Fefeleaga Europei

Poate ca multa lume s-a saturat de politica, insa eu dintotdeauna am crezut ca rolul politicii si al oamenilor politici este acela de a construi un baraj, un fel de lac de acumulare a energiilor creatoare ale unui popor, ale unei natiuni, de a nu le lasa sa se piarda si sa se iroseasca in mici torente si pârâiase care sunt predestinate disparitiei cu mult inainte de a-si atinge scopul, de a-si implini menirea. Apoi, aceste energii trebuie puse la lucru spre binele si mai buna pozitionare a natiunii in marea cursa de maraton la care participa toate neamurile lumii.

Este posibil ca acelasi punct de vedere sa-l gasiti si la marea majoritate a oamenilor nostri politici. Ei au, spre deosebire de noi, si sansa, privilegiul chiar, de a pune in practica acest crez. Asta daca ar fi cu adevarat responsabili, daca ei insisi ar crede macar jumatate din vorbele frumoase pe care le rostesc la tribuna Parlamentului, in tolcsouri sau in fata alegatorilor, in campaniile electorale. Poate ca acesta este tot farmecul acestor campanii electorale: se fac proiecte marete, ni se arata poze cu viitorul de aur prezis de poet, se construiesc Romanii, una mai frumoasa ca cealalta. Este, poate, singura imprejurare cand Romania liberala este la fel de frumoasa ca cea democrata sau cea pesedista, cand putem intui prin ceata vorbelor silueta autenticului interes national.

Apoi, apele barajului national se tulbura, mastile se dau jos si, in spatele lor, vedem figurile veroase, pline de bube in cap, ale pescuitorilor in apele tulburi si in numele interesului national. Sunt aceeasi politicieni, dar fara machiajul tolcsourilor, fara discursurile mieroase scrise de profesionistii minciunii, angajati pe bani grei sa manipuleze electoratul. Romaniile lor raman la fel, dar la fel de urâte si slabe de asta data, caricaturi din unghiuri diferite ale aceleiasi Fefelegi a Europei care este România reala. Cu samarele pline cu spagi si comisione, cu palinca si caltabosi, cu TVA returnat si impozite neplatite, cu fabrici si case luate pe gratis, Fefeleaga, costeliva si resemnata, urca muntele spre vilele si cabanele LOR. Tace si îi este rusine, parca, de tacerea noastra complice cu demagogia si nesimtirea LOR. Ii este frica si se roaga la Dumnezeu s-o tina asa cum este pentru ca stie ca asteptam ca lasii sa nu mai poata, sa cada sleita de puteri, pentru ca ei sa ne-o arunce noua. Sa ne incaieram, apoi, ca hienele de la stârvul ei, iar invingatorul, cel mai verde si patriot român, care a mâncat salam cu soia si care nu si-a vândut tara, sa-i puna pielea pe bat -  versiunea capitalista a lui "ultimul stinge lumina".
Va urez un somn placut si in continuare! Sa visati ca traiti bine!

Ghidul catindatului roman

M-am intrebat de multe ori cum Dumnezeu au reusit oameni de teapa lui Ludovic Orban, Tariceanu, Adrian Nastase si altii ca ei, de la putere, opozitie si palatul Cotroceni, sa ajunga in viata publica romaneasca pana in cele mai de sus craci, fara ca nimeni sa nu le observe ciocoismul lor sau cat sunt de calpi. Cum naiba au facut ei incat au pacalit atata lume, incat ne-au smuls voturile, cata vreme valoarea lor morala nu este mai sus de genunchiul broastei. Si am inteles ca totul ni se trage de la alegeri, de la modul vulgar in care politicienii nostri pacalesc electoratul, profitand de naivitatea si lipsa de experienta democratica a acestuia. De aceea, pentru a usura accesul tuturor la ciolan, am incercat sa schitez un ghid de conduita in campania electorala si nu numai al celor care vor sa prinda un locsor la festinul la care bucatele gatite din bogatia Romaniei sunt felurile principale.

Ghidul catindatului roman

Draga catindatule,

daca vrei sa ai coledzi in Romanica, daca vrei imunitatea care sa te scape de cosmarurile cu procurori ascultandu-ti telefoanele si cu tine fiind fetita la Jilava sau daca vrei pasaport diplomatic pentru tot arborele-ti genealogic sau daca vrei pensii de servici, bani de chirie ca sa locuiesti in casa ta, masina, sofer, secretara, birou, fax, internet, toate pentru a-ti derula mai bine afacerile personale atunci ia d'aci niste sfaturi. Ti le dau pe gratis, moca, fara bani si fara contract de consultanta, asa cum iti place tie.

Moncher, pentru-nceput am o veste proasta pentru tine. In primul si in primul rand trebuie sa ai prestigiu personal. Dar cum stiu de dinainte ca esti o lichea arhicunoscuta in biotopul tau, un gargaragiu de prima clasa, un parvenit si un ciocoi avar care, daca ar putea, ar vinde si lumina Soarelui taranilor sau intunericul hotilor, unul pe care lumea ar trebui sa-l ocoleasca pe celalalt trotuar atunci cand il intalneste pe strada, un hot patentat, un afemeiat si, desigur, fost turnator la Securitate am sa-ti dau si o veste buna, care sa-ti linisteasca fiorii care te-au cuprins deja: pentru majoritatea boborului tu esti modelul sau de viata, tu esti stalpul care sustine zidul la care nevoile, frica si lenea l-au pus cu spatele pe alegatorul tau, tu esti poza de pe icoana sub care tine candela in care arde gazul de pomana electoratul nostru, tu esti visul adolescentilor, Zburatorul fetelor si invitatul permanent al tuturor tolcsourilor.

