Gata, au trecut si aceste alegeri. Imi propusesem sa o las mai moale cu politica, insa un minim respect imi impune ca macar evenimentelor importante sa le dedic cateva randuri in acest blog. Si ce poate fi mai important in viata politica decat acest acest moment al adevarului numit Alegeri.
Ca impresie generala, aceste alegeri au demonstrat o data in plus lipsa de educatie generala a majoritatii romanilor, cat despre educatia politica .... la pamant! Nu neg dreptul nimanui de a alege pe cine doreste, insa sa o faca urmare a unui proces de selectie, a aplicarii unui minim set de valori candidatilor si mai ales celor din spatele lor, caci de mult cei care sunt aruncati in fata, pe listele electorale sau in mari dregatorii in stat nu mai reprezinta pe alegatori, nici macar pe sine nu se reprezinta, ci pe cei care i-au finantat, pe cei care ii "au la mana", cum se zice. Or, o persoana care isi vinde votul pe 50 RON sau o sticla de vodka numai suspectata ca ar avea criterii sau scara de valori nu poate fi. La fel si cei care au votat crezand in promisiuni populiste desantate, promisiuni care s-ar fi dovedit total nerealiste la cel mai mic contact cu logica sau bunul simt elementar. Cu conditia sa detii unul, macar unul din aceste doua elemente caracteristice speciei umane.
Din pacate, populatia din ce in ce mai imbatranita a Romaniei este si va fi din ce in ce mai putin tentata sa-i sustina electoral pe cei care promoveaza un model de societate in care riscul asumat isi are locul sau bine determinat, de a asigura selectia "naturala" in mediul economic.
Apropiindu-ne un pic de harta cu rezultatele alegerilor vom vedea ca alegatorii s-au impartit in doua:
1. cei carora le pasa mai putin de modul cum politicienii impart bugetul (caci acesta este CASCAVALUL, miza adevarata a luptei pentru ciolan), caci acesti alegatori se bazeaza mai putin pe stat si ajutorul acestuia, ei fiind obisnuiti sa puna mai multa baza pe efortul propriu. In aceasta categorie se includ zonele mai bogate (mai harnice) ale Romaniei - Ardeal, Banat. Acestia, bazandu-se pe ei insisi, nu prea s-au prezentat la vot, spre paguba Romaniei in general dar si a unei brume de politicieni mai frecventabili care au ratat, astfel, intrarea in Parlament.
2. cei care depin de impartirea bugetului si/sau de ajutorul de la stat, bugetarii si zonele sarace, mai lenese si mai iubitoare de CH3–CH2–OH ale Romaniei. Ei s-au prezentat in numar mare la vot, caci oricat de mica le-ar fi bucatica de cascaval aruncata lor de clica guvernamentala, este foarte mult, fiind obtinuta pe degeaba, fara sa faca nimic altceva util decat sa voteze cu marii farsori ai neamului.
Dar perdantii, PDL, oare nu au nicio vina? Dincolo de pacatul proastei guvernari (dar ce guvernare nu este proasta pe timp de criza?), nu au lasat ei mintile needucate ale romanilor la cheremul Antenei 3? Daca pe langa cei cativa care luau masuri dure (unele gresite, poate), dar necesare, s-ar fi aflat ceilalti care sa explice, care sa comunice, care sa interactioneze cu masele de alegatori si, pe baza feed back-ului primit, ar fi corectat politicile guvernamentale poate nu s-ar fi ajuns la acest dezastru. Dar, mai grav, cei care ar fi trebuit sa se ocupe de aceasta comunicare cu multimea s-au apucat de furat, de afaceri oneroase cu statul, lucruri cu atat mai stridente si mai deranjante cu cat populatiei i se cerea sacrificii, i se cerea sa stranga cureaua.
Bun, la un moment dat PDL si-a dat seama ca a gresit si a schimbat conducerea. Vechea conducere, uzata de guvernare, a fost inlocuita cu alta. Dar, daca de bine, de rau, Boc tocmai castigase la urne primaria Clujului, Blaga nu castigase NIMIC, NICIODATA. Mai mult chiar, el fusese seful campaniei electorale PDL de la locale, campanie ale carei rezultate (apreciate drept slabe) au dus la caderea lui Boc si a echipei sale. Pai, s-a sfidat orice logica cu aceasta numire.
