Beizadeaua Stanescu

Fiul marelui ziarist[discutabil] si fost colaborator al Securitatii[cert] Sorin Rosca Stanescu a facut un accident de circulatie. Unul obisnuit pentru clasa de nesimtiti din care face parte. Adica pe trecerea de pietioni si pe linia de tramvai pe deasupra. Victima a fost aruncata zeci de metri pe asfalt decedand pe loc. Puradelul Stanescu nu s-a multumit cu atat, ci a dorit sa imbunatateasca sablonul accidentelor facute de nesimtitii cu pile si bani. Asa ca a fugit de la locul accidentului si a pus-o pe prietena lui sa ia fapta asupra sa. Asta in ciuda faptului ca martorii sustin ca el se afla la volan in momentul accidentului.
Vom avea, macar in acest caz, justitie? Ma indoiesc.

La multi ani!

LA MULTI ANI !!

Si, pentru ca suntem pe un blog de politica, cine ne putea descreti mai bine fruntile in aceasta noapte decat vesnicul nostru contemporan - onorabilul Nae Catavencu.

Lupu-si schimba parul, dar naravul, ba!

Lupu-si schimba parul, dar naravul, ba!

Iacata ca nici bine nu ne-am bucurat de "schimbare"(a PNL cu PD-L, ca PSD este in continurae la guvernare Smile ) ca domnul Berceanu ne anunta ca se va renunta la 12 drumuri expres si ca, in locul unora, vor fi facute autostrazi. Ce se ascunde in spatele acestei imagini viguroase si extraordinare? Tot domnul Berceanu ne lamureste:

.... se vor face studii se specialitate, studii de traseu, pentru ca aceste lucruri nu se pot face batand din palme

Adica, alte studii, alte ajanjamente, alte hartii, alte terenuri expropriate, alte paranghelii, alte grupuri de interese, alte spagi, iar drumul sau autostrada, ioc. Parca vad sute si mii de someri de la Dacia sau Sidex lucrand de zor cu Word-ul si Road Designer-ul la elaborarea de noi si noi studii de fezabilitate pe care, oricum le-ai combina, tot yachturi, jeepuri si vile ies.

Craciun fericit!

Craciun fericit, prieteni:



Sa-i colindam, deci, si pe politicienii nostri:

Cum e turcu', si pistolu'

Inainte de a da un raspuns privind majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, avem nevoie de un ragaz. In acest moment nu sunt bani, in tara nu se platesc salarii, alocatii si pensii

Aceasta este declaratia priministrului desemnat, Emil Boc. Desigur, ea scoate in evidenta demagogia desantata, depasind orice limite imaginabile, din campaniile noastre electorale, lipsa oricarui scrupul in drumul spre putere a politicienilor nostri. Insa eu cred ca asta este si o consecinta a culturii politice a electoratului, a cerererii sale de asistenta vesnica din partea statului. Si, la asa cerere, asa oferta.

Sa se invete minte onor sindicatele sa nu mai santajeze puterea cu votul in haita. Sa fie mintiti si inselati la fiecare alegeri, daca asta este tot ce vor ei: bani cu orice pret, inclusiv ruinarea finantelor tarii sau a pauperizarii celorlalte categorii sociale. Bani suplimentari ignorand toti indicatorii de crestere economica a tarii, insa fara munca mai multa sau mai de caliatate, fara o corelare cu posibilitatile de plata a celor care produc acei bani.

Alegerile sunt facute pentru a decela curentele politice unele de altele, pentru a alege intre diferite directii generale de evolutie a societatii, intre diferite proiecte si viziuni pentru Romania, nu pentru a pune cutitul la gatul guvernului si a-i cere bani sau taxa de protectie ca ultimul borfas din Ferentari. Ai, n-ai, trebuie sa-i dai!

In final acesti bani sunt luati de la cei care platesc impozite si care voteaza pentru taxe mai mici, pentru o colectare mai buna si o cheltuiala chibzuita a resurselor. Ei nu vor decat ca munca sa fie incurajata si rasplatita dupa merite, nu la pausal, dupa apartenetnta la o categorie sociala sau alta. Ei nu pot merge in masa sa ceara patronilor sau clientilor marirea lefurilor sau tarifelor cu 50% fara nicio o justificare ECONOMICA, ci doar pentru ca asa au promis unii sau altii in campania electorala. De aceea nu inteleg acest gen de revendicare financiara - exagerata, in turma si fara criterii de acordare - vecina cu santajul.