Gata cu introducerea. Fii atent si noteaza:

► Primo ► Nu te duci si nu candidezi la ai tai, la cei care te cunosc - la fostii tai colegi, in satul sau orasul tau natal. Electoratul nu suporta ca unul de-ai lor sa ajunga mai breaz ca si ei. Candidatura ta ii jigneste profund si nu te vor vota in veci. In schimb, iti vor manca micii si iti vor bea berea pe saturate, iti vor lua uleiul si zaharul si iti vor purta tenisii si treningul atat la prasit cat si la hora. Dar daca, totusi, nu ai incotro si trebuie sa candidezi in locurile natale, trebuie sa pari ca te-ai rupt de ele, ca ai umblat prin cele strainataturi, ca esti cosmopolit si ca totul iti pute. Sa vorbesti mai din omusor, usor graseiat, uvular chiar, si nici in ruptul capului sa nu le spui ca pantalonii ti s-au rupt in fund cand te-ai dat jos din RATA sau ca asa i-ai cumparat de la second hand. Spune-le ca ti s-au agatat intr-o tufa de aloe vera, pe cand te plimbai cu doamna de Minolta prin Jardin des Tuileries.

► Secundo ► Cand te duci in fata muncitorilor, a sindicalistilor, sa le lauzi importanta, sa apreciezi mirosul de sudoare si basina din clubul intreprinderii in care se vor fi adunat cu forta, trimisi fiind de directorul general care doreste preluarea la stat a unor datorii ale firmei, un retur de TVA sau vreo reesalonare. Nu ar zice nu nici la promisiunea unor comenzi de stat la preturi de preturi. Dar asta nu-i decat inceputul, moncher. Sa nu uiti cumva sa dai cu furie in patroni. Ei, exploatatorii infami ai populatiei cinstite, trantorii societatii, evazionistii fiscali din cauza carora nu avem medicamente compensate, sugatorii de sange ai clasei muncitoare, profitorii revolutiei care au luat pe nimic fabricile poporului, ei, cei care se opun nefondat la cresterea salariilor, cei care vor sa aduca productivitatea muncii la nivel european si cate si mai cate. Baga tot ce-ti vine la gura si tot nu vei putea sa satisfaci pe deplin frustrarile auditoriului, invidia si vesnicile lor nemultumiri. Nici toate scarboseniile pe care le-ai auzit in cei 3 ani de puscarie, facuti pentru furt, inainte de 1989, si cu care te-ai dat luptator anticomunist, dupa 1989, nu iti vor fi suficiente, dar tu baga mereu, repeta, fa spume la gura, agita-te! Linguseste-i cum numai tu stii sa faci, cum ai invatat la Stefan Gheorghiu, promite-le ca la curve, orice, marea cu sarea, luna de pe cer, nu precupeti nimic. Toate vor fi uitate daca le vei da circ dupa alegeri. In final vor sfarsi prin a te aplauda si te vor vota.

► Tertio ► Cand te duci in fata patronilor, sa dai in muncitorime. Sa-i faci lenesi, carcotasi, indisciplinati. Ca fac greve din te miri ce, ca fura din fabrica, ca vor norme prea laxe, ca legea ii apara prea mult pe muncitori si le da nas, sa propui modificarea Codului Muncii in favoarea patronilor, pentru a-i pune pe picior de egalitate cu muncitorii. Sa le plangi de mila ca asigurarile sociale sunt prea mari, ca taxele ii sufoca sau ca s-au scumpit prea mult yachturile(pe asta las-o mai bine pentru liderii de sindicat, ca aia au mai multi bani), ca nici Coasta de Azur nu mai e ce-a fost odata, ca este inadmisibil sa se puna acciza pe jeepane, ca sectorul IMM-urilor nu este sprijinit indeajuns. Stiu, la nici una din cele zece firme ale tale nu te-ai lovit de asa ceva, insa trebuie sa pleci de la premisa ca nu toata lumea lucreaza la negru.

► Quatro ► Când esti face-to-face cu adversarul, cu candidatul opozitiei, calomniaza-l, spune despre el orice iti vine la gura si, mai mult ca orice, sa nu pierzi timpul cu dovezile. Fa-l spion, de pilda, agent al intereselor straine sau a grupurilor de interese din jurul mafiei petrolului sau energiei, nu conteaza. Nu uita ca nimeni nu are timp sa asculte argumente. Daca cei din sala voiau discutii civilizate, afirmatii, dovezi, argumente si contraargumente, se duceau la teatru. Pe de alta parte, cere-i lui dovezi, cere-i lui sa se disculpe, cere-i lui sa aduca argumente. Nimic nu oboseste mai bine electoratul decat discutiile logice, argumentate. Vor deveni plictisiti, molâi si apatici, vor casca, dar nu de somn, ci sa-l manance pe nesimtitul care vrea sa le puna neuronul la contributie, vrea sa-i faca sa gândeasca, sa inteleaga. Caci mai bine incerci sa convingi vantul sa nu bata sau zapada sa nu cada decât sa argumentezi logic in fata multimii bipede fara existenta proprie, hranita cu telenovele, fapte diverse despre existenta altora si stirile de la ora cinci.

► Quinto ► Daca esti singur la vreo intrunire cu un electorat specific, da-ti frau liber imaginatiei, moncher. Canta rap cu rapterii, pop cu popii si house cu casnicele. Mori, mai presus de toate, de grija minoritatilor. Spune ca 50% dintre romani sunt homo, celilalti subîntelegandu-se ca sunt lesbi. Nu uita, totusi, moncher, sa aduci un pios omagiu heterosexualitatii. Este o metoda perimata, prin care, totusi, electoratul se inmulteste. Medicilor barfeste-l pe Hipocrat, cu juramantul sau comunist, detinutilor barfeste-i pe gardieni si politisti, la pesti critica curvele, la curve critica clientii iar la clienti plange-te de boli venerice. Fii de-al lor, fii popular, fii PRO! Stii si castigi !

