Steaua lui Becali

Becali nu este decat un biet cioban care s-a jucat de-a puterea. Sincer, mi-e mila de el. Becali este victima propriei lui inculturi, a propriei lui incapacitati de a intelege mecanismele puterii, a neputintei sale de a se ridica peste conditia sa de cioban, eliminand din "cioban" toate conotatiile peiorative ale termenului.

Si, cu toate ca vorbea toata ziua de Dumnezeu si credinta, vanitatea, cea mai dulce si puternica otrava a sufletului uman, l-a impiedicat sa inteleaga adevaratul mesaj al credintei ortodoxe, credinta care l-ar fi ajutat, tinandu-l pe partea carosabila a drumului sau in viata.

Insa el nu s-a multumit cu ceea e a putut dobandi pe cai legale si ilegale, nu s-a invrednicit sa transforme raul in bine, iar apoi sa inmulteasca binele, ci s-a inghesuit cu polonicul in mana la oala cu rahat cu miros de trandafir a puterii, a notorietatii, a politicii. Si atunci nimic nu a fost mai usor pentru profesionistii raului decat sa profite de cioban pentru a-l arunca apoi ca pe un pempars folosit.

A avut nenumarate ocazii de a se retrage, a fost fortat chiar sa faca ceea ce trebuie(caci asta este, de fapt, protestul suporterilor), insa el nu a vrut sa vada, nu a vrut sa asculte, nu a putut sa inteleaga, si-a urmat destinul de cioban scapatat, iar criza in care a intrat nu este nici in forma de "V", nici de "W", ci in forma de "I".

Deci, nu Steaua este in pericol, ci steaua lui Becali, care se pare ca incepe sa apuna.

Bomba cu ceas Tariceanu

In conducerea unui stat, este foarte important cum te folosesti de momentele prielnice. De pilda acuma, este lipsa mare de bani, deci ar fi bine sa avem ceva lichiditati puse deoparte. Nu pentru a plati salarii nesimtite la bugetari sau pentru a-i clona, ci pentru a realiza investitii bune la pret mic. Pretul terenurilor a cazut, la fel si cel al fortei de munca sau al materialelor de constructii, deci, de exemplu, o autostrada (exproprieri, meteriale, muncitori) ar fi mult mai ieftina acuma decat in urma cu 3 ani. Dar nu sunt bani. De ce? Cand trebuia sa-i punem deoparte?

Pai, trebuia sa-i punem deoparte in alte conjuncturi favorabile, cand aveam crestere economica de 7-8%. Era o crestere, cum spunea si Calin Popescu Tariceanu, "fara precedent". Fiind "fara precedent", deci exceptionala, era de la sine inteles ca nu putea fi si de durata. Deci nu a fost deloc sabuit sa angajeze, pe baza acestei cresteri limitate in timp, cheltuieli de durata, cum ar fi cresterea si a numarului de bugatari si a salariilor acestora si, de asemena, cresterea pensiilor. Acestea sunt cheltuieli permanente care trebuie onorate si dupa ce momentul favorabil va fi trecut. Si, din pacate, a trecut. Crestere ioc, ba mai mult, avem scadere economica, insa salariile si pensiile angajate de domnul Tariceanu trebuie platite in continuare. Ne-am imprumutat la FMI si la banci pentru a le plati, insa nici FMI si nici bancile nu mai vor sa ne dea bani pentru ca nu vad masuri ale guvernului care sa micsoreze aceste cheltuieli si nici perspective pentru iesirea economiei din criza. Din pacate, pentru stimularea economiei in astfel de momente ai nevoie de, ghici ce?, de bani. Or, noi folosim si putinii bani pe care ii avem pentru a plati salarii.

Daca cineva crede ca domnul Tariceanu isi conduce astfel si propriile afaceri(adica marind salariile angajatilor sai la fiecare vanzare de exceptie), in mod sigur se inseala. Ar fi dat faliment de mult. Este o strategie perdanta din start. Deci, ce l-a determinat sa o aplice, totusi, Romaniei? Simplu: dorinta de a ramane la putere cu orice pret. Iar acest "cu orice pret" ar trebui sa ne duca cu gandul la urme lasate, DNA, catuse, judecatori, Jilava.