Tehnocratul e gol! Traisca politrucul!

Pana la urma, Theodor Stolojan tot a reformat el ceva, anume a creat rasa de tehnocrat mioritic, un pic specialist, un pic emo, un pic sluga, un pic comunist, un pic securist, ce mai, un om nascut parca sub semnul lui "un pic" - un pic de om si muulta fatada. Un personaj umflat cu pompa propagandei si care s-a spart, precum bula imobiliara, la contactul cu realitatea ori de cate ori a avut ocazia. Sa-i fie usoara uitarea care se va asterne peste el!

Insa, asemenea filmelor horror cand, in final, un mic mostrulet mai ramane de samanta prin vreun cotlon uitat de eroul salvator, tare mi-e teama ca el nu este ultimul produs al propagandei post comuniste din viata noastra politica. Au fost prea bine hraniti si lasati prea mult in libertate pentru a ecloza si a infesta spatiul public, pentru a transforma in mutant orice tanara speranta a clasei noastre conducatoare in ai carei mentori s-au autoerijat.

Pe Theodor Stolojan, tehnocratul gol, il urmeaza la conducerea guvernului nenascut un politruc - Emil Boc. Multe lucruri rele s-au scris despre Emil Boc, toate gravitand in jurul unei idei fixe ca nu ar avea personalitate, ca nu ar fi decat "trompeta lui Basescu". Daca acest lucru s-ar dovedi, in final, adevarat, zau ca eu as percepe-o ca pe o calitate a domnului Boc. Tare mi-e teama insa ca lucrurile nu stau defel asa, ca domnul Boc nu canta precum formatia Uriah Heep, ci mai curand "canta" precum celebrul personaj cu acelsi nume al lui Charles Dickens. Tot ce a facut domnul Boc nu este decat abordarea caii celei mai usoare de a parveni in politica: periatul orgoliului si vanitatii unui personaj puternic sau pe cale de a deveni puternic. Si daca nici Traian Basescu nu are orgoliu si vanitate ... Acum, cred eu, urmeaza sa-l descoperim, incet-incet, pe adevaratul domn Boc.
Dea Domnul sa fie de bine!

"Dictatorul" Basescu

Exista in aceste zile o marota in viata publica romaneasca, anume frica de "dictatorul Basescu" si teama de un regim prezidential asemanator republicilor ex-sovietice.

Sunt de acord cu expresia "golanul Basescu", cu "grobianul Basescu", cu "prost-crescutul Basescu", insa nu sunt de acord cu "dictatorul Basescu". Daca primele expresii isi pot gasi acoperirea in fapte reale si de notorietate, ultima("dictatorul Basescu") nu este decat o inventie a celor care ascund in spatele acestei sintagme dictatura mafiotilor, a celor imbogatiti peste noapte fara nici o justificare si carora, ca oricaror hoti, le este frica de orice adiere de justitie, de orice atitudini menite a pune in discutie, fie si tangential, averile faraonice dobandite peste noapte.

"Dictatorul Basescu" mai este folosita si ca "idee" in jurul careia acesti degenerati ai tranzitiei se unesc. "Dictatorul Basescu" este prada care tine orientata acesta turma de piranha care nu a lasat decat oasele din bugetele Romaniei incepand cu 1990. In lipsa acestei prazi ei s-ar manca unii pe altii. "Dictatorul Basescu" este felia de castravete pusa pe ochii prostimii, este crema cu care se ascund bubele de pe fata urata a realitatilor romanesti de astazi.

Se uita adesea ca predispunearea la o asa-zisa dictatura nu este data de existenta unui om(a dictatorului, carevasazica), caci poate 90% dintre oameni au diploma de dictator in ranita, ci aceasta predispozitie la dictatura a unei tari este data de saracirea, pauperizarea sau lipsa de educatie a populatiei, de excluderea acesteia de la deciziile care ii privesc viata si viitorul. Or, de toate aceste fenomene, prezente intr-o masura mai mare sau mai mica in viata noastra sociala si economica, nu Basescu este vinovat, ci exact aceia care il acuza pe el de tendinte dictatoriale.