►Sexto ► Sper ca nu ai facut imprudenta sa-ti faci un program electoral prea amanuntit. Vei deveni vulnerabil in fata adversarilor, moncher, te vor toca apoi marunt cu fiecare rand din propriul tau program. Ca un bumerang se vor intoarce promisiunile scrise impotriva ta. Pe gura, da orice, promite orice. Promite-le gratuitati, ca vor trai bine, tepe in Piata Victoriei, dreptate si justitie, moartea regimului ticalosit, intr-un cuvant, ORICE. Fiecare intelege prin regimul ticalosit ce vrea, de la vecinul care bate snitele si nu-l lasa sa doarma si de la sotul care sforaie si vorbeste prin somn, pana la Mutu care rateaza un penalty, totul este regim ticalosit pentru ei. Iar cu pestii cei mari, plimba-i un pic prin ziare si pe la televiziuni, sa fie aratati cu degetul, sa muste prostimea ecranele teveurilor, pentru ca, in final, sa plece din scena cu banii toti, cu tot uzufructul hotiei si ticalosiei lor. Apoi sa aduci in scena alti hoti, dar hotii tai de data aceasta. Pentru asta, sa dai vina pe altcineva, vreun procuror, alt hot, caruia sa-i aplici aceeasi procedura. Ce naiba, la hotii nostri, procurorii nostri. Sa se-nteleaga doar din priviri, ca Hagi cu Raducioiu. In scris, insa, fii cat mai general, cat mai interpretabil, cat mai fara sens, sa poti sa o dai la intors, sa poti oricand sa-i faci pe ei prosti, ca nu au inteles, iar cand nu mai ai loc de intors, autosuspenda-te, spune sincer ca ai gresit sau varsa o lacrima. De crocodil sa fie.

► Septimo ► Daca insa promiti ceva finantatorilor campaniei tale, pe gura sau in scris, atunci sa te tii de cuvant, caci altfel unde iti stau picioarele acolo iti va sta si capul, iar tu insuti vei afla despre tine lucruri despre care nici macar nu ai habar. Daca le promiti cota unica, da-le cota unica, daca le promiti lor energie ieftina, sa o exporte, da-le lor energie ieftina sa o revanda, chiar si statului, scump si prostimii da-le-o pe cea scumpa, daca le-ai promis pret mare la gaze, cel mai mare, plateste-le pretul cel mai mare, caci nu tu il platesti, ci prostimea. Sa ai mare grija, moncher, la acesti oameni, ca-s mai ticalosi, mai hoti si mai prefacuti decat tine. Armatele lor de jurnalisti vor inventa fapte despre tine, fapte pe care le vor judeca cohortele lor de judecatori. Si asa cum nea Fane mai construia cate o manastire dupa fiecare caft dat turcilor, tot asa si ei mai fondeaza cate o Antena, sau o Ziua, cate o Oglinda, Realitate sau un post de radio dupa fiecare suta de milioane primita mostenire. De ei sa-si fie frica, iara nu de bobor, care-i usor de adormit cu Antena. Pur si simplu se transmit imagini din parlament. Tu, catindatule, trebe doar sa pui cate o comitzie sau un comitet sa decida si sa ia cele mai impopulare masuri, caci nimeni nu a demonstrat vreodata vinovatia vreunei comitzii. Cand, totusi, nu poti impiedica unele evolutii bune si pentru bobor, sa ai grija sa te pui din vreme in fruntea lor si sa te bati cu caramida-n piept ca de la tine se trag.

► Octavo ► Dar, mai presus de toate, fa-ti lobotomie, moncher. Oricat ai fi de ticalos si de parsiv, de prefacut si de cameleon nu vei putea simula niciodata suficienta prostie cata ar fi necesara ca sa castigi. Oricat ai fi tu de poltron, daca intelegi suficiente lucruri, daca intelegi niste mecanisme intime ale societatii nu poti sa nu aduci vorba despre munca, nu poti sa promiti solutiile radicale pe care matzele goale si frustrarile boborului le asteapta, care sa bage hotii la puscarie in 24 de ore, care promit raiul unora si iadul altora in 48 de ore, care sa stranga multimile excitate la executii pe stadioane in 72 de ore si care sa-l aduca a doua oara pe Iisus in 96 de ore. Iti trebuie o lobotomie de succes, pentru asta, moncher.

Hotii de primavara

Un filozof antic cerea drept plata elevilor sai o parte din castigurile pe care acestia le vor avea folosind invatatura sa. Iata ca visul lui Protagoras s-a implinit. Invatatorii contemporani sunt platiti din impozitele contribuabililor, adica dintr-o parte a castigurilor elevilor lor. Iar daca aceasta parte se dovedeste a fi, valoric, insuficienta, profesorii nostri nu isi spun ca invatatura lor a fost gresita, ci ca partea din castiguri care li se ofera este prea mica. Dar privind la cum traiesc elevii insisi - saraci si dezorientati, neajutorati de cunostintele lor de fizica atomica, matematici superioare sau genetica - este mai mult decat evident ca profesorii gresesc - educatia lor produce inflatie de invatati si penurie de intelepti.

Sistemul de invatamant, "Sistemul", pe scurt, asa cum le place ministrilor si inspectorilor sa se refere la el, ar trebui sa pregateasca romanii de maine, adica pe aceia care sa se potriveasca profesional planurilor de dezvoltare pe termen lung ale tarii, iar in paralel sa le fie inoculate valorile noastre traditionale modulate, desigur, de exigentele Uniunii Europene si, in general, ale globalizarii. Sistemul ar trebui sa aiba niste obiective sociale mai curand decat unele strict tehnice, cum le are acuma si pe care, oricum, nu si le indeplineste. Si, spre exemplificare, as intreba aici daca are Romania nevoie ca de aer de cetateni care sa stie capitala Ugandei sau are nevoie de cetateni corecti, perseverenti, exigenti cu ei insisi si cu ceilalti, muncitori si adaptabili. Atunci cand spunem despre cineva ca "nu are educatie" nu ne gandim ca el nu stie sa mulga oile, sa monteze o chiuveta sau sa exploateze un ERP. Adica, prin "lipsa de educatie" nu intelegem ca omul respectiv nu stie sa isi faca meseria, ci ca nu are anumite virtuti pe care ne asteptam sa le aiba, ca nu este onest bunaoara, ca nu respecta opiniile celorlalti sau ca isi foloseste averea sau puterea sprea a-i jigni sau a-i umili pe semenii sai. Chiar asa, intr-o lume in care bogat poate deveni oricine si, sa recunoastem, influenta oamenilor bogati asupra mersului societatii este mai mare decat a celorlalti, cum ne pregatim noi tinerii sa fie bogati, sa faca fata puterii si tentatiilor pe care banii ti le aduc? Altfel, ciobanii cu Maybach si ciocoii cu peretii tapisati cu tablouri de colectie primite spaga vor deveni reprezentativi pentru Romania. Ma intreb, deci, ce face scoala romaneasca pentru a promova o astfel de educatie in primul rand? Cat timp nu vom face din invatamant o prioritate nationala, o adevarata religie, nu vom avea nici un viitor ca natiune si ca popor - riscam sa devenim culegatorul universal de capsuni. Si o vom face si cand omenirea va coloniza Luna sau Marte. Nimeni nu va veni sa finanteze invatamantul romanesc, nimeni nu va finanta cultura romaneasca, nimeni nu va finanta mentinerea identitatii noastre nationale daca nu o facem noi insine.

