Poate ca multa lume s-a saturat de politica, insa eu dintotdeauna am crezut ca rolul politicii si al oamenilor politici este acela de a construi un baraj, un fel de lac de acumulare a energiilor creatoare ale unui popor, ale unei natiuni, de a nu le lasa sa se piarda si sa se iroseasca in mici torente si pârâiase care sunt predestinate disparitiei cu mult inainte de a-si atinge scopul, de a-si implini menirea. Apoi, aceste energii trebuie puse la lucru spre binele si mai buna pozitionare a natiunii in marea cursa de maraton la care participa toate neamurile lumii.
Este posibil ca acelasi punct de vedere sa-l gasiti si la marea majoritate a oamenilor nostri politici. Ei au, spre deosebire de noi, si sansa, privilegiul chiar, de a pune in practica acest crez. Asta daca ar fi cu adevarat responsabili, daca ei insisi ar crede macar jumatate din vorbele frumoase pe care le rostesc la tribuna Parlamentului, in tolcsouri sau in fata alegatorilor, in campaniile electorale. Poate ca acesta este tot farmecul acestor campanii electorale: se fac proiecte marete, ni se arata poze cu viitorul de aur prezis de poet, se construiesc Romanii, una mai frumoasa ca cealalta. Este, poate, singura imprejurare cand Romania liberala este la fel de frumoasa ca cea democrata sau cea pesedista, cand putem intui prin ceata vorbelor silueta autenticului interes national.
Apoi, apele barajului national se tulbura, mastile se dau jos si, in spatele lor, vedem figurile veroase, pline de bube in cap, ale pescuitorilor in apele tulburi si in numele interesului national. Sunt aceeasi politicieni, dar fara machiajul tolcsourilor, fara discursurile mieroase scrise de profesionistii minciunii, angajati pe bani grei sa manipuleze electoratul. Romaniile lor raman la fel, dar la fel de urâte si slabe de asta data, caricaturi din unghiuri diferite ale aceleiasi Fefelegi a Europei care este România reala. Cu samarele pline cu spagi si comisione, cu palinca si caltabosi, cu TVA returnat si impozite neplatite, cu fabrici si case luate pe gratis, Fefeleaga, costeliva si resemnata, urca muntele spre vilele si cabanele LOR. Tace si îi este rusine, parca, de tacerea noastra complice cu demagogia si nesimtirea LOR. Ii este frica si se roaga la Dumnezeu s-o tina asa cum este pentru ca stie ca asteptam ca lasii sa nu mai poata, sa cada sleita de puteri, pentru ca ei sa ne-o arunce noua. Sa ne incaieram, apoi, ca hienele de la stârvul ei, iar invingatorul, cel mai verde si patriot român, care a mâncat salam cu soia si care nu si-a vândut tara, sa-i puna pielea pe bat - versiunea capitalista a lui "ultimul stinge lumina".
Va urez un somn placut si in continuare! Sa visati ca traiti bine!
Politichie de Margaritar - Blogul lui CezarN
joi, 27 decembrie 2007
vineri, 21 decembrie 2007
Ghidul catindatului roman
M-am intrebat de multe ori cum Dumnezeu au reusit oameni de teapa lui Ludovic Orban, Tariceanu, Adrian Nastase si altii ca ei, de la putere, opozitie si palatul Cotroceni, sa ajunga in viata publica romaneasca pana in cele mai de sus craci, fara ca nimeni sa nu le observe ciocoismul lor sau cat sunt de calpi. Cum naiba au facut ei incat au pacalit atata lume, incat ne-au smuls voturile, cata vreme valoarea lor morala nu este mai sus de genunchiul broastei. Si am inteles ca totul ni se trage de la alegeri, de la modul vulgar in care politicienii nostri pacalesc electoratul, profitand de naivitatea si lipsa de experienta democratica a acestuia. De aceea, pentru a usura accesul tuturor la ciolan, am incercat sa schitez un ghid de conduita in campania electorala si nu numai al celor care vor sa prinda un locsor la festinul la care bucatele gatite din bogatia Romaniei sunt felurile principale.
Ghidul catindatului roman
Draga catindatule,
daca vrei sa ai coledzi in Romanica, daca vrei imunitatea care sa te scape de cosmarurile cu procurori ascultandu-ti telefoanele si cu tine fiind fetita la Jilava sau daca vrei pasaport diplomatic pentru tot arborele-ti genealogic sau daca vrei pensii de servici, bani de chirie ca sa locuiesti in casa ta, masina, sofer, secretara, birou, fax, internet, toate pentru a-ti derula mai bine afacerile personale atunci ia d'aci niste sfaturi. Ti le dau pe gratis, moca, fara bani si fara contract de consultanta, asa cum iti place tie.