Ca asa este ne-o dovedeste existenta in SUA a unei republici prezidentiale de un succes extraordinar, care domina practic lumea, si existemta in Italia, de pilda, a unei republici parlamentare macinata de coruptie, mafie si, pana nu de mult, chiar de violenta politica. Deci, nu regimul prezidential a dus la nasterea unor [semi]dictatori in spatiul ex-sovietic, ci mafia omniprezenta, saracia sau chiar traditia istorica sau tendintele centrifuge ale statelor respective, confruntate permanent cu miscari separatiste.

Dealtfel, in lumea a treia, unde saracia este la ea acasa iar traditia democratica este ca si inexistenta, avem si regimuri prezidentiale(America de Sud) si regimuri parlamentare(India), ambele tarate de coruptie sau de atentate politice. Mai avem, tot aici, in lumea a treia, si o Romanie care a demonstrat ca dictatura Parlamentului nu este mai prejos decat dictatura unei persoane, grupul de privilegiati care isi spune Parlament avand tendinta de a-si perpetua la nesfarsit existenta, votandu-si, pe de o parte privilegii, iar pe dealta parte dand legi care sa-i ridice de fapt deasupra legii, sa-i faca un fel de semizei. Deci, daca este sa ne fie frica de dictatura, ambele forme trebuie sa ne sperie. Din fericire pentru noi, tratamentul este acelasi, iar acesta nu este disparitia lui Basescu, ci legi bune, RESPECTATE si, la o adica, IMPUSE, educatie pentru populatie, munca raplatita, furt descurajat, mafie combatuta si dezvoltare economica. I-as intreba pe cei care "colporteaza" teza "Basescu-dictator" pe ce fapte reale isi sustin afirmatiile. Nu de alta, insa poate ma castiga de partea lor.

Highlander Stolojan

Eu m-as bucura ca Stolojan sa aiba succes in noul sau mandat.
Insa nu pot sa nu percep drept un anacronism numirea sa in functia de premier.

Sa facem un mic calcul: un tanar de 18-19 ani, care tocmai termina liceul in 1989, are acuma 39-40 ani. Dintre acesti fosti tineri, actuali maturi, nu se pot gasi cativa politicieni capabili dintre care unul sa fie numit primministru?

Chiar trebuie sa mergem cu contabilii, trezorierii sau planificatorii lui Ceausescu si ai Securitatii (Stolojan, Vacaroiu, Isarescu, Varujan, Ciumara, Radu Vasile, Daianu, Serbanescu, Mircea Cosea) pana cand ei vor disparea fizic? Pana in 1989, dar si multi ani dupa 1989, ei au dus de rapa economia Romaniei. La ce Dumnezeu sa ne asteptam in continuare de la ei?

Statul plateste bursele unor studenti presupusi eminenti la scoli inalte din occident si cand acestia se intorc in tara ii pune sa lucreze la nu stiu care ghiseu sau sa plimbe hartii de ici colo sau, si mai grav, ingraosa randurile somerilor de lux. Iar cand avem nevoie de economisti sau finantisti buni apelam tot la cei care au mosit conturile lui Ceausescu pe care, apoi, tot ei le-au furat. Jalnic!

Nici nu i-am inlaturat printr-o lege a lustratiei, nici nu i-am ierat in numele unei reconcilieri discutabile insa de preferat solutiei adoptate, tipic romaneasca, de a-i condamna teoretic si a nu intreprinde nimic concret spre a pune in aplicare legea. Oriunde si in orice partid s-ar afla ei, trecutul cu secretele sale groaznice ii leaga si ii uneste intr-o retea care tinde sa sufoce si ultimile urme de vitalitate din aceasta natiune.

PNL, fortat sa faca o miscare inteligenta

Eu zic ca mersul in opozitie s-ar putea sa fie o miscare inteligenta a PNL.

De altfel, cred ca orice partid ar fi ramas in opozitie va avea de castigat in urmatoarele 12-24 de luni. Numai ca... dintre cele trei partide mai rasarite din Parlament DOAR liberalii(PNL) aveau aceasta varianta, de a merge in opozitie. Daca analizati putin, nici PSD (cu a sa clientela numeroasa si ai sai baroni vesnic in cautare de ceva de furat), si cu atat mai putin PD-L (care si-a clamat victoria si care trebuie sa-l serveasca pe Traian Basescu la prezidentiale) nu puteau alege opozitia, oricat de mult si-ar dori-o.