Invatamantul nostru nu este un invatamant suplu, care sa asigure dezvoltarea personalitatii si educatiei copilului in pas cu dezvoltarea lui fizica, naturala. Sistemul nu pune accentul pe crearea unui ambient educational in care in primul rand buna organizare a scolii, a activitatilor scolare, corecta desfasurare a examenelor si concursurilor, prestanta si prestatia profesorilor sa constituie exemple care sa modeleze comportamentul viitor al copiilor. Sistemul ne ia copiii de mici, de la varsta de 3 ani, si ni-i returneaza dupa Bacalaureat, la 18 ani, inalti, frumosi si bine proportionati. Insa educatia lor nu pastreza deloc pasul cu aspectul lor fizic. Sub aspect educational ei ne sunt dati inapoi cu un creier diform, acelasi creier de copil, insa gras, urat si balcaz, indopat si suprasaturat de cunostinte enciclopedice dar fara pic de viziune si intelepciune in a le folosi, cu gandirea si creativitatea schilodite si osificate, orfan de stramosi si traditie, fara principii si fara valori morale pe care sa le inteleaga, sa le accepte ca fiind ale sale, sa le respecte si sa le raspandeasca in jurul sau. Cand termina liceul, adolescentii nostri viseaza sa stapaneasca trei sau patru sute de cai putere ai unei masini sport, dar sunt incapabili sa-si stapaneasca propriile vicii sau pornirile violente. Copiii nostri ies din scoala cu dispret pentru munca si cu respect nemarginit pentru ciupeala, ies mutilati de credinta ca ei sunt foarte buni insa invidia ii impiedica pe ceilalti sa le recunoasca meritele. Desigur, este bine sa fim increzatori in fortele noastre, in faptul ca suntem buni si ca putem deveni cei mai buni, insa trebuie sa fim constienti si de faptul ca acela care isi spune "eu sunt cel mai bun" trebuie sa dovedeasca in fiecare zi acest lucru.

Intr-o lume in care cei mai multi oameni au mai multa libertate decat pot intelege, asimila si decat pot sa transforme in bine pentru ei insisi si pentru societate, tinerii nostri ies din liceu cu o cultura hedonista in cel mai bun caz, dezvoltata haotic si fara nici un pic de indrumare, cu un cult al libertatii necircumscrise de nevoi sociale, de voluntariat, de traditii sau de aparteneta la o comunitate. Cei mai multi fug de responsabilitatile sociale cu celebrul adagiu "Sunt cetatean al lumii" si de cele individuale cu "Libertatea mea se termina acolo unde incepe cea a celorlalti", insa fara sa isi asume responsabilitati pentru problemele lumii si observand cu greu pe cel de langa el, mai ales daca acesta este in suferinta.

Si, pentru ca tot am inceput cu un exemplu din lumea antica, sa terminam cu ceea ce spuneau grecii antici despre cei care strica sau distrug tanara generatie. Spuneau ca fapta lor se aseamana cu a aceluia care ar fura primavara dintre anotimpurile unui an.

Democratia, in ceata

Dezamagitoare a fost prezenta la vot la referendumul pentru vot uninominal. Si nici cea de la Europarlamentare nu a fost decat cu putin mai mare. In general, romanii par a se fi saturat de democratie din moment ce nu participa la una dintre manifestarile cele mai vizibile ale ei - votul.

Eu cred ca o fi stampila vizibila si buletinul de vot palpabil, insa ceea ce pare a-i indeparta pe romani de cabinele de vot este ceea ce este in spatele alegerilor, mecanismele complicate, ceata institutionala pe care votul pare a le legifera, a le naste chiar. Degeaba ne comparam noi cu "media europeana" atunci cand vorbim despre prezenta la vot, daca nu ne comparam si in ceea ce priveste nivelul de intelegere a mecanismului democratic, a institutiilor statului de drept sau a subiectului supus votului. Si nici nu ne vom putea compara prea curand la aceste capitole pentru ca experienta noastra privind democratia este ca si inexistenta din moment ce majoritatea electoratului si-a trait cea mai mare parte din viata in comunism iar experienta noastra istorica, in general, nu ne recomanda nici ea ca mari campioni intr-ale democratiei.

Legile, institutiile statului si functionarea acestora ar trebui sa tina cont de nivelul general de cultura politica, civica si sociala a cetatenilor - in cazul nostru ar trebui mult simplificate. Un sistem de legi in permanenta schimbare ca al nostru si prea complicat chiar si pentru specialisti genereaza o functionare a institutiilor total aleatoare, lipsita de orice logica, in care se gasesc usor cate zece argumente legale si pentru a aproba, si pentru a respinge o cerere a cetateanului. Este astfel imposibil ca legi stabile si bune sa genereze, in timp, traditii si automatisme de comportament in randul populatiei. In aceste conditii, sa nu ne mire, deci, lipsa de participare a cetatenilor la procese democratice al caror rezultat ramane permanent in ceata, le scapa. Mai mult chiar, cetatenii refuza sa aiba de-a face cu institutiile si serviciile statului a carui functionare nu o inteleg, iar coruptia, cel putin cea mica si foarte raspandita, la nivelul functionarilor sau a politiei, nu este altceva decat expresia practica a evitarii acestui contact cu statul.

In aceasta capcana a suprasolicitarii puterii de intelegere a electoratului a cazut si presedintele Basescu atunci cand a convocat referendumul la aceeasi data cu alegerile pentru Parlamentul European. Peste problematica destul de complicata a functionarii institutiilor europene(pe care chiar cei de pe liste s-a dovedit ca nu o cunosc) s-a suprapus cea a votului uninominal, complicata si aceasta de existenta proiectului guvernamental trecut deja prin Parlament. Rezultatul este sau va fi ca, in ciuda procentului covarsitor de DA rezultat la referendum, frustrarea electoratului va creste pentru ca nu se va face ceea ce s-a votat.