Moncher, pentru-nceput am o veste proasta pentru tine. In primul si in primul rand trebuie sa ai prestigiu personal. Dar cum stiu de dinainte ca esti o lichea arhicunoscuta in biotopul tau, un gargaragiu de prima clasa, un parvenit si un ciocoi avar care, daca ar putea, ar vinde si lumina Soarelui taranilor sau intunericul hotilor, unul pe care lumea ar trebui sa-l ocoleasca pe celalalt trotuar atunci cand il intalneste pe strada, un hot patentat, un afemeiat si, desigur, fost turnator la Securitate am sa-ti dau si o veste buna, care sa-ti linisteasca fiorii care te-au cuprins deja: pentru majoritatea boborului tu esti modelul sau de viata, tu esti stalpul care sustine zidul la care nevoile, frica si lenea l-au pus cu spatele pe alegatorul tau, tu esti poza de pe icoana sub care tine candela in care arde gazul de pomana electoratul nostru, tu esti visul adolescentilor, Zburatorul fetelor si invitatul permanent al tuturor tolcsourilor.
Gata cu introducerea. Fii atent si noteaza:
► Primo ► Nu te duci si nu candidezi la ai tai, la cei care te cunosc - la fostii tai colegi, in satul sau orasul tau natal. Electoratul nu suporta ca unul de-ai lor sa ajunga mai breaz ca si ei. Candidatura ta ii jigneste profund si nu te vor vota in veci. In schimb, iti vor manca micii si iti vor bea berea pe saturate, iti vor lua uleiul si zaharul si iti vor purta tenisii si treningul atat la prasit cat si la hora. Dar daca, totusi, nu ai incotro si trebuie sa candidezi in locurile natale, trebuie sa pari ca te-ai rupt de ele, ca ai umblat prin cele strainataturi, ca esti cosmopolit si ca totul iti pute. Sa vorbesti mai din omusor, usor graseiat, uvular chiar, si nici in ruptul capului sa nu le spui ca pantalonii ti s-au rupt in fund cand te-ai dat jos din RATA sau ca asa i-ai cumparat de la second hand. Spune-le ca ti s-au agatat intr-o tufa de aloe vera, pe cand te plimbai cu doamna de Minolta prin Jardin des Tuileries.
► Secundo ► Cand te duci in fata muncitorilor, a sindicalistilor, sa le lauzi importanta, sa apreciezi mirosul de sudoare si basina din clubul intreprinderii in care se vor fi adunat cu forta, trimisi fiind de directorul general care doreste preluarea la stat a unor datorii ale firmei, un retur de TVA sau vreo reesalonare. Nu ar zice nu nici la promisiunea unor comenzi de stat la preturi de preturi. Dar asta nu-i decat inceputul, moncher. Sa nu uiti cumva sa dai cu furie in patroni. Ei, exploatatorii infami ai populatiei cinstite, trantorii societatii, evazionistii fiscali din cauza carora nu avem medicamente compensate, sugatorii de sange ai clasei muncitoare, profitorii revolutiei care au luat pe nimic fabricile poporului, ei, cei care se opun nefondat la cresterea salariilor, cei care vor sa aduca productivitatea muncii la nivel european si cate si mai cate. Baga tot ce-ti vine la gura si tot nu vei putea sa satisfaci pe deplin frustrarile auditoriului, invidia si vesnicile lor nemultumiri. Nici toate scarboseniile pe care le-ai auzit in cei 3 ani de puscarie, facuti pentru furt, inainte de 1989, si cu care te-ai dat luptator anticomunist, dupa 1989, nu iti vor fi suficiente, dar tu baga mereu, repeta, fa spume la gura, agita-te! Linguseste-i cum numai tu stii sa faci, cum ai invatat la Stefan Gheorghiu, promite-le ca la curve, orice, marea cu sarea, luna de pe cer, nu precupeti nimic. Toate vor fi uitate daca le vei da circ dupa alegeri. In final vor sfarsi prin a te aplauda si te vor vota.
► Tertio ► Cand te duci in fata patronilor, sa dai in muncitorime. Sa-i faci lenesi, carcotasi, indisciplinati. Ca fac greve din te miri ce, ca fura din fabrica, ca vor norme prea laxe, ca legea ii apara prea mult pe muncitori si le da nas, sa propui modificarea Codului Muncii in favoarea patronilor, pentru a-i pune pe picior de egalitate cu muncitorii. Sa le plangi de mila ca asigurarile sociale sunt prea mari, ca taxele ii sufoca sau ca s-au scumpit prea mult yachturile(pe asta las-o mai bine pentru liderii de sindicat, ca aia au mai multi bani), ca nici Coasta de Azur nu mai e ce-a fost odata, ca este inadmisibil sa se puna acciza pe jeepane, ca sectorul IMM-urilor nu este sprijinit indeajuns. Stiu, la nici una din cele zece firme ale tale nu te-ai lovit de asa ceva, insa trebuie sa pleci de la premisa ca nu toata lumea lucreaza la negru.
