Englezii, Turcia si UE

Premierul Marii Britanii, David Cameron a afirmat ca va lupta pentru ca Turcia sa fie primita un UE. O fi dorind dansul sa lupte, insa mai bine ar lupta pentru integrarea propriei tari (U.K.) in UE. Problema lui este ca nici nu prea poate si nici nu prea vrea.

Caci dintotdeauna politica UK relativ la Europa a fost de a mentine echilibrul pe continent nelasand vreo putere sau alianta de puteri continentale sa creasca peste ceea ce Regatul Unit este dispus sa accepte ca rival.

Astfel, in diferite momente istorice, au sprijinit fie Franta, fie Germania, fie Rusia, fie Turcia, fie vreo aliata dintre acestea impotriva celei mai puternice dintre ele. De exemplu, s-a aliat cu Germania si Rusia impotriva Frantei lui Napoleon, apoi, in primul razboi mondial, cu Rusia si Franta impotriva Germaniei kaiserului, apoi cu Franta si Germania impotriva Rusiei sovietice, iar acuma vrea sa sprijine Turcia impotriva aliantei de facto dintre Franta si Germania, motorul UE. Caci se intelege ca introducerea Turciei in UE va dinamita, in alianta cu UK si sprijin SUA, antanta sui-generis dintre Franta si Germania pusa pe refacerea de fapt a imperiului roman.

Emasculat odata cu trecerea timpului, imperiul britanic nu vrea sa accepte sa fie vioara a doua intr-o noua Europa in care a refuzat cu obstinatie sa fie in grupul celor care canta la vioara intai. Pitita bine in spatele "traditionalului conservatorism britanic", realitatea este ca UK nu are interese economice majore in Europa, caci interesele lor economice sunt legate mai ales de vechile colonii britanice, acesta fiind si principalul motiv pentru care UK nu a investit masiv in proiectul Uniunii Europene, ferindu-se de o contributie substantiala la bugetul UE, contributie care i-ar fi adus intr-adevar si influenta mai mare in luarea deciziilor in cadrul uniunii. Din acest punct de vedere, Turcia tocmai a inhamat o gloaba la caruta care, spera ea, o va duce in UE.

Problema este ca succesul de pana acuma al Frantei si Germaniei in constructia UE le cam sta in gat englezilor si, drept urmare, incearca sa il saboteze cum pot mai bine. Iar vestea proasta este ca ei nici macar nu vor sa aiba o Europa unita ca partener, ca ei nici macar nu fac acest lucru pentru a prelua ei rolul de lider in UE, ci pur si simplu ceea ce isi doreste Anglia este o Europa cat mai atomizata, cat mai macinata de conflicate si orgolii interne care, la o adica, sa se bucure si sa dea din coada pentru orice oscior aruncat de peste Canalul Manecii.