In orice societate, in orice timpuri a existat un contract nescris intre cei condusi si conducatori. Cei condusi au acceptat sa cedeze din drepturile lor naturale, ca fiinta biologica sau constiinta umana, celor care ii conduc in schimbul securitatii si a garantarii drepturilor retinute. Un mic exemplu: sunt de acord sa dau 20% din veniturile mele statului (in fapt conducatorilor) in schimbul garantarii de catre acestia a dreptului meu de a dispune de ceilalti 80% din bani si a securitatii mele, a familiei mele si a proprietatilor mele.
Contractul pe care USL (PSD si PNL) il propune romanilor este, dupa parerea mea, usor modificat.
In primul rand acest contract nu se adreseaza tuturor romanilor, caci altfel nu-mi explic dispretul suveran afisat, de exemplu, de Victor Ponta la adresa intelectualilor, la adresa ideii de justitiei prin nerecunoasterea hotararii Curtii Constitutionale si prin incurajarea neaplicarii legii in mod egal pentru toti cetatenii. Contractul propus de USL cu ai sai 15.000 de ministri ai invatamantului si plagiatori se adreseaza doar unei parti a sociatatii romanesti, anume acelei parti certate cu munca si abonata la asistenta sociala. Pe scurt, acest contract ar suna "Voi - numiti in continuare LENESI - ne votati si inchideti ochii la faradelegile noastre, iar noi - numiti in continuare HOTI - vom lua o parte din resursele acestei tari si o parte din banii celor care muncesc si platesc taxe - numiti in continuare FRAIERI - si vi le vom da voua fara ca voi sa trebuiasca sa munciti sau sa miscati un deget pentru asta". Este, asadar, un contract intre HOTII si LENESII Romaniei pe spinarea fraierilor, in care hotii nu sunt neaparat harnici, ci doar imbogatiti, iar lenesii nu sunt neaparat cinstiti, ci doar mai saraci ca hotii si de multe ori mai bogati decat pot fi FRAIERII.
Contractul in sine este daunator tarii nu doar pentru ca incurajeaza nemunca si faradelegea, dar MAI ALES pentru ca, imanent lui, este intentia si interesul USL de a perpetua starea de incultura si lipsa de educatie din mediile joase ale sociatatii romanesti cu scopul de a-si pastra atat calitativ, cat si numeric partenerul social. "Numarul face puterea" este o idee bine insusita de socialisti, cu referire atat la puterea politica (numarul de voturi), cat si la puterea bruta si brutala (vezi mineriadele).
Or, dincolo de ICR (o specialitate care nu este in meniul starii de jos), invatamantul este principalul pericol perceput de USL, caci este cel care ar putea sa modeleze in bine mintile fragede ale copiilor, copii care, odata ajunsi cu drept de vot si educati, ar putea sa-si doreasca altceva de la politicieni decat vesnicele pomeni socialiste. De aici si grija "speciala" acordata de socialisti (cel putin cei romani) invatamantului, de aici proasta calitate a ministrilor numiti la invatamant, de aici si incurajarea aproape explicita a imposturii in randul cadrelor didactice, a impunerii unei scari de valori inversate in examinarea elevilor, de la cea primara din timpul orelor si pana la examenele nationale, incurajand copiuta (un fel de plagiat sui generis) si decurajand corectitudinea si munca in scopul de a avea serii si serii de absolventi handicapati pe piata muncii, dependenti de ce "se da", nu de ceea ce pot ei insisi realiza. Ajunsi aici putem remarca antagonismul dintre deviza liberarlilor "Prin noi insine!" si electoratul caruia i se adreseaza prin USL a carui deviza pare a fi "Pentru noi insine, dar de la altii si degeaba, neaparat degeaba!"
Contractul acesta socialist mie imi explica foarte bine ceea ce se intampla in Romaia acestor zile. Caci ultimii ani au pus bazele unei desteptari a Romaniei. Justitia a inceput, de bine, de rau, sa mearga afectand HOTII, iar in invatamant au inceptut, foarte greu, dar au inceput sa fie impuse criterii de performanta atat profesorilor cat si elevilor (afectand LENESII). Aceste masuri subminau bazele contractului socialist, lovind ambele parti "semnatare". Si nu a trebuit decat sa ajunga HOTII din nou la putere pentru a suna adunarea LENESILOR si, impreuna, sa purceada la restabilirea status quo-ului, la contrareforma, la restauratie. Caci ar fi o greseala a noastra sa credem ca masurile de restauratie a USL vexeaza prea multi romani sau, ma rog, atat de multi romani incat sa se creeze o masa critica in stare sa opreasca procesul. Nici pe departe. Deci, daca nu prin numar, prin calitate si prin intensitatea, prin perseverenta ideilor si vocilor noastre, prin solidaritatea noastra vom putea incetini si opri acest proces. Trebuie sa fim toti, inclusiv cei cu urechile mai fine, carora hahaiala lui Base le pute. Acum si numai acum, cand tocmai ce caruta o ia la vale, efortul necesar opririi ei este MINIM. Ceea ce acum putem face un un protest, cu o luare de pozitie, cu o explicatie data celor care mai pot fi lamuriti, maine se va obtine cu sacrificii mult mai mari, poate cu sange.