► Quatro ► Când esti face-to-face cu adversarul, cu candidatul opozitiei, calomniaza-l, spune despre el orice iti vine la gura si, mai mult ca orice, sa nu pierzi timpul cu dovezile. Fa-l spion, de pilda, agent al intereselor straine sau a grupurilor de interese din jurul mafiei petrolului sau energiei, nu conteaza. Nu uita ca nimeni nu are timp sa asculte argumente. Daca cei din sala voiau discutii civilizate, afirmatii, dovezi, argumente si contraargumente, se duceau la teatru. Pe de alta parte, cere-i lui dovezi, cere-i lui sa se disculpe, cere-i lui sa aduca argumente. Nimic nu oboseste mai bine electoratul decat discutiile logice, argumentate. Vor deveni plictisiti, molâi si apatici, vor casca, dar nu de somn, ci sa-l manance pe nesimtitul care vrea sa le puna neuronul la contributie, vrea sa-i faca sa gândeasca, sa inteleaga. Caci mai bine incerci sa convingi vantul sa nu bata sau zapada sa nu cada decât sa argumentezi logic in fata multimii bipede fara existenta proprie, hranita cu telenovele, fapte diverse despre existenta altora si stirile de la ora cinci.
► Quinto ► Daca esti singur la vreo intrunire cu un electorat specific, da-ti frau liber imaginatiei, moncher. Canta rap cu rapterii, pop cu popii si house cu casnicele. Mori, mai presus de toate, de grija minoritatilor. Spune ca 50% dintre romani sunt homo, celilalti subîntelegandu-se ca sunt lesbi. Nu uita, totusi, moncher, sa aduci un pios omagiu heterosexualitatii. Este o metoda perimata, prin care, totusi, electoratul se inmulteste. Medicilor barfeste-l pe Hipocrat, cu juramantul sau comunist, detinutilor barfeste-i pe gardieni si politisti, la pesti critica curvele, la curve critica clientii iar la clienti plange-te de boli venerice. Fii de-al lor, fii popular, fii PRO! Stii si castigi !
►Sexto ► Sper ca nu ai facut imprudenta sa-ti faci un program electoral prea amanuntit. Vei deveni vulnerabil in fata adversarilor, moncher, te vor toca apoi marunt cu fiecare rand din propriul tau program. Ca un bumerang se vor intoarce promisiunile scrise impotriva ta. Pe gura, da orice, promite orice. Promite-le gratuitati, ca vor trai bine, tepe in Piata Victoriei, dreptate si justitie, moartea regimului ticalosit, intr-un cuvant, ORICE. Fiecare intelege prin regimul ticalosit ce vrea, de la vecinul care bate snitele si nu-l lasa sa doarma si de la sotul care sforaie si vorbeste prin somn, pana la Mutu care rateaza un penalty, totul este regim ticalosit pentru ei. Iar cu pestii cei mari, plimba-i un pic prin ziare si pe la televiziuni, sa fie aratati cu degetul, sa muste prostimea ecranele teveurilor, pentru ca, in final, sa plece din scena cu banii toti, cu tot uzufructul hotiei si ticalosiei lor. Apoi sa aduci in scena alti hoti, dar hotii tai de data aceasta. Pentru asta, sa dai vina pe altcineva, vreun procuror, alt hot, caruia sa-i aplici aceeasi procedura. Ce naiba, la hotii nostri, procurorii nostri. Sa se-nteleaga doar din priviri, ca Hagi cu Raducioiu. In scris, insa, fii cat mai general, cat mai interpretabil, cat mai fara sens, sa poti sa o dai la intors, sa poti oricand sa-i faci pe ei prosti, ca nu au inteles, iar cand nu mai ai loc de intors, autosuspenda-te, spune sincer ca ai gresit sau varsa o lacrima. De crocodil sa fie.
► Septimo ► Daca insa promiti ceva finantatorilor campaniei tale, pe gura sau in scris, atunci sa te tii de cuvant, caci altfel unde iti stau picioarele acolo iti va sta si capul, iar tu insuti vei afla despre tine lucruri despre care nici macar nu ai habar. Daca le promiti cota unica, da-le cota unica, daca le promiti lor energie ieftina, sa o exporte, da-le lor energie ieftina sa o revanda, chiar si statului, scump si prostimii da-le-o pe cea scumpa, daca le-ai promis pret mare la gaze, cel mai mare, plateste-le pretul cel mai mare, caci nu tu il platesti, ci prostimea. Sa ai mare grija, moncher, la acesti oameni, ca-s mai ticalosi, mai hoti si mai prefacuti decat tine. Armatele lor de jurnalisti vor inventa fapte despre tine, fapte pe care le vor judeca cohortele lor de judecatori. Si asa cum nea Fane mai construia cate o manastire dupa fiecare caft dat turcilor, tot asa si ei mai fondeaza cate o Antena, sau o Ziua, cate o Oglinda, Realitate sau un post de radio dupa fiecare suta de milioane primita mostenire. De ei sa-si fie frica, iara nu de bobor, care-i usor de adormit cu Antena. Pur si simplu se transmit imagini din parlament. Tu, catindatule, trebe doar sa pui cate o comitzie sau un comitet sa decida si sa ia cele mai impopulare masuri, caci nimeni nu a demonstrat vreodata vinovatia vreunei comitzii. Cand, totusi, nu poti impiedica unele evolutii bune si pentru bobor, sa ai grija sa te pui din vreme in fruntea lor si sa te bati cu caramida-n piept ca de la tine se trag.
