marți, 27 iulie 2010

Englezii, Turcia si UE

Premierul Marii Britanii, David Cameron a afirmat ca va lupta pentru ca Turcia sa fie primita un UE. O fi dorind dansul sa lupte, insa mai bine ar lupta pentru integrarea propriei tari (U.K.) in UE. Problema lui este ca nici nu prea poate si nici nu prea vrea.

Caci dintotdeauna politica UK relativ la Europa a fost de a mentine echilibrul pe continent nelasand vreo putere sau alianta de puteri continentale sa creasca peste ceea ce Regatul Unit este dispus sa accepte ca rival.

Astfel, in diferite momente istorice, au sprijinit fie Franta, fie Germania, fie Rusia, fie Turcia, fie vreo aliata dintre acestea impotriva celei mai puternice dintre ele. De exemplu, s-a aliat cu Germania si Rusia impotriva Frantei lui Napoleon, apoi, in primul razboi mondial, cu Rusia si Franta impotriva Germaniei kaiserului, apoi cu Franta si Germania impotriva Rusiei sovietice, iar acuma vrea sa sprijine Turcia impotriva aliantei de facto dintre Franta si Germania, motorul UE. Caci se intelege ca introducerea Turciei in UE va dinamita, in alianta cu UK si sprijin SUA, antanta sui-generis dintre Franta si Germania pusa pe refacerea de fapt a imperiului roman.

Emasculat odata cu trecerea timpului, imperiul britanic nu vrea sa accepte sa fie vioara a doua intr-o noua Europa in care a refuzat cu obstinatie sa fie in grupul celor care canta la vioara intai. Pitita bine in spatele "traditionalului conservatorism britanic", realitatea este ca UK nu are interese economice majore in Europa, caci interesele lor economice sunt legate mai ales de vechile colonii britanice, acesta fiind si principalul motiv pentru care UK nu a investit masiv in proiectul Uniunii Europene, ferindu-se de o contributie substantiala la bugetul UE, contributie care i-ar fi adus intr-adevar si influenta mai mare in luarea deciziilor in cadrul uniunii. Din acest punct de vedere, Turcia tocmai a inhamat o gloaba la caruta care, spera ea, o va duce in UE.

Problema este ca succesul de pana acuma al Frantei si Germaniei in constructia UE le cam sta in gat englezilor si, drept urmare, incearca sa il saboteze cum pot mai bine. Iar vestea proasta este ca ei nici macar nu vor sa aiba o Europa unita ca partener, ca ei nici macar nu fac acest lucru pentru a prelua ei rolul de lider in UE, ci pur si simplu ceea ce isi doreste Anglia este o Europa cat mai atomizata, cat mai macinata de conflicate si orgolii interne care, la o adica, sa se bucure si sa dea din coada pentru orice oscior aruncat de peste Canalul Manecii.

joi, 22 iulie 2010

Kosovo

CIJ, probabil un alt organism politico-juridic, a decretat, ambiguu cum ii sade bine unei curve cu multi clienti, ca declaratia de independenta a Kosovo nu incalca dreptul international. Probabil nici nu o face, atata vreme cat fiecare este liber sa declare ce vrea. Despre existenta in sine a statului respectiv, despre modul cum o tara independenta a fost impartita arbitrar de o banda de mafioti albanezi cu sprijinul SUA, CIJ nu spune nimic.

http://en.wikipedia.org/wiki/Camp_Bondsteel

Cine oare s-a grabit sa serveasca masa de pe cadavrul Serbiei? Lazlo Tokes si UDMR, cine altcineva? Problema lor este ca nu au un sponsor de talia SUA. Insa sa nu ne imbatam cu apa rece si sa ne multumim cu faptul ca [inca] nu are nimeni interesul, dintre granzii lumii si ai Europei, sa-i sprijine pe Tokes si ai lui.

Intre timp, sa incercam sa nu mai fim o vesnica povara si problema pentru UE, sa ne straduim exportam stabilitate, justitie, organizare si coerenta in UE, nu sa stea aia permanent cu ochii pe noi sa nu carecumva sa ne sinucidem de 1 Decembrie cu FuraDan(Voiculescu, Ion Popescu, Diaconescu, etc).
Sa incercam sa terminam macar o autostrada fara spagi care au speriat Vestul, sa facem si medicina in spitale, nu doar eutanasii si autopsii, sa nu mai uimim lumea cu miliardarii nostri facuti la apelul de seara (chiar si in sensul apevist al termenului), sa nu mai asteptam de la stat totul, sa incetam sa ne plangem de mila si sa incercam sa fim cat mai independenti individual daca vrem o Romanie comuna independenta, sa consumam mai mult sapun si pasta de dinti si mai putina bere, vin sau tuica, sa ne respectam valorile si sa incercam sa cream o anume meritocratie in Romania care sa permita creierelor autohtone sa reziste in tara. Doar existenta si implicarea acestor creiere in viata cetatii, in business si in politica ne va feri de soarta de care ne temem.

Altfel, cohortele de nulitati care se calca pe picioare si se inghesuie la placinte, dar care nu au pic de responabilitate in momente grele pentru tara cum sunt si cele prezente, si care au furat sau vandut tot ce se putea vinde (flota, petrol, apa, paduri) si au fugarit din tara cea mai mare parte a romanilor cu verticalitate nu vor avea nicio ezitare in a vinde Romania fie si la metru patrat acelora care le dau lor mai mult. Si nu am fi nici primul si nici ultimul popor penalizat de istorie astfel.