joi, 19 noiembrie 2020

Drepturile fundamentale, statul de drept si banii UE

Pana la a judeca si pedepsi un stat membru UE ca nu respecta statul de drept si drepturile fundamentale, ar trebui sa definim statul de drept si drepturile fundamentale, definitii la care sa ne raportam judecata.

Ar trebui sa facem un pas in plus spre miezul problemei detaliind ce intelege Comisia prin "drepturi fundamentale", ce inteleg cei incriminati si la ce documente oficiale. conventii, etc ne raportam cand vorbim de "drepturi fundamentale".

Caci s-ar parea ca aici avem una din problemele mari: dreptul minoritatilor sexuale (LGBTQI) de a se casatori si de a infia copii. Las la o parte dreptul lor de a rescrie literatura, programa scolara, etc

Singurul document general acceptat cand vine vorba de drepturile fundamentale ale omului este Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, adoptata de Adunarea Generale a ONU, document unde acest drept nu este prevazut si nicio interpretarte in sensul acesta nu este decat o tragere din condei atata vreme cat la acea data homosexualitatea era interzisa in chiar tarile vest europene.





Mai mult chiar, daca acceptam familia asa cum este definita aici (barbat+femeie) si luam in calcul si prevederile alineatului 3, familia (barbat+femeie) are dreptul la ocrotire din partea statului, rezulta de aici si obligativitatea statului de a nu accepta prin lege alte tipuri de familie (barbat + barbat, de exemplu).

Dar OK, vrem noi sa facem o declaratie europeana a drepturilor omului diferita de cea din 1948, sa o facem! Sa initiem discutii, contacte, negocieri, sa facem o conferinta europeana pe aceasta tema, si apoi sa ne raportam la ceea ce va emana din acea conferinta. Asa este civilizat. Ceea ce nu este civilizat si este inacceptabil este sa impunem realitatea dintr-o tara occidentala unor alte tari europene ca fiind "drept fundamental", ca un dat general acceptat, ca un criteriu de masurare a democratiei din alte tari. In Irlanda, de pilda, aceste drepturi pot exista ca urmare a aprobarii lor prin referendum (corect si democratic), insa asta nu inseamna ca daca Polonia nu doreste sa legifereze aceste drepturi sau nu este pregatita inca, Polonia nu este stat de drept pentru ca nu a transpus in lege un referendum din Portugalia, sa spunem.

Sa definim clar ce sunt statul de drept si drepturile fundamentale, sa dam un statut juridic acestei definitii, sa stabilim proceduri de judecata si apel si sa lasam o curte de judecatori sa judece, nu un sobor de politicieni cu preafericitul Macron in frunte.