► Octavo ► Dar, mai presus de toate, fa-ti lobotomie, moncher. Oricat ai fi de ticalos si de parsiv, de prefacut si de cameleon nu vei putea simula niciodata suficienta prostie cata ar fi necesara ca sa castigi. Oricat ai fi tu de poltron, daca intelegi suficiente lucruri, daca intelegi niste mecanisme intime ale societatii nu poti sa nu aduci vorba despre munca, nu poti sa promiti solutiile radicale pe care matzele goale si frustrarile boborului le asteapta, care sa bage hotii la puscarie in 24 de ore, care promit raiul unora si iadul altora in 48 de ore, care sa stranga multimile excitate la executii pe stadioane in 72 de ore si care sa-l aduca a doua oara pe Iisus in 96 de ore. Iti trebuie o lobotomie de succes, pentru asta, moncher.
Ghidul catindatului roman
Draga catindatule,
daca vrei sa ai coledzi in Romanica, daca vrei imunitatea care sa te scape de cosmarurile cu procurori ascultandu-ti telefoanele si cu tine fiind fetita la Jilava sau daca vrei pasaport diplomatic pentru tot arborele-ti genealogic sau daca vrei pensii de servici, bani de chirie ca sa locuiesti in casa ta, masina, sofer, secretara, birou, fax, internet, toate pentru a-ti derula mai bine afacerile personale atunci ia d'aci niste sfaturi. Ti le dau pe gratis, moca, fara bani si fara contract de consultanta, asa cum iti place tie.
Moncher, pentru-nceput am o veste proasta pentru tine. In primul si in primul rand trebuie sa ai prestigiu personal. Dar cum stiu de dinainte ca esti o lichea arhicunoscuta in biotopul tau, un gargaragiu de prima clasa, un parvenit si un ciocoi avar care, daca ar putea, ar vinde si lumina Soarelui taranilor sau intunericul hotilor, unul pe care lumea ar trebui sa-l ocoleasca pe celalalt trotuar atunci cand il intalneste pe strada, un hot patentat, un afemeiat si, desigur, fost turnator la Securitate am sa-ti dau si o veste buna, care sa-ti linisteasca fiorii care te-au cuprins deja: pentru majoritatea boborului tu esti modelul sau de viata, tu esti stalpul care sustine zidul la care nevoile, frica si lenea l-au pus cu spatele pe alegatorul tau, tu esti poza de pe icoana sub care tine candela in care arde gazul de pomana electoratul nostru, tu esti visul adolescentilor, Zburatorul fetelor si invitatul permanent al tuturor tolcsourilor.
Gata cu introducerea. Fii atent si noteaza:
► Primo ► Nu te duci si nu candidezi la ai tai, la cei care te cunosc - la fostii tai colegi, in satul sau orasul tau natal. Electoratul nu suporta ca unul de-ai lor sa ajunga mai breaz ca si ei. Candidatura ta ii jigneste profund si nu te vor vota in veci. In schimb, iti vor manca micii si iti vor bea berea pe saturate, iti vor lua uleiul si zaharul si iti vor purta tenisii si treningul atat la prasit cat si la hora. Dar daca, totusi, nu ai incotro si trebuie sa candidezi in locurile natale, trebuie sa pari ca te-ai rupt de ele, ca ai umblat prin cele strainataturi, ca esti cosmopolit si ca totul iti pute. Sa vorbesti mai din omusor, usor graseiat, uvular chiar, si nici in ruptul capului sa nu le spui ca pantalonii ti s-au rupt in fund cand te-ai dat jos din RATA sau ca asa i-ai cumparat de la second hand. Spune-le ca ti s-au agatat intr-o tufa de aloe vera, pe cand te plimbai cu doamna de Minolta prin Jardin des Tuileries.
► Secundo ► Cand te duci in fata muncitorilor, a sindicalistilor, sa le lauzi importanta, sa apreciezi mirosul de sudoare si basina din clubul intreprinderii in care se vor fi adunat cu forta, trimisi fiind de directorul general care doreste preluarea la stat a unor datorii ale firmei, un retur de TVA sau vreo reesalonare. Nu ar zice nu nici la promisiunea unor comenzi de stat la preturi de preturi. Dar asta nu-i decat inceputul, moncher. Sa nu uiti cumva sa dai cu furie in patroni. Ei, exploatatorii infami ai populatiei cinstite, trantorii societatii, evazionistii fiscali din cauza carora nu avem medicamente compensate, sugatorii de sange ai clasei muncitoare, profitorii revolutiei care au luat pe nimic fabricile poporului, ei, cei care se opun nefondat la cresterea salariilor, cei care vor sa aduca productivitatea muncii la nivel european si cate si mai cate. Baga tot ce-ti vine la gura si tot nu vei putea sa satisfaci pe deplin frustrarile auditoriului, invidia si vesnicile lor nemultumiri. Nici toate scarboseniile pe care le-ai auzit in cei 3 ani de puscarie, facuti pentru furt, inainte de 1989, si cu care te-ai dat luptator anticomunist, dupa 1989, nu iti vor fi suficiente, dar tu baga mereu, repeta, fa spume la gura, agita-te! Linguseste-i cum numai tu stii sa faci, cum ai invatat la Stefan Gheorghiu, promite-le ca la curve, orice, marea cu sarea, luna de pe cer, nu precupeti nimic. Toate vor fi uitate daca le vei da circ dupa alegeri. In final vor sfarsi prin a te aplauda si te vor vota.