Si nu putem reprosa populatiei acest esec, neparticiparea la un sistem care pare mai mult sa ii respinga decat sa-i doreasca, la un sistem care nu se vrea inteles, care exista pentru sine, nu pentru oameni, la un sistem care ii trateaza de sus, cu o superioritate agasanta.

Italia neprihanita

Am cateva cunostinte care muncesc la negru in Italia. O fac de multi ani. Cativa locuiesc intr-o colonie de rulote langa Torino. Zilnic, politistii ii supravegheaza, pozeaza si filmeaza din masinile politiei. Toata lumea stie ca muncesc la negru iar unii fura de ici de colo si, cu toate astea, ani de zile, autoritatile nu au luat nici o masura. Le convine munca la negru.

Le convine pentru ca daca, spre exemplu, un italian fabrica 10 farfurii pe zi si inca doi imigranti fac alte 20, statisticile vor retine ca italianul a facut 30 de farfurii pe zi. Si asta pentru ca cei care muncesc la negru nu exista pentru statistici, nu exista pentru asigurarile sociale, nu exista. Punct. Ei exista doar cand niste Vadimi si Markobeli italieni trebuie sa castige voturi, ei exista doar cand este nevoie de acari Paun, ei exista doar cand stirile despre ei fac audienta sau vand editii de ziare.

Atunci vezi manifestatii mari impotriva imigrantilor, impotriva celor care le schimba pemparsii octogenarilor lor. Totusi, acestea nu sunt cele mai mari manifestatii ale italienilor. Nu. Cele mai mari demonstratii de strada, cu steaguri rosii si lozinci de stanga si extrema stanga, le vezi atunci cand vreun guvern mai curajos incearca sa reformeze sistemul de asigurari sociale, de sanatate sau legislatia muncii, atunci cand, cu alte cuvinte, incearca sa-i puna pe italieni sa munceasca mai mult. Cum acestia refuza cu incapatanare, guvernele sunt obligate sa incurajeze munca la negru, sa-i cheme, incurajeze si puna pe altii sa munceasca pentru "vitejii" italieni.

Fara indoiala ca acest lucru duce, vrand-nevrand, si la cresterea infractionalitatii. Acesta este, si trebuie sa fie, un risc asumat atunci cand ii chemi pe altii sa faca muncile pe care tu insuti refuzi sa le faci. Si nu pentru ca ai fi supracalificat pentru asta. Insa aceasta nu inseamna ca acesti imigranti trebuie tratati, in relatia lor cu legea, altfel decat ceilalti oameni, adica individual - fiecare plateste pentru ceea ce face.

Imi amintesc ca nu cu mult timp in urma televiziunile aratau muntii de reziduuri menajere de la marginea Neapolelui pe care italienii nu erau in stare sa si le stranga si cautau cu disperare debusee in Europa pentru gunoaiele lor. Tot acest circ mediatic cu romanii prezentati ca inventatorii faradelegii in Italia de catre nepoata lui Mussolini mi se pare ca o perdea de fum inaltata pentru a nu se vedea gunoaiele de la marginea Italiei.

Presa sportiva, pompierul care pune focul

Deseori, am auzit in divese tolcsouri acuze, intemeiate, dupa parerea mea, la adresa massmedia cum ca, din lumea sportului, ar reflecta cu precadere scandalurile si personajele care le provoaca - intotdeauna aceleasi personaje dubioase provenite din malul comunismului, mal nedecantat inca datorita apelor vesnic agitate din viata noastra publica. Apararea favorita a reprezentantilor massmedia (fie ziaristi care mai pun inca virgula intre subiect si predicat, fie moguli de presa care au facut averi imense din libertatea de expresie) a fost ca presa este o oglinda si, prin urmare, nu este ea de vina pentru realitatea reflectata.

Iata ca recentul scandal legat de declaratia lui Mutu cum ca ar dori ca, pe langa Romania, din grupa noastra, Olanda sa fie cea de-a doua echipa calificata la EURO 2008 pentru ca Olanda este "mai civilizata [decat Bulgaria]" vine sa-i contrazica pe stapanii "oglinzilor". Acesta a fost un eveniment de presa creat de presa si exploatat de aceasta spre cresterea audientei, spre propriul folos material, indiferent de incitarile subtile la xenofobism, indiferent de faptul ca situatia nu are nimic comun cu sportul, cu spiritul sau, indiferent de faptul ca asemenea manfestari ar fi fost aspru pedepsite de forurile sportive daca s-ar fi produs pe stadioane. Faptele sunt cu atat mai grave cu cat publicul caruia i s-au adresat incitarile este unul foarte influentabil si sensibil la aceste teme viscerale, date fiind limitele sale culturale(chiar daca are conexiune la internet) si pretul inca mic la alcoolul de proasta calitate.

Un ziarist a insistat pe langa Mutu pentru o declaratie care de obicei este evitata de oficiali si jucatori, un alt ziarist (bulgar de data aceasta) a manipulat stirea raspunzand romanilor nu, in cel mai rau caz, lui Mutu iar hienele media de la noi nu au putut decat sa agite spiritele si, fara vreun alt comentariu care sa puna lucrurile in matca civilizatiei, sa prezinte traducerea articolului aparut la Sofia, dand linkuri catre forumul ziarului si incitand cititorii sa trimita mesaje de raspuns, mesaje care nu era greu de banuit cam in ce registru suburban se vor situa. Si sunt sigur ca prostia romaneasca a rezonat puternic in capetele goale ale cititorilor bulgari de aceeasi extractie, semn ca organizatia "Prosti fara frontiere" este bine stabilita in zona.