In aceste vremuri economice tulburi, opozitia a devenit un lux pe care PNL si-l permite. Cu atat mai mult este mai atragatoare opozitia cu cat o alianta PSD-PDL-UDMR+minoritati(mai mult de trei sferturi din Parlament) le va da un fel de "scutire medicala", nefiind obligati (si chiar neputand) sa faca prea multe lucruri in opozitie. Doar sa nu faca gafe majore si sa dea dovada de oarece inteligenta in a specula nepopulist unele circumstante care se vor ivi. Isi pot permite chiar ca, din cand in cand, sa sustina sau sa aprecieze public unele masuri de dreapta ale guvernului.

In plus, vor avea asigurata si o prezenta mediatica gratuita si substantiala deoarece, ei fiind singura voce a opozitiei, vor fi, cred, cei mai invitati la tolcsourile politice. Oameni inteligenti sa aiba pentru a sti sa iasa din televizor si sa intre in mintile celor care isi vor pierde slujbele, casele, economiile, sperantele. La acest capitol pot sa-i dau dreptate lui Dinu Patriciu care spunea ca istoria se scrie incet. Doi, trei sau patru ani nu inseamna mai nimic, mai ales atunci cand realitatea si guvernul isi dau mana sa iti creasca procentele in sondaje.

Nemuritorul Theodor Stolojan

Traian Basescu si Ion Iliescu au multe lucruri in comun. Ambii au, de exemplu, trecutul intr-o ceata totala, informatiile privind colaborarea lor cu "serviciile"( la Moscova, in tara sau la Anvers, fie servicii romanesti, fie straine) fiind foarte bine pazite si astazi. Insa acestea sunt lucruri pe care istoria le va transa intr-un fel sau altul. Eu asupra altui lucru vreau sa ma opresc. Anume asupra lui Theodor Stolojan si a relatiei sale apropiate si cu Ion Iliescu, si cu Traian Basescu.

In randul alegatorilor romani, Theodor Stolojan si-a format o imagine de bun profesionist, de om care stie ce este bine, ce trebuie facut, care intelege mecanismele economice destul de complicate si pricepe, deci, ce parghii trebuie sa fie trase sau impinse pentru a controla situatia. Eu, si multi dintre cei care-l critica pe Theodor Stolojan, nu avem caderea de a aprecia competenta sa profesionala; mai mult chiar, aparentele tind sa-l califice pe acesta ca un bun profesionist. Insa un bun profesioinist nu inseamna si un bun politician. Una este sa stii ce trebuie facut(profesionistul) si alta este sa obtii sustinere politica pentru a schimba lucrurile sau sa ai curajul sa faci ceea ce trebuie atunci cand interese mari sunt in joc.

Iata, de exemplu, situatia de prin 1992, cand Theodor Stoljan a fost numit de Ion Iliescu prim-ministru. Inainte de asta, imi amintesc ca a fost, parca, ministrul finantelor in guvernul Petre Roman. Situatia tarii era disperata, hotii(fosti activisti si securisti) devalizau tara furand valuta mostenita de la fostul regim in conturile Bancorex sau la alte banci din strainatate. Probabil ca asa s-au nascut averile lui Copos, Micula, Voiculescu, Paunescu, Catarama si cati altii. Masura logica era de a stopa furtul si scurgerea valutei in mainile care si astazi ne usureaza bugetul tarii fie facand afaceri cu statul, paguboase pentru stat, fie neplatind impozitele datorate, fie ambele metode. Si imi vine greu sa cred ca domnul Stolojan, cu profesionalismu-i recunoscut, nu stia ca aceasta este solutia. Ca om politic responsabil trebuia, deci, sa ia masuri rapide pentru stoparea jafului si redresarea finantelor tarii. Nu a facut asta. In schimb, a obligat toti agentii economici sa vanda statului valuta detinuta in conturi la un curs stabilit arbitrar, alimentand din nou cu bani bugetul statului din care, probabil, aceeasi clientela securisto-comunista s-a infruptat. De ce s-a intamplat asta? Probabil ca "baietii destepti" i-or fi stiind punctele slabe sau or fi avand grade mai mari si nu se poate sa-i strici apele tovarasului gradu', nu? Patru ani mai tarziu il regasim pe domnul Stolojan sprijinindu-l pe Ion Iliescu la alegerile prezidentiale din 1996, pe motiv ca recunoaste valoarea oriunde s-ar afla. Alti patru ani mai tarziu(2000) il ajuta din nou pe Ion Iliescu candidand la prezidentiale si divizand voturile anticomuniste intre el si Mugur Isarescu, ajutandu-l pe Iliescu sa intre in turul doi cu Vadim-Tudor. Trece apoi cu arme si bagaje la PNL, apoi la PD, sarind din barca lui Ion Iliescu in cea a adversarului sau politic, Traian Basescu.