► Tertio ► Cand te duci in fata patronilor, sa dai in muncitorime. Sa-i faci lenesi, carcotasi, indisciplinati. Ca fac greve din te miri ce, ca fura din fabrica, ca vor norme prea laxe, ca legea ii apara prea mult pe muncitori si le da nas, sa propui modificarea Codului Muncii in favoarea patronilor, pentru a-i pune pe picior de egalitate cu muncitorii. Sa le plangi de mila ca asigurarile sociale sunt prea mari, ca taxele ii sufoca sau ca s-au scumpit prea mult yachturile(pe asta las-o mai bine pentru liderii de sindicat, ca aia au mai multi bani), ca nici Coasta de Azur nu mai e ce-a fost odata, ca este inadmisibil sa se puna acciza pe jeepane, ca sectorul IMM-urilor nu este sprijinit indeajuns. Stiu, la nici una din cele zece firme ale tale nu te-ai lovit de asa ceva, insa trebuie sa pleci de la premisa ca nu toata lumea lucreaza la negru.
► Quatro ► Când esti face-to-face cu adversarul, cu candidatul opozitiei, calomniaza-l, spune despre el orice iti vine la gura si, mai mult ca orice, sa nu pierzi timpul cu dovezile. Fa-l spion, de pilda, agent al intereselor straine sau a grupurilor de interese din jurul mafiei petrolului sau energiei, nu conteaza. Nu uita ca nimeni nu are timp sa asculte argumente. Daca cei din sala voiau discutii civilizate, afirmatii, dovezi, argumente si contraargumente, se duceau la teatru. Pe de alta parte, cere-i lui dovezi, cere-i lui sa se disculpe, cere-i lui sa aduca argumente. Nimic nu oboseste mai bine electoratul decat discutiile logice, argumentate. Vor deveni plictisiti, molâi si apatici, vor casca, dar nu de somn, ci sa-l manance pe nesimtitul care vrea sa le puna neuronul la contributie, vrea sa-i faca sa gândeasca, sa inteleaga. Caci mai bine incerci sa convingi vantul sa nu bata sau zapada sa nu cada decât sa argumentezi logic in fata multimii bipede fara existenta proprie, hranita cu telenovele, fapte diverse despre existenta altora si stirile de la ora cinci.
► Quinto ► Daca esti singur la vreo intrunire cu un electorat specific, da-ti frau liber imaginatiei, moncher. Canta rap cu rapterii, pop cu popii si house cu casnicele. Mori, mai presus de toate, de grija minoritatilor. Spune ca 50% dintre romani sunt homo, celilalti subîntelegandu-se ca sunt lesbi. Nu uita, totusi, moncher, sa aduci un pios omagiu heterosexualitatii. Este o metoda perimata, prin care, totusi, electoratul se inmulteste. Medicilor barfeste-l pe Hipocrat, cu juramantul sau comunist, detinutilor barfeste-i pe gardieni si politisti, la pesti critica curvele, la curve critica clientii iar la clienti plange-te de boli venerice. Fii de-al lor, fii popular, fii PRO! Stii si castigi !
►Sexto ► Sper ca nu ai facut imprudenta sa-ti faci un program electoral prea amanuntit. Vei deveni vulnerabil in fata adversarilor, moncher, te vor toca apoi marunt cu fiecare rand din propriul tau program. Ca un bumerang se vor intoarce promisiunile scrise impotriva ta. Pe gura, da orice, promite orice. Promite-le gratuitati, ca vor trai bine, tepe in Piata Victoriei, dreptate si justitie, moartea regimului ticalosit, intr-un cuvant, ORICE. Fiecare intelege prin regimul ticalosit ce vrea, de la vecinul care bate snitele si nu-l lasa sa doarma si de la sotul care sforaie si vorbeste prin somn, pana la Mutu care rateaza un penalty, totul este regim ticalosit pentru ei. Iar cu pestii cei mari, plimba-i un pic prin ziare si pe la televiziuni, sa fie aratati cu degetul, sa muste prostimea ecranele teveurilor, pentru ca, in final, sa plece din scena cu banii toti, cu tot uzufructul hotiei si ticalosiei lor. Apoi sa aduci in scena alti hoti, dar hotii tai de data aceasta. Pentru asta, sa dai vina pe altcineva, vreun procuror, alt hot, caruia sa-i aplici aceeasi procedura. Ce naiba, la hotii nostri, procurorii nostri. Sa se-nteleaga doar din priviri, ca Hagi cu Raducioiu. In scris, insa, fii cat mai general, cat mai interpretabil, cat mai fara sens, sa poti sa o dai la intors, sa poti oricand sa-i faci pe ei prosti, ca nu au inteles, iar cand nu mai ai loc de intors, autosuspenda-te, spune sincer ca ai gresit sau varsa o lacrima. De crocodil sa fie.