Deci, care este aspectul negativ, scandalul din lumea sportului reflectat de aceasta avalansa de stiri si tolcsouri din massmedia, stiut fiind ca Olanda este mai civilizata si decat Bulgaria, si decat Romania si decat multe state occidentale, chiar ? Reflecta presa sportiva lumea sportului? NU! Mai mult chiar! Asa-zisa presa sportiva concureaza practic spectacolul sportiv, facand pe seama acestuia propriul spectacol si batandu-se cu sportul pentru banii aceluiasi segment de public, din pacate nu cel mai educat posibil. Respecta presa sportiva anumite reguli din sport, cum ar fi un minim de fairplay si de respect pentru adversar? In nici un caz. Ea are mai curand profilul unui criminal profesionist care, pentru o suma corespunzatoare, iti livreaza cadavrul oricarui jucator sau oficial, a oricarui club sau federatie.

Si inca nu ar fi atat de grav daca, in acest circ media, nu ar interveni si nu s-ar amesteca si politicienii, mari amatori de voturi si de bai de multime. Si nu este decat o chestiune de timp pana cand unul sau altul dintre ei va fi amestecat, cu sau fara voia sa, intr-un astfel de scandal, mutand planul disputei absurde si prostesti in cel politic.

Hagi, regele Lear

Trist, spasit si aproape de finalul neinceputei sale cariere de antrenor, "regele" Hagi iese din scena. Coroana pe care, intr-adevar, nimeni nu poate sa i-o ia, de-abia daca i se mai intuieste de sub startul gros de minciuna, ocara si umilinta aruncate in capul sau, de sub obida stransa in ultimele luni. Sceptrul i s-a transformat intr-un amarat baston de orb cu care "regele" incearca, in zadar pare, sa gaseasca poteca ingusta dintre gloria trecuta, ambitiile actuale si orgoliul sau mare. Gandindu-se poate ca "acum sau niciodata!", Hagi, asemenea eroului bun urmarit de zmeu, si-a scos din san orgoliul si mandria si le-a aruncat in urma sa, sperand ca devorarea lor sa-l intarzie pe capcaun macar pana echipa va face oarece branza sau macar putina urda prin Liga Campionilor. Acest lucru, spera el, plus simpatia publicului ii vor spala putin imaginea si il vor reabilita chiar si in proprii-i sai ochi. Caci nu imi inchipui ca Hagi a acceptat toate mizeriile lui Becali din ultima vreme fara sa-si calce pe mandrie, fara sa-i fie un pic jena atunci cand se priveste in oglinda.

Nu a fost sa fie asa. Si nici nu avea cum sa fie, chiar daca echipa avea un traseu mai de Doamne-ajuta in Liga. Si de acest lucru trebuia sa-si dea seama Hagi inca de la inceput. Nu intri in cotetul porcului sperand vreodata sa mananci mai mult rahat decat el. Iar daca, totusi, il intreci, nu vei putea niciodata sa te mandresti cu asta. Prietenul sau, Gica Popescu, a inteles acest lucru. Probabil ca i l-a spus si lui Hagi, dar degeaba. De unde se vede ca, la fel ca si talentul, nici inteligenta nu este molipsitoare. In plus, suportand ceea ce a suportat, nu cred ca antrenorul Hagi a crescut in ochii jucatorilor pe care ii antrena, ci dipotriva. Iar decaderea in ochii jucatorilor, cum s-a vazut si in cazul lui Rednic, este mortala pentru un antrenor.

Intr-un fel, destinul sau se aseamana cu acela al regicidului Gigi Becali. Amandurora, Dumnezeu le-a dat mai mult decat pot sa duca, mai mult decat pot suporta fara ca ratiunea sa le fie intunecata. Lui Hagi i-a dat glorie, iar lui Becali bani si putere. Atat de mult le-a dat, incat, ajungand prea aproape unul de celalalt, isi faceau umbra unul altuia, se eclipsau reciproc. Cel putin, in goana lor dupa succese si dupa prima pagina, asa cred ca au interpretat, fiecare din ei, situatia. Iar cel mai obisnuit cu lumina reflectoarelor, cel mai obisnuit cu aparitiile indecent de dese in massmedia, ciobanul Becali, nu a putut sa reziste mult fara sa profite de posibilitatea unui festin mediatic, posibilitate data de devorarea in direct si la ore de maxima audienta a unui "rege". Pe cadavrul lui Hagi, Becali s-a mai apropiat un pic de lumina care, intr-un final, il va arde, care-l va distruge.

Poate ca acuma vede si intelege Hagi cam ce i-a facut el lui Victor Piturca, atunci cand l-a alungat practic de la nationala. Privit din aceasta perspectiva, Hagi nu mai pare o victima, ci doar tinta unei justitii imanente, care parca se incapataneaza in a nu lasa nepedepsite marile nedreptati.

Cred totusi ca, dupa o perioada de "autosuspendare"(ca tot se poarta termenul) si de introspectie, regele Hagi are toate sansele si tot dreptul la o restauratie. Despre el, deci, putem spune "Regele a murit, traiasca regele!"

Cat despre celalalt personaj, care, in schizofrenia lui, isi face palate si se autocompara cu regi si domnitori, lui si celor care il sustin nu pot decat sa le spun "Regele e gol!"

Gigi Becali

Gigi Becali este un negutator. Vinde si cumpara, face profit la fel cum respira, in mod reflex, cu maduva spinarii si bulbul rahidian. Asta face de mic si numai asta stie sa faca. Nu are scoala, insa cei ca el nu au nevoie de scoala pentru ca ceea ce fac fac de generatii. Sunt asa-zisii virtuozi populari. Mai mult chiar, cei care vor sa teoretizeze negustoria, sa scrie carti si sa o predea la mari universitati, pe cei ca Becali trebuie sa-i studieze si sa-i analizeze.