Apoi a venit blatul, non-combatul PDL in campania electorala. Pentru a-l intelege ar trebui sa vorbim un pic de Traian Basescu. Lucrul esential pe care l-a facut acesta a fost ca a rupt o lege a tacerii care functiona intre fostii guvernanti si noii guvernanti din 1990 incoace. Oricare ar fi fost ei, nu se dadeau pe mana procurorilor unii pe altii atunci cand se schimba puterea. Furau unii, apoi furau ceilalti, apoi ciclul se relua intr-o intelegere mutuala care parea sa nu aiba sfarsit. Traian Basescu a zis "Gata!", si i-a dat pe mana justitiei pe hotii PSD (si PDL). Acuma, cercul fiind rupt, PSD urmeaza sa-i dea pe mana procurorilor pe .... nu, nu pe Traian Basescu (care, la un barbierit, pierde mai mult sange decat au in instalatie Ponta si Antonescu la un loc), ci pe hotii PDL. Acesta este si motivul principal al supararii pentru care multi pedelisti au tradat in primavara si al supararii, in general, a PDL pe Traian Basescu. Acesta este si principalul motiv, cred eu, al blatului PDL din aceasta campanie electorala. O ofranda adusa PSD in speranta ca acesta nu-i va livra justitiei (cel putin nu pe toti). La fel cum mafiotii Yakuza , in semn de regret si pocainta, isi taie degetul mic si il livreaza sefului celui mare intr-o batista alba, la fel si PDL a livrat PSD/USL cel putin 3-4 procente la aceste alegeri. Tot in semn de pocainta si parere de rau.
Politichie de Margaritar - Blogul lui CezarN
luni, 10 decembrie 2012
sâmbătă, 11 august 2012
Un posibil scenariu
Acum multi ani am vazut la TV o persoana care reusea sa memoreze foarte multe cuvinte pentru a le reproduce apoi in ordinea in care i-au fost prezentate. La sfarsitul showului acea persoana a dezvaluit si tehnica prin care reusea acest lucru: pe masura ce publicul ii prezenta cuvintele spre memorare, el le incadra intr-un mic scenariu adhoc in care cuvintele capatau un sens, o logica. Apoi, el nu avea decat sa urmareasca acel scenariu si sa repete cu voce tare cuvintele care devenisera obiecte, sentimente sau actiuni in micul sau scenariu.
Asa am incercat si eu sa rememorez evenimentele politice majore din ultimele luni ale acestui scandal fara de sfarsit si sa le incadrez intr-un scenariu aparent logic care sa aiba explicatii la evenimente aproape inexplicabile la momentul desfasurarii lor (ex. afirmatiile lui Base, la trei luni de la intamplare, cum ca i-ar fi oferit lui Ponta guvernarea si acesta a refuzat-o).
Sa o luam cu inceputul. Si anume cu acceptarea ideii ca detinerea controlului orientarii strategice a Romaniei este sau poate fi o problema sau o oportunitate, atunci cand se poate realiza, pentru diferite forte, atat interne, cat si externe.
Din exterior, pot fi interesati de detinerea acestui control sau de influentarea lui in ceea ce le priveste interesele cei care o fac acuma (UE-aripa-Germana, SUA, Israel) sau, dimpotriva, dusmanii sau adversarii acestora (Rusia, UE-aripa_Franceza, diverse tari arabe) sau chiar grupari mafiote particulare cu forta financiara si de influenta comparabile cu ale unui stat slab cum este inca tara noastra.
Din interior, sunt cei cu nostalgii comuniste si izolationiste, cei care au furat si vor sa scape sau cei care vor sa fure si nu pot. Interesele celor din interior si din exterior care vor sa rastoarne status quo-ul se pot foarte bine corela, armoniza si sprijini reciproc. Si asa s-a si intamplat, dupa parerea mea.
Cei din interior au profitat de criza economica si de slabiciunile guvernului Boc (pe care, se vede acum, mai rau decat sa-l injuri este sa-l regreti) pentru a trece sub o perfuzie cu ura si fanatism o parte importanta a populatiei, ajutati fiind de un imperiu media (si, credeti-ma, greu pot face disctinctia intre sensul propriu si figurat al cuvantului "imperiu" din aceasta sintagma).
Asa ca, impreuna, cei din afara si cei dinauntru au facut doua planuri de a-l da jos pe Base, cheia de bolta a curentului reformator si proeuropean dar, prin impopularitatea sa, si punctul vulnerabil al proeuropenilor.
Planul A: exersat in iarna, consta (asa cum spunea Crin Antonescu zilele trecute) in puternice miscari de strada in toamna. Planul, dupa parerea mea, ar fi mers la sigur. Tot ce-ar fi trebuit sa faca pucistii era sa stea linistiti, sa injecteze ura in venele populatiei si sa exgereze greselile de guvernare. Apoi, cand momentul era copt, cu ajutorul maselor de manevra al rezervistilor pensionari, a revolutionarilor si a celor care isi vand prezenta la astfel de evenimente sa incerce (si sigur ar fi reusit) declansarea unor miscari de masa in Bucuresti, la inceput, si in tara in final. Base catre Cristoiu: "stiam de plan, dar ce puteam sa le fac?". Si, intr-adevar, in eventualitatea acestui plan, nu era nimic de facut.