► Septimo ► Daca insa promiti ceva finantatorilor campaniei tale, pe gura sau in scris, atunci sa te tii de cuvant, caci altfel unde iti stau picioarele acolo iti va sta si capul, iar tu insuti vei afla despre tine lucruri despre care nici macar nu ai habar. Daca le promiti cota unica, da-le cota unica, daca le promiti lor energie ieftina, sa o exporte, da-le lor energie ieftina sa o revanda, chiar si statului, scump si prostimii da-le-o pe cea scumpa, daca le-ai promis pret mare la gaze, cel mai mare, plateste-le pretul cel mai mare, caci nu tu il platesti, ci prostimea. Sa ai mare grija, moncher, la acesti oameni, ca-s mai ticalosi, mai hoti si mai prefacuti decat tine. Armatele lor de jurnalisti vor inventa fapte despre tine, fapte pe care le vor judeca cohortele lor de judecatori. Si asa cum nea Fane mai construia cate o manastire dupa fiecare caft dat turcilor, tot asa si ei mai fondeaza cate o Antena, sau o Ziua, cate o Oglinda, Realitate sau un post de radio dupa fiecare suta de milioane primita mostenire. De ei sa-si fie frica, iara nu de bobor, care-i usor de adormit cu Antena. Pur si simplu se transmit imagini din parlament. Tu, catindatule, trebe doar sa pui cate o comitzie sau un comitet sa decida si sa ia cele mai impopulare masuri, caci nimeni nu a demonstrat vreodata vinovatia vreunei comitzii. Cand, totusi, nu poti impiedica unele evolutii bune si pentru bobor, sa ai grija sa te pui din vreme in fruntea lor si sa te bati cu caramida-n piept ca de la tine se trag.
► Octavo ► Dar, mai presus de toate, fa-ti lobotomie, moncher. Oricat ai fi de ticalos si de parsiv, de prefacut si de cameleon nu vei putea simula niciodata suficienta prostie cata ar fi necesara ca sa castigi. Oricat ai fi tu de poltron, daca intelegi suficiente lucruri, daca intelegi niste mecanisme intime ale societatii nu poti sa nu aduci vorba despre munca, nu poti sa promiti solutiile radicale pe care matzele goale si frustrarile boborului le asteapta, care sa bage hotii la puscarie in 24 de ore, care promit raiul unora si iadul altora in 48 de ore, care sa stranga multimile excitate la executii pe stadioane in 72 de ore si care sa-l aduca a doua oara pe Iisus in 96 de ore. Iti trebuie o lobotomie de succes, pentru asta, moncher.
marți, 18 decembrie 2007
Hotii de primavara
Un filozof antic cerea drept plata elevilor sai o parte din castigurile pe care acestia le vor avea folosind invatatura sa. Iata ca visul lui Protagoras s-a implinit. Invatatorii contemporani sunt platiti din impozitele contribuabililor, adica dintr-o parte a castigurilor elevilor lor. Iar daca aceasta parte se dovedeste a fi, valoric, insuficienta, profesorii nostri nu isi spun ca invatatura lor a fost gresita, ci ca partea din castiguri care li se ofera este prea mica. Dar privind la cum traiesc elevii insisi - saraci si dezorientati, neajutorati de cunostintele lor de fizica atomica, matematici superioare sau genetica - este mai mult decat evident ca profesorii gresesc - educatia lor produce inflatie de invatati si penurie de intelepti.