Daca cineva crede ca Gigi Becali se amageste ca poate si vrea intr-adevar sa devina presedinte, ei bine, acel cineva se inseala. Gigi Becali lanseaza doar un semnal, o invitatie la negocieri celor care intr-adevar pot castiga alegerile prezidentiale. Ridica doar coada, cum se spune in popor. Ce vrea el sa vanda? Ce vrea el sa tranzactioneze? Ce da si ce primeste? Simplu! El se ingrijeste mai intai si intai sa aiba cateva procente sigure din electorat, apoi vinde aceste voturi celui pe care il intuieste ca va fi castigator in schimbul protectiei ulterioare impotriva codului penal, fiscal sau comercial si a slujitorilor acestora. Asa se explica de ce Gigi Becali a fost mai tot timpul in preajma puterii, fie ca ea s-a numit Viorel Hrebenciuc sau Traian Basescu. Fiind deja legat de Hrebenciuc cu sute de milioane de fire verzi pe care scrie "In God We Trust!"(asa explicandu-se si credinta lui in Dumnezeu ) ), el are nevoie de protectie din cealalta parte a baricadei. Si va face tot ce poate ca sa-l cultive pe presedintele Basescu care, la randul sau, va avea nevoie la alegerile urmatoare de cele cateva procente ale lui Becali. A vazut si el cum a castigat la mustata in 2004 si numai datorita "axei". In ziua de astazi, si daca te duci sa cumperi o paine la alimentara din colt, pana ajungi inapoi acasa ai incalcat cel putin doua-trei legi fiscale, daramite sa faci o avere de sute de milioane de euro. Asa ca prudenta lui Gigi Becali este explicabila, cum la fel de explicabile sunt si fasurile mai tuturor anchetelor care l-au avut in colimator. Daca insa Gigi Becali va gresi si va miza vreodata pe calul perdand, va plati cu varf si indesat momentul de neinspiratie.

Daca obtinerea unei felii semnificative din voturile electoratului este scopul sau, in slujba acestui scop sunt puse si celelate activitati publice ale sale.

Cu Steaua si performantele sale, Gigi Becali starneste interesul opiniei publice si atrage atentia asupra sa, dar asta, bineinteles, nu este suficient ca lumea sa il voteze. Si atunci, o parte din cei care privesc spre Becali sunt prinsi in plasa cu retorica sa nationalista, alta parte cu actele sale de "binefacere", alta parte cu ajutorul preotilor si prelatilor ortodocsi, carora Becali le baga sume imense in conturi, alta parte cu limbajul colorat si direct cu care se adreseaza telespectatorilor in fiecare seara de la diversele talcsouri la care pare ca are abonament. Asta, desigur, trebuie sa coste, dar, la urma-urmei, si presa trebuie sa traiasca si sa manance o pine alba. Si aici intra si acei care, chipurile, zilnic il injura si il critica pe Becali, ei facand parte din multimea de "haitasi" care sperie publicul, nu-l lasa sa fie indiferent, si il aduce in bataia propagandei continue a lui Becali.

Dintre toate aceste hobiuri ale lui Gigi Becali, acela cu religia si cu Dumnezeu mi se pare cel mai periculos pentru ca poate sa-i suceasca mintile si, odata cu ale lui, pe ale multora dintre sustinatorii sai. S-ar parea ca nici lui Moise sau lui Mahomed Dumnezeu nu le-a vorbit atat de mult ca lui Gigi Becali, si asta poate o fi pentru ca Gigi intelege mai greu decat cei doi. Pericolul este cu atat mai mare cu cat mai-marii bisericii ortodoxe profita de putinatatea lui ... hmm... gnoseologica si-i canta in struna si-l storc de "prescura", asa incat saracul Gigi nu este nici pe departe robul lui Dumnezeu, ci robul preotilor si a dorintei lor, dar si a lui, de marire, putere si bani.

Sa traiti bine!

Am fost foarte surprins de afirmatiile presedintelui Basescu cum ca celebra sa lozinca electorala "Sa traiti bine!" nu a fost decat un simplu salut si nimic altceva. Ca presa si electoratul s-au grabit sa-i dea sensuri apropiate de cel propriu, lucru care ar fi dus la un orizont de asteptare mult prea mare si, oricum, indepartat de ceea ce dansul voia sa ne spuna - un simplu salut.

Amestecul lucrurilor serioase cu derizoriul si bascalia ieftina, a lui cu Gigi Becali si Vadim cu rugaciunile catre Dumnezeu, a interesului national cu cel de partid sau de grup sunt lucruri specifice intregii clase politice, nu doar domnului Traian Basescu. El doar o face cel mai bine. Lui doar ii reuseste cel mai des.

M-am gandit ce ar implica pentru un popor sa traiasca bine si cred ca lucrurile esentiale ar fi:

• Sa-i fie asigurata ziua de maine. Sa existe acea bunastare generala care sa-i permita fiecarui membru responsabil al societatii, cel care are chef de munca si respect pentru legi, sa traiasca decent.

• O justitie dreapta si corecta, aplicabila tuturor, care sa asigure acea egalitate de sanse cu care democratiile se lauda. Se subintelege ca noi insine trebuie sa devenim mai corecti unii fata de altii si sa intelegem ca respectul fata de lege inseamna, de fapt, respectul fata de concetatenii nostri.

• Un invatamant performant care sa nu se laude doar cu celebrii nostri olimpici (in pregatirea carora sistemul nu are, practic, nici un merit), ci cu meseriasii pe care ii scoate, cu atitudinea fata de munca a absolventului roman de liceu sau de facultate, cu o structura moderna a meseriilor si specializarilor, in pas cu evolutia economica prezenta si viitoare, nationala dar si europeana.

• O religie vie si o cultura libera, una radacina iar cealalta coroana spiritualitatii nationale. Iar la umbra ei, cat mai mare, sa se regaseasca nu numai romanii, asa incat nimeni sa nu poata spune ca am facut umbra Pamantului degeaba.

• Daca nu fiecare in parte, macar toti la un loc, sa dispunem de un anume surplus de bunuri si/sau servicii care sa ne permita sa cumparam din afara tarii cele trebuincioase. Desigur ca invatamantul performant de care vorbeam mai sus, sau cultura, ne vor permite sa inglobam cat mai multa inteligenta si mai putina materie in ceea ce avem de oferit altora.

• O politica de aparare,securitate si de aliante inteligenta si inteleapta care sa apere si sa conserve valorile mai sus enuntate, care sa tina dusmanii departe, fara a-i ofensa inutil, si aliatii aproape, fara a ne umili pentru aceasta.

La acestea si la multe altele s-a angajat presedintele in campania electorala, cel putin in viziunea mea si a altora ca mine. Din pacate nu si in viziunea lui. El doar era in trecere si ne saluta. Pacat!

Basse base.

