Hotii de primavara

Un filozof antic cerea drept plata elevilor sai o parte din castigurile pe care acestia le vor avea folosind invatatura sa. Iata ca visul lui Protagoras s-a implinit. Invatatorii contemporani sunt platiti din impozitele contribuabililor, adica dintr-o parte a castigurilor elevilor lor. Iar daca aceasta parte se dovedeste a fi, valoric, insuficienta, profesorii nostri nu isi spun ca invatatura lor a fost gresita, ci ca partea din castiguri care li se ofera este prea mica. Dar privind la cum traiesc elevii insisi - saraci si dezorientati, neajutorati de cunostintele lor de fizica atomica, matematici superioare sau genetica - este mai mult decat evident ca profesorii gresesc - educatia lor produce inflatie de invatati si penurie de intelepti.

Sistemul de invatamant, "Sistemul", pe scurt, asa cum le place ministrilor si inspectorilor sa se refere la el, ar trebui sa pregateasca romanii de maine, adica pe aceia care sa se potriveasca profesional planurilor de dezvoltare pe termen lung ale tarii, iar in paralel sa le fie inoculate valorile noastre traditionale modulate, desigur, de exigentele Uniunii Europene si, in general, ale globalizarii. Sistemul ar trebui sa aiba niste obiective sociale mai curand decat unele strict tehnice, cum le are acuma si pe care, oricum, nu si le indeplineste. Si, spre exemplificare, as intreba aici daca are Romania nevoie ca de aer de cetateni care sa stie capitala Ugandei sau are nevoie de cetateni corecti, perseverenti, exigenti cu ei insisi si cu ceilalti, muncitori si adaptabili. Atunci cand spunem despre cineva ca "nu are educatie" nu ne gandim ca el nu stie sa mulga oile, sa monteze o chiuveta sau sa exploateze un ERP. Adica, prin "lipsa de educatie" nu intelegem ca omul respectiv nu stie sa isi faca meseria, ci ca nu are anumite virtuti pe care ne asteptam sa le aiba, ca nu este onest bunaoara, ca nu respecta opiniile celorlalti sau ca isi foloseste averea sau puterea sprea a-i jigni sau a-i umili pe semenii sai. Chiar asa, intr-o lume in care bogat poate deveni oricine si, sa recunoastem, influenta oamenilor bogati asupra mersului societatii este mai mare decat a celorlalti, cum ne pregatim noi tinerii sa fie bogati, sa faca fata puterii si tentatiilor pe care banii ti le aduc? Altfel, ciobanii cu Maybach si ciocoii cu peretii tapisati cu tablouri de colectie primite spaga vor deveni reprezentativi pentru Romania. Ma intreb, deci, ce face scoala romaneasca pentru a promova o astfel de educatie in primul rand? Cat timp nu vom face din invatamant o prioritate nationala, o adevarata religie, nu vom avea nici un viitor ca natiune si ca popor - riscam sa devenim culegatorul universal de capsuni. Si o vom face si cand omenirea va coloniza Luna sau Marte. Nimeni nu va veni sa finanteze invatamantul romanesc, nimeni nu va finanta cultura romaneasca, nimeni nu va finanta mentinerea identitatii noastre nationale daca nu o facem noi insine.

Invatamantul nostru nu este un invatamant suplu, care sa asigure dezvoltarea personalitatii si educatiei copilului in pas cu dezvoltarea lui fizica, naturala. Sistemul nu pune accentul pe crearea unui ambient educational in care in primul rand buna organizare a scolii, a activitatilor scolare, corecta desfasurare a examenelor si concursurilor, prestanta si prestatia profesorilor sa constituie exemple care sa modeleze comportamentul viitor al copiilor. Sistemul ne ia copiii de mici, de la varsta de 3 ani, si ni-i returneaza dupa Bacalaureat, la 18 ani, inalti, frumosi si bine proportionati. Insa educatia lor nu pastreza deloc pasul cu aspectul lor fizic. Sub aspect educational ei ne sunt dati inapoi cu un creier diform, acelasi creier de copil, insa gras, urat si balcaz, indopat si suprasaturat de cunostinte enciclopedice dar fara pic de viziune si intelepciune in a le folosi, cu gandirea si creativitatea schilodite si osificate, orfan de stramosi si traditie, fara principii si fara valori morale pe care sa le inteleaga, sa le accepte ca fiind ale sale, sa le respecte si sa le raspandeasca in jurul sau. Cand termina liceul, adolescentii nostri viseaza sa stapaneasca trei sau patru sute de cai putere ai unei masini sport, dar sunt incapabili sa-si stapaneasca propriile vicii sau pornirile violente. Copiii nostri ies din scoala cu dispret pentru munca si cu respect nemarginit pentru ciupeala, ies mutilati de credinta ca ei sunt foarte buni insa invidia ii impiedica pe ceilalti sa le recunoasca meritele. Desigur, este bine sa fim increzatori in fortele noastre, in faptul ca suntem buni si ca putem deveni cei mai buni, insa trebuie sa fim constienti si de faptul ca acela care isi spune "eu sunt cel mai bun" trebuie sa dovedeasca in fiecare zi acest lucru.

Intr-o lume in care cei mai multi oameni au mai multa libertate decat pot intelege, asimila si decat pot sa transforme in bine pentru ei insisi si pentru societate, tinerii nostri ies din liceu cu o cultura hedonista in cel mai bun caz, dezvoltata haotic si fara nici un pic de indrumare, cu un cult al libertatii necircumscrise de nevoi sociale, de voluntariat, de traditii sau de aparteneta la o comunitate. Cei mai multi fug de responsabilitatile sociale cu celebrul adagiu "Sunt cetatean al lumii" si de cele individuale cu "Libertatea mea se termina acolo unde incepe cea a celorlalti", insa fara sa isi asume responsabilitati pentru problemele lumii si observand cu greu pe cel de langa el, mai ales daca acesta este in suferinta.

Si, pentru ca tot am inceput cu un exemplu din lumea antica, sa terminam cu ceea ce spuneau grecii antici despre cei care strica sau distrug tanara generatie. Spuneau ca fapta lor se aseamana cu a aceluia care ar fura primavara dintre anotimpurile unui an.