Sistemul de invatamant, "Sistemul", pe scurt, asa cum le place ministrilor si inspectorilor sa se refere la el, ar trebui sa pregateasca romanii de maine, adica pe aceia care sa se potriveasca profesional planurilor de dezvoltare pe termen lung ale tarii, iar in paralel sa le fie inoculate valorile noastre traditionale modulate, desigur, de exigentele Uniunii Europene si, in general, ale globalizarii. Sistemul ar trebui sa aiba niste obiective sociale mai curand decat unele strict tehnice, cum le are acuma si pe care, oricum, nu si le indeplineste. Si, spre exemplificare, as intreba aici daca are Romania nevoie ca de aer de cetateni care sa stie capitala Ugandei sau are nevoie de cetateni corecti, perseverenti, exigenti cu ei insisi si cu ceilalti, muncitori si adaptabili. Atunci cand spunem despre cineva ca "nu are educatie" nu ne gandim ca el nu stie sa mulga oile, sa monteze o chiuveta sau sa exploateze un ERP. Adica, prin "lipsa de educatie" nu intelegem ca omul respectiv nu stie sa isi faca meseria, ci ca nu are anumite virtuti pe care ne asteptam sa le aiba, ca nu este onest bunaoara, ca nu respecta opiniile celorlalti sau ca isi foloseste averea sau puterea sprea a-i jigni sau a-i umili pe semenii sai. Chiar asa, intr-o lume in care bogat poate deveni oricine si, sa recunoastem, influenta oamenilor bogati asupra mersului societatii este mai mare decat a celorlalti, cum ne pregatim noi tinerii sa fie bogati, sa faca fata puterii si tentatiilor pe care banii ti le aduc? Altfel, ciobanii cu Maybach si ciocoii cu peretii tapisati cu tablouri de colectie primite spaga vor deveni reprezentativi pentru Romania. Ma intreb, deci, ce face scoala romaneasca pentru a promova o astfel de educatie in primul rand? Cat timp nu vom face din invatamant o prioritate nationala, o adevarata religie, nu vom avea nici un viitor ca natiune si ca popor - riscam sa devenim culegatorul universal de capsuni. Si o vom face si cand omenirea va coloniza Luna sau Marte. Nimeni nu va veni sa finanteze invatamantul romanesc, nimeni nu va finanta cultura romaneasca, nimeni nu va finanta mentinerea identitatii noastre nationale daca nu o facem noi insine.
Invatamantul nostru nu este un invatamant suplu, care sa asigure dezvoltarea personalitatii si educatiei copilului in pas cu dezvoltarea lui fizica, naturala. Sistemul nu pune accentul pe crearea unui ambient educational in care in primul rand buna organizare a scolii, a activitatilor scolare, corecta desfasurare a examenelor si concursurilor, prestanta si prestatia profesorilor sa constituie exemple care sa modeleze comportamentul viitor al copiilor. Sistemul ne ia copiii de mici, de la varsta de 3 ani, si ni-i returneaza dupa Bacalaureat, la 18 ani, inalti, frumosi si bine proportionati. Insa educatia lor nu pastreza deloc pasul cu aspectul lor fizic. Sub aspect educational ei ne sunt dati inapoi cu un creier diform, acelasi creier de copil, insa gras, urat si balcaz, indopat si suprasaturat de cunostinte enciclopedice dar fara pic de viziune si intelepciune in a le folosi, cu gandirea si creativitatea schilodite si osificate, orfan de stramosi si traditie, fara principii si fara valori morale pe care sa le inteleaga, sa le accepte ca fiind ale sale, sa le respecte si sa le raspandeasca in jurul sau. Cand termina liceul, adolescentii nostri viseaza sa stapaneasca trei sau patru sute de cai putere ai unei masini sport, dar sunt incapabili sa-si stapaneasca propriile vicii sau pornirile violente. Copiii nostri ies din scoala cu dispret pentru munca si cu respect nemarginit pentru ciupeala, ies mutilati de credinta ca ei sunt foarte buni insa invidia ii impiedica pe ceilalti sa le recunoasca meritele. Desigur, este bine sa fim increzatori in fortele noastre, in faptul ca suntem buni si ca putem deveni cei mai buni, insa trebuie sa fim constienti si de faptul ca acela care isi spune "eu sunt cel mai bun" trebuie sa dovedeasca in fiecare zi acest lucru.
Intr-o lume in care cei mai multi oameni au mai multa libertate decat pot intelege, asimila si decat pot sa transforme in bine pentru ei insisi si pentru societate, tinerii nostri ies din liceu cu o cultura hedonista in cel mai bun caz, dezvoltata haotic si fara nici un pic de indrumare, cu un cult al libertatii necircumscrise de nevoi sociale, de voluntariat, de traditii sau de aparteneta la o comunitate. Cei mai multi fug de responsabilitatile sociale cu celebrul adagiu "Sunt cetatean al lumii" si de cele individuale cu "Libertatea mea se termina acolo unde incepe cea a celorlalti", insa fara sa isi asume responsabilitati pentru problemele lumii si observand cu greu pe cel de langa el, mai ales daca acesta este in suferinta.
Si, pentru ca tot am inceput cu un exemplu din lumea antica, sa terminam cu ceea ce spuneau grecii antici despre cei care strica sau distrug tanara generatie. Spuneau ca fapta lor se aseamana cu a aceluia care ar fura primavara dintre anotimpurile unui an.