Asta numesc eu prostie politica. O inflamare total gratuita, inutila si fara rost a situatiei.
Traian Basescu a declarat imediat dupa referendum(intr-un interviu) :

Voi da Parlamentului un ULTIMATUM. Sa spunem 30 iunie. Daca Parlamentul nu va adopta o noua lege electorala pana la aceasta data, voi convoca un referendum

Daca ar fi doar o formulare nefericita, as fi fericit. Insa tare mi-e teama ca tradeaza un caracter impulsiv de birocrat care nu urmareste decat sa fie acoperit de hartii pana si la judecata de apoi: "Nu din vina mea nu s-a facut! Consiliul general, Parlamentul, Nastase, Tariceanu, Patriciu, conflictele inghetate...". Lucrul mi se pare cu atat ai de luat in seamna cu cat nu a fost o vorba supsa la nervi, hartuit de ziaristi. Populatia este obosita de atata zavera si un referendum in vara ar fi total neproductiv pentru presedinte, ar avea o participare mai mica decat la referendumul din 19 Mai si ar da, prin urmare, apa la moara adversarilor lui Basescu. Sa nu mai vorbim ca, pana atunci, in stilu-i caracteristic, dl Basescu va mai da sigur cu oistea-n gard de cateva ori.

Stimabile, daca ne iubesti, lasa orgoliul la poarta Cotroceniului si fa si matale ceva fara cearta si scandal! Fie chiar si cumparaturile. Impulsivitatea si pierderea uzului ratiunii nu au ce cauta in bagajul de "bune maniere" ale unui presedinte de tara. Arata-ti mai putin muschii si mai mult inteligenta, siretenia, persuasiunea! Te rugam! Crede-ma, nu pentru a te bate matale badaraneste cu caramida de voturi in piept te-am sprijinit la acest referendum, si nici pentru a le da cu ea in cap celorlalti - cu asta se ocupa PSD-ul. Caramida mai are o intrebuintare, moncher - se poate construi cu ea. Zau asa, macar incearca!

Nu merge chiar asa:

X, Y si Basescu trebuiau sa discute despre votul uninominal insa constatara ca au uitat Constitutia in sala de sedinte. Trag la sorti si Basescu pica sa mearga si sa o aduca.

Basse: bah, eu nu ma duc ca voi, pana ma intorc eu, coaceti ceva impotriva mea.
X si Y se jura ca nici macar nu vor vorbi intre ei, asa ca Basse pleaca dupa brosura.

Trece o ora, doua...sapte...si, la un moment dat, X il intreaba pe Y "Ce facem, mai asteptam?"

Atunci Basse apare de dupa usa, unde statuse ascuns in tot acest timp, si exclama "Aha, eram sigur c-o sa vorbiti. V-am inregistrat. Imi bag picioarele, nu mai fac nimic cu voi! Ma intorc la popor!"

Ograda Constitutionala

Decizia Curtii Constitutionale de a valida modificarile la Legea referendumului nu cred ca o putem comenta, si nici vota pro sau contra acestei decizii. Insa putem comenta modul cum este alcatuita, cum judeca si cum este controlata aceasta Curte.

Pacatul ei fundamental vine din ceea ce ar trebui sa fie puterea sa, anume din varsta, experienta si respectul de care ar trebui sa se bucure judecatorii Curtii. Alegand judecatori trecuti bine de a doua tinerete, inevitabil s-au ales oameni cu lungi state de plata in fostul regim comunist, oameni care au admis si au fost "antrenati" sa rezolve "legal" treburile murdare ale politicienilor de la putere, oameni fara coloana vertebrala. Atunci cand ei, sau unii dintre ei, sunt si fosti membri de partid postdecembrist, judecatile emise de aceasta Curte sunt puse serios sub semnul lipsei de obiectivitate.

Oricum, ca Pilat din Pont, judecatorii Curtii se spala pe mani, zicand ca decizia nu este a lor, ci a Parlamentului, ei doar au constatat constitutionalitatea ei, a unei decizii facuta special pentru a vana un singur om - Traian Basescu. Si asta mi se pare ca se poate reprosa modificarilor legii referendumului - ca sunt aplicate la un referendum aflat deja in derulare in momentul promulgarii si publicarii in Monitorul Oficial.

Traian Basescu poate fi acuzat de multe(prostia este doar una din acuzele mele) insa nu cred ca acuzatia de dictator si de intaiul calcator al Constitutiei se sustine prin dovezi. Insa frica de un dictator posibil nu trebuie sa ne arunce in bratele unor dictatori reali. A unor dictatori pe care nici macar nu-i stim si nu i-am votat, a unor dictatori ascunsi prin firidele Palatului Parlamentului sau prin subteranele economiei de tranzitie, dictatori care, prin santaj si coruptie, reusesc, dupa cum se vede, sa treaca prin Parlament orice lege doresc, oricat de repede. Si, prin urmare, nu iti trebuie prea multa minte ca sa iti dai seama ca si atunci cand NU se treceau legi necesare tarii prin acelasi Parlament, nu se treceau pentru ca EI nu doreau, pentru ca ei puneau piedici si isi puneau papusile din Camera sau Senat sa fie contra, sa lipseasca de la vot, sa tergiverseze, sa amane.

Acelor politisti, procurori sau judecatori care au inceput sa creada in independenta lor si sa-si faca datoria, suspendarea lui Basescu este modul mafiot de a le arata cine este tare si detine puterea reala in Romania. Asa ca eu as reformula intrebarea de la referendum in "Sunteti de acord ca Mafia sa detina puterea in Romania??". Sa mergem, deci, pe 19 Mai sa raspundem la aceasta intrebare, iar apoi, in 2009, sa voteze fiecare cum considera privitor la un eventual nou mandat al lui Traian Basescu.

Sa facem un mic exercitiu de imaginatie si sa ne inchipuim ce s-ar intampla daca presedintele nu va fi confirmat in functie pe 19 Mai. Sa ne imaginam tupeul si aroganta, nesimtirea si aerele de superioritate care ii vor cuprinde pe alde Patriciu, Iliescu, Tariceanu, Geoana sau Vacaroiu, pe Vadim sau pe Marko Bella. Sa ne imaginam cine ii va mai putea opri din furt si manipulare. Nu, nu ma indoiesc ca for fura si manipula cu legea in mana, caci Parlamentul nu va fi decat un alt Operating Unit al afacerilor lor.