Planul B: preluarea puterii si declansarea puciului parlamentar (plan in desfasurarea acum).
Basescu si cei din jurul sau au aflat de planurile pucistilor (Base:"Serviciile nu au tradat"). Planul A era mortal pentru ei (si pentru noi, dealtfel), caci nu ar fi putut fi contracarat deloc (imaginati-vi-l pe Base in fata multimilor de rezervisti sau antenisti incercand sa-i linisteasca sau pe comisarii europeni negand dreptul populatiei la a-si manifesta nemultumirea fata de masurile de austeritate), asa ca au incercat sa-i atraga pe pucisti intr-o cursa determinandu-i sa treaca la Planul B, plan in care Base avea multi asi de jucat, printre care sprijinul SUA si UE-aripa-Germana (inclusiv controlul robinetului cu bani din care se platesc pensiile) plus prostia pucistilor care, pe langa faptele din dosarele penale pe rol, aveau sa incalce si multe alte legi cu ocazia desfasurarii evenimentelor, ceea ce, cercetate de parchet, ar fi decredibilizat puciul si pe pucisti (vezi stenogramele convorbirilor lui Rus si Dobre).
Pentru a-i determina pe pucisti sa treaca la Planul B trebuia ca acestia sa aiba puterea. Si nu a fost simplu sa-i determine sa vina la guvernare cu doar cateva luni inainte de alegerile din toamna unde ar fi luat un confortabil 60%. Caci asta ar fi fost foarte riscant pentru ei din punct de vedere electoral (Iliescu, edec batran, chiar i-a avertizat sa nu preia guvernarea si sa sustina un guvern de tehnocrati pana la alegeri). Aici a intervenit un intreg scenariu de persuasiune a USL (Base: "i-am dat domnului Ponta guvernarea dar a refuzat-o. Se vede treaba ca USL nu are solutii. Daca le e frica sa nu mai critice, etc") pentru a trezi in randurile tineretului pucist orgoliul. Apoi, cu toate ca Ponta ar fi luat guvernarea, nu prea avea majoritate. Tot Basescu i-a dat parlementari (UNPR + uscaturi de la PDL) sa-si faca majoritate. Sunt la UNPR oameni care stiu bine politica, oameni reformisti cu toate astea NICI UNUL nu a marait cand s-a schimbat barca PDL cu cea a PSD. Au fost, desigur, tradatori cu vocatie printre ei, insa nici cei care nu sunt astfel nu au marait defel, semn ca stiau bine ce au de facut, care le este misiunea.
In fine, Ponta a acceptat guvernarea, insa trebuia sa marseze si la suspendarea lui Base, lucru care nu-i convenea prea bine. Cu el primministru si Antonescu stand pe bara (fara nicio functie oficiala) nici ca se putea situatie mai favorabila pentru Victor Ponta. Imi amintesc ca, chiar la depunerea juramantului lui Ponta, Base a vorbit de cei 322, aluzie la suspendarea din 2007. Aproape o luna de la instalarea lui Ponta, Base a tacut chitic, mimand slabiciunea si frica, insa Ponta nu si nu. Si daca Ponta parea ca se codeste sa inceapa suspendarea, Base l-a ajutat un pic sa se decida cu scandalul plagiatului.
Si asa s-a declansat nebunia, o nebunie cu mari sanse de a se ineca cu propriul scuipat, o nebunie mai mica (vorba lui Crin Antonescu) decat ce ne-ar fi asteptat in toamna, cu miscarile de strada, miscari, la limita, riscante pentru ambele parti, caci multimea poti sa o starnesti cu un post TV, insa nu o poti opri la comanda cu nimic altceva decat cu sange (cam de aia a murit Ceausescu).
Asa am incercat si eu sa rememorez evenimentele politice majore din ultimele luni ale acestui scandal fara de sfarsit si sa le incadrez intr-un scenariu aparent logic care sa aiba explicatii la evenimente aproape inexplicabile la momentul desfasurarii lor (ex. afirmatiile lui Base, la trei luni de la intamplare, cum ca i-ar fi oferit lui Ponta guvernarea si acesta a refuzat-o).
Sa o luam cu inceputul. Si anume cu acceptarea ideii ca detinerea controlului orientarii strategice a Romaniei este sau poate fi o problema sau o oportunitate, atunci cand se poate realiza, pentru diferite forte, atat interne, cat si externe.