Sistemul de invatamant, "Sistemul", pe scurt, asa cum le place ministrilor si inspectorilor sa se refere la el, ar trebui sa pregateasca romanii de maine, adica pe aceia care sa se potriveasca profesional planurilor de dezvoltare pe termen lung ale tarii, iar in paralel sa le fie inoculate valorile noastre traditionale modulate, desigur, de exigentele Uniunii Europene si, in general, ale globalizarii. Sistemul ar trebui sa aiba niste obiective sociale mai curand decat unele strict tehnice, cum le are acuma si pe care, oricum, nu si le indeplineste. Si, spre exemplificare, as intreba aici daca are Romania nevoie ca de aer de cetateni care sa stie capitala Ugandei sau are nevoie de cetateni corecti, perseverenti, exigenti cu ei insisi si cu ceilalti, muncitori si adaptabili. Atunci cand spunem despre cineva ca "nu are educatie" nu ne gandim ca el nu stie sa mulga oile, sa monteze o chiuveta sau sa exploateze un ERP. Adica, prin "lipsa de educatie" nu intelegem ca omul respectiv nu stie sa isi faca meseria, ci ca nu are anumite virtuti pe care ne asteptam sa le aiba, ca nu este onest bunaoara, ca nu respecta opiniile celorlalti sau ca isi foloseste averea sau puterea sprea a-i jigni sau a-i umili pe semenii sai. Chiar asa, intr-o lume in care bogat poate deveni oricine si, sa recunoastem, influenta oamenilor bogati asupra mersului societatii este mai mare decat a celorlalti, cum ne pregatim noi tinerii sa fie bogati, sa faca fata puterii si tentatiilor pe care banii ti le aduc? Altfel, ciobanii cu Maybach si ciocoii cu peretii tapisati cu tablouri de colectie primite spaga vor deveni reprezentativi pentru Romania. Ma intreb, deci, ce face scoala romaneasca pentru a promova o astfel de educatie in primul rand? Cat timp nu vom face din invatamant o prioritate nationala, o adevarata religie, nu vom avea nici un viitor ca natiune si ca popor - riscam sa devenim culegatorul universal de capsuni. Si o vom face si cand omenirea va coloniza Luna sau Marte. Nimeni nu va veni sa finanteze invatamantul romanesc, nimeni nu va finanta cultura romaneasca, nimeni nu va finanta mentinerea identitatii noastre nationale daca nu o facem noi insine.
Invatamantul nostru nu este un invatamant suplu, care sa asigure dezvoltarea personalitatii si educatiei copilului in pas cu dezvoltarea lui fizica, naturala. Sistemul nu pune accentul pe crearea unui ambient educational in care in primul rand buna organizare a scolii, a activitatilor scolare, corecta desfasurare a examenelor si concursurilor, prestanta si prestatia profesorilor sa constituie exemple care sa modeleze comportamentul viitor al copiilor. Sistemul ne ia copiii de mici, de la varsta de 3 ani, si ni-i returneaza dupa Bacalaureat, la 18 ani, inalti, frumosi si bine proportionati. Insa educatia lor nu pastreza deloc pasul cu aspectul lor fizic. Sub aspect educational ei ne sunt dati inapoi cu un creier diform, acelasi creier de copil, insa gras, urat si balcaz, indopat si suprasaturat de cunostinte enciclopedice dar fara pic de viziune si intelepciune in a le folosi, cu gandirea si creativitatea schilodite si osificate, orfan de stramosi si traditie, fara principii si fara valori morale pe care sa le inteleaga, sa le accepte ca fiind ale sale, sa le respecte si sa le raspandeasca in jurul sau. Cand termina liceul, adolescentii nostri viseaza sa stapaneasca trei sau patru sute de cai putere ai unei masini sport, dar sunt incapabili sa-si stapaneasca propriile vicii sau pornirile violente. Copiii nostri ies din scoala cu dispret pentru munca si cu respect nemarginit pentru ciupeala, ies mutilati de credinta ca ei sunt foarte buni insa invidia ii impiedica pe ceilalti sa le recunoasca meritele. Desigur, este bine sa fim increzatori in fortele noastre, in faptul ca suntem buni si ca putem deveni cei mai buni, insa trebuie sa fim constienti si de faptul ca acela care isi spune "eu sunt cel mai bun" trebuie sa dovedeasca in fiecare zi acest lucru.
Intr-o lume in care cei mai multi oameni au mai multa libertate decat pot intelege, asimila si decat pot sa transforme in bine pentru ei insisi si pentru societate, tinerii nostri ies din liceu cu o cultura hedonista in cel mai bun caz, dezvoltata haotic si fara nici un pic de indrumare, cu un cult al libertatii necircumscrise de nevoi sociale, de voluntariat, de traditii sau de aparteneta la o comunitate. Cei mai multi fug de responsabilitatile sociale cu celebrul adagiu "Sunt cetatean al lumii" si de cele individuale cu "Libertatea mea se termina acolo unde incepe cea a celorlalti", insa fara sa isi asume responsabilitati pentru problemele lumii si observand cu greu pe cel de langa el, mai ales daca acesta este in suferinta.
Si, pentru ca tot am inceput cu un exemplu din lumea antica, sa terminam cu ceea ce spuneau grecii antici despre cei care strica sau distrug tanara generatie. Spuneau ca fapta lor se aseamana cu a aceluia care ar fura primavara dintre anotimpurile unui an.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)