Si atunci ma intreb la ce ne-au folosit capabilitatile profesionale ale domnului Stolojan, daca dansul nu are verticalitatea si curajul de a si le valorifica in slujba interesului comun? La ce bun un premier care stie ce trebuie facut, daca este santajabil si manipulabil de catre cei care fura si capuseaza bugetul de stat? Ce garantii avem ca nu va face la fel si in eventualitate ca va fi premier in 2008, mai ales ca se va confrunta cu lacomia si lipsa de scrupule ale acelorasi oameni care, toti, par a avea cheita de la centura de castitate a domnului Stolojan si care, astazi, sunt insa mult mai puternici, atat financiar cat si politic, decat erau in 1992? Acesti oameni au dovedit ca ii stiu punctele "sensibile" ale domnului Stolojan si ca il pot "persuada" sa faca ceea ce este bine pentru ei, nu pentru noi. De ce nu ar face-o inca o data?

Am ales. Ce-am cules?

De pe cotidianul.ro am luat(si citez mai jos) o analiza interesanta a sistemului actual de vot.
Dupa ce l-am vazut la lucru, si eu mi-am schimbat un pic parerea, in bine, despre acest sistem(adica m-am pripit nitel in postarea anterioara :) ), insa avantajele sistemului decelate de mine sunt cuprinse intre cele ale autorului articolului(Lucian Davidescu).

Că nu se pierd voturi, ăsta este scopul asumat, însă efectele secundare sunt cele care aduc "magia".
- Sistemul introduce competiţia internă. Direct pe buletinul de vot. Un candidat nu se bate doar cu contracandidaţii din colegiul său, dar şi cu camarazii lui din alte colegii.
- Fiecare candidat slab penalizează întregul partid. Un măr stricat împute totul în jur. Mai multe împut lada. Pe de altă parte, candidaţii consideraţi “neeligibili”, care reuşesc totuşi prin forţe proprii să obţină un scor peste media partidului, au şanse să obţină un mandat.
- Mai puţine locuri sunt “eligibile”. Asta descurajează cumpărarea mandatelor, pentru că această practică devine mai riscantă.
- Chiar şi în colegiile sigure, unde este de aşteptat ca oricare candidat al unui partid să ia peste 50% există riscuri. Astfel, dacă un controversat obţine 51% într-o zonă unde o figură onestă ar fi luat 60%, partidul se expune riscului de a pierde un mandat în altă parte.
- Sistemul ia în calcul participarea, astfel că fiecare candidat este interesat să încurajeze alegătorii să vină la vot şi să nu se bazeze doar pe procente.

Dezavantajele sistemului şi cât de acceptabile sunt aceste compromisuri
- Primul clasat nu merge întotdeauna în Parlament, fapt demoralizator pentru colegiul respectiv. Acesta este compromisul major al sistemului şi nu poate fi ocolit. Din păcate, fiecare sistem are compromisuri majore, aşa că trebuie să ne întoarcem la numărat virtuţi. Varianta iniţială a sistemului, propusă de Pro Democraţia (da, cea neconstituţională), rezolva această situaţia trimiţând în Parlament câte doi candidaţi din fiecare colegiu. Singurul lucru care se câştigă după modificarea la forma actuală este că filtrul devine mult mai dur în condiţiile în care doar unul mai are şanse.
- Devin parlamentari candidaţi de pe locurile doi sau chiar mai de jos. Da, dar sunt dintre cei care au luat cele mai multe voturi din partidul lor. Pentru susţinătorii din toată ţara ai partidului respectiv, situaţia este dezirabilă.
- În unele colegii, mandatul se atribuie la nivel naţional, iar câştigătorul nu mai are absolut nici o legătură cu scorul propriu. Însă, aceste cazuri se vor întâmpla de obicei în colegiile care au avut participare la vot scăzută şi opţiuni disipate. Nimeni nu va fi împiedicat partidele să propună acolo figuri puternice, care să coaguleze majorităţi.
- Dacă un partid nu trece pragul electoral, nu intră nici măcar candidaţii cu peste jumătate din voturi în colegiul lor. Asta este o greşeală şi se poate rezolva fără mari complicaţii, iar pragul ar trebui păstrat doar pentru a se decide cine merge la redistribuire. Alte greşeli - interzicerea votului în altă localitate, variaţiile mari între colegii etc. Toate, perfect rezolvabile.

