmat in functie pe 19 Mai. Sa ne imaginam tupeul si aroganta, nesimtirea si aerele de superioritate care ii vor cuprinde pe alde Patriciu, Iliescu, Tariceanu, Geoana sau Vacaroiu, pe Vadim sau pe Marko Bella. Sa ne imaginam cine ii va mai putea opri din furt si manipulare. Nu, nu ma indoiesc ca for fura si manipula cu legea in mana, caci Parlamentul nu va fi decat un alt Operating Unit al afacerilor lor.

Spaga ca instrument de politica externa

Am fost dintotdeuna contrariat de faptul ca banii negri ai regimurilor totalitare si opresive din lumea a treia se invart bine-merci prin bancile mult iubitore de libertate economica si libera si corecta concurenta ale lumii ce cu emfaza se autointituleza "civilizata", "libera" si "aparatoare a drepturilor omului". Mai mult decat atat, sursa acestor bani este chiar visteriile marilor companii multinationale occidentale, companii pe care nimeni nu le intreaba si nu le ia la rost de ravagiile pe care fondurile lor de "protocol" le fac in climatul de afaceri ale tarilor subdezvoltate, climat de vicierea caruia, culmea!, politicienii si ceilalti diriguitori ai occidentului se plang de te-apuca mila de ei.

Alimentarea cu bani a bancilor din asa-zisele paradisuri fiscale se face tot din bancile occidentale "serioase", gen Credit Suisse First Boston, al carei consultant(Stamen Stanchev) tocmai a fost acuzat de spionaj in Romania, punand in pericol chiar aderarea tarii la UE

www.bloombiz.ro:

"Faptele" reţelei coordonate de Stantchev au încălcat aquis-ul comunitar şi au făcut ca România să "nu poată garanta unitatea şi omogenitatea pieţei interne", deoarece au distorsionat concurenţa, este cea mai dură concluzie pusă de procurorii DIICOT în sarcina dosarului privatizărilor trădate.

Sunt sigur ca atat in Romania, cat si in America Latine, Africa sau lumea araba asemenea intamplari constituie mai curand regula decat exceptia in adjudecarea de contracte si comenzi de stat, in atribuirea de concesiuni, achizitia de armament sau medicamente.

Imoralitatea lumii occidentale consta in aceea ca tot ea reproseaza tarilor subdezvoltate climatul de coruptie si legislatia economica, fluida tocmai ca urmare a numeroaselor clauze de inspiratie neocoloniala din contractele cu firmele occidentale, clauze impuse mituind politicieni si inalti functionari autohtoni.

Absurda este si cerinta ca organele fiscale din tarile subdezvoltate sa stopeze fenomenul, stiind din capul locului ca acei functionari nu au, chiar admitand ca doresc, nici pregatirea si nici mijloacele necesare, fara sa mai vorbim ca nu au acces la bazele de date occidentale unde se afla sursa banilor negri(secretul bancar, deh!)

Cat de mare este interesul occidentului(a se citi castigul marilor companii) in mentinerea acestui fenomen? Pai, o idee ne putem face din riscurile pe care occidentul si le-a asumat, si si le asuma in continuare, de dragul ascunderii traseelor banilor negri, anume finantarea si dezvoltarea traficului de droguri si a miscarior teroriste, fenomene care exact din acesti bani se nutresc