Mituri, exagerări, şopârle şi lamentaţii.
-”~sta nu-i uninominal adevărat”! Cum să nu? E doar un nume pe “listă”. Că nu-i majoritar cum se întâmplă în cele mai multe locuri - e adevărat. Însă asimilarea cu sistemul pe liste nu este validă, pentru că nu problema de proporţionalitate versus majoritate a fost contestată la vechiul sistem, ci materialul uman rezultat.
- “Distribuirea naţională se poate negocia între partide”! Fals. Procesul nu poate da decât un singur rezultat, din oricâte încercări independente, odată ce numărătoarea s-a terminat.
- “Se fac manipulări la desenarea colegiilor”! Chiar dacă s-ar face, ar fi degeaba până la urmă, la redistribuire. Acest risc este caracteristic doar votului majoritar.
- “Se fac blaturi”! Puţin probabil. Fiecare partid îşi trimite “favoriţii” unde se bazează pe cele mai multe voturi. Iar dacă unul se bazează pe mai multe, în general competitorii se vor baza pe mai puţine, pentru că rămâne mai puţin tort de împărţit. Aşa că îşi vor trimite figurile importante în propriile fiefuri. Asumându-şi riscurile expuse la capitolul avantaje.
- “Se formează mai greu majorităţi”! Aici e mult mai discutabil, dar părerea mea este că rolul Parlamentului este tocmai să coaguleze majorităţi greu, nu uşor, inclusiv pentru ca deciziile să fie în final mai responsabile.

Iar despre lamentaţiile cum că e "cel mai prost sistem posibil" şi că “metoda de alocare îi nedreptăţeşte pe candidaţi”... De când e locul în Parlament un drept al candidaţilor? Eu, alegător, credeam că e un drept al meu. Vrei mandat garantat, marş de ia 50%!

Eu vad o posibilitate de imbunatatire a sistemului actual de vot de la noi prin diversificarea posibilitatilor de vot. Studentii sau cei plecati cu treburi din tara nu au putut vota decat in localitatea de domiciliu. Nu mi se pare corect. Ar fi putut vota, de exemplu, anticipat. Cu o luna inainte ar fi putut vota si inchide votul intr-un plic sigilat in fata unui notar sau ceva asemanator, depune plicul la biroul de circumscriptie, plic care sa fie deschis in ziua votului. La fel si pentru romanii din strainatate, s-ar fi putut vota prin corespondenta sau anticipat (in modul descris de mai sus) la unul din consulatele noastre. Asta ca sa nu mai vorbim de votul prin internet.

Alta modalitate ar fi si desenarea neutra a colegiilor electorale, nu dupa bazinele electorale si mentinerea lor cateva legislaturi la rand. Pentru aceste alegeri, PNL si PSD au trasat colegiile pentru a fi avantajati ei(de exemplu au trasat un colegiu care continea cat mai multe primarii PSD sau PNL, banuindu-se ca acolo partidul respectiv are mai multe influenta, sau au divizat zonele de influenta ale PD-L).

Alta modalitate, generala de asta data, ar fi impiedicarea guvernului de a face "rectificari bugetare"(a da bani pomana primariilor de aceeasi culoare politica cu el), cu doua-trei luni inainte de alegeri.


De ce nu sunt pentru votul 100% nominal? Simplu! Priviti la situatia PNL. Foarte putine mandate obtinute din prima(50%+1), cele mai putine cred, cu toate ca la nivel national exista 15-18 procente de adepti ai liberalismului. PNL nu are fiefuri electorale cum au PDL sau PSD tocmai pentru ca NU exista un judet sau o regiune anume populata cu medici, avocati, mici intreprinzatori sau mai stiu eu ce liber profesionisti sustinatori traditionali ai partidelor liberale. Ei sunt insa diseminati in corpul electoral pe intreg cuprinsul tarii. Vocea acestor oameni care alcatuiesc acuma nucleele injurul carora se va constitui acea mult-dorita si asteptata clasa mijlocie s-ar pierde in conditiile unui vot pur nominal, pentru ca nu exista un nucleu asa-zis dur liberal nicaieri intr-o regiune din Romania. Si ar fi mare pacat sa se intample asta.