Din exterior, pot fi interesati de detinerea acestui control sau de influentarea lui in ceea ce le priveste interesele cei care o fac acuma (UE-aripa-Germana, SUA, Israel) sau, dimpotriva, dusmanii sau adversarii acestora (Rusia, UE-aripa_Franceza, diverse tari arabe) sau chiar grupari mafiote particulare cu forta financiara si de influenta comparabile cu ale unui stat slab cum este inca tara noastra.
Din interior, sunt cei cu nostalgii comuniste si izolationiste, cei care au furat si vor sa scape sau cei care vor sa fure si nu pot. Interesele celor din interior si din exterior care vor sa rastoarne status quo-ul se pot foarte bine corela, armoniza si sprijini reciproc. Si asa s-a si intamplat, dupa parerea mea.
Cei din interior au profitat de criza economica si de slabiciunile guvernului Boc (pe care, se vede acum, mai rau decat sa-l injuri este sa-l regreti) pentru a trece sub o perfuzie cu ura si fanatism o parte importanta a populatiei, ajutati fiind de un imperiu media (si, credeti-ma, greu pot face disctinctia intre sensul propriu si figurat al cuvantului "imperiu" din aceasta sintagma).
Asa ca, impreuna, cei din afara si cei dinauntru au facut doua planuri de a-l da jos pe Base, cheia de bolta a curentului reformator si proeuropean dar, prin impopularitatea sa, si punctul vulnerabil al proeuropenilor.
Planul A: exersat in iarna, consta (asa cum spunea Crin Antonescu zilele trecute) in puternice miscari de strada in toamna. Planul, dupa parerea mea, ar fi mers la sigur. Tot ce-ar fi trebuit sa faca pucistii era sa stea linistiti, sa injecteze ura in venele populatiei si sa exgereze greselile de guvernare. Apoi, cand momentul era copt, cu ajutorul maselor de manevra al rezervistilor pensionari, a revolutionarilor si a celor care isi vand prezenta la astfel de evenimente sa incerce (si sigur ar fi reusit) declansarea unor miscari de masa in Bucuresti, la inceput, si in tara in final. Base catre Cristoiu: "stiam de plan, dar ce puteam sa le fac?". Si, intr-adevar, in eventualitatea acestui plan, nu era nimic de facut.
Planul B: preluarea puterii si declansarea puciului parlamentar (plan in desfasurarea acum).
Basescu si cei din jurul sau au aflat de planurile pucistilor (Base:"Serviciile nu au tradat"). Planul A era mortal pentru ei (si pentru noi, dealtfel), caci nu ar fi putut fi contracarat deloc (imaginati-vi-l pe Base in fata multimilor de rezervisti sau antenisti incercand sa-i linisteasca sau pe comisarii europeni negand dreptul populatiei la a-si manifesta nemultumirea fata de masurile de austeritate), asa ca au incercat sa-i atraga pe pucisti intr-o cursa determinandu-i sa treaca la Planul B, plan in care Base avea multi asi de jucat, printre care sprijinul SUA si UE-aripa-Germana (inclusiv controlul robinetului cu bani din care se platesc pensiile) plus prostia pucistilor care, pe langa faptele din dosarele penale pe rol, aveau sa incalce si multe alte legi cu ocazia desfasurarii evenimentelor, ceea ce, cercetate de parchet, ar fi decredibilizat puciul si pe pucisti (vezi stenogramele convorbirilor lui Rus si Dobre).
Pentru a-i determina pe pucisti sa treaca la Planul B trebuia ca acestia sa aiba puterea. Si nu a fost simplu sa-i determine sa vina la guvernare cu doar cateva luni inainte de alegerile din toamna unde ar fi luat un confortabil 60%. Caci asta ar fi fost foarte riscant pentru ei din punct de vedere electoral (Iliescu, edec batran, chiar i-a avertizat sa nu preia guvernarea si sa sustina un guvern de tehnocrati pana la alegeri). Aici a intervenit un intreg scenariu de persuasiune a USL (Base: "i-am dat domnului Ponta guvernarea dar a refuzat-o. Se vede treaba ca USL nu are solutii. Daca le e frica sa nu mai critice, etc") pentru a trezi in randurile tineretului pucist orgoliul. Apoi, cu toate ca Ponta ar fi luat guvernarea, nu prea avea majoritate. Tot Basescu i-a dat parlementari (UNPR + uscaturi de la PDL) sa-si faca majoritate. Sunt la UNPR oameni care stiu bine politica, oameni reformisti cu toate astea NICI UNUL nu a marait cand s-a schimbat barca PDL cu cea a PSD. Au fost, desigur, tradatori cu vocatie printre ei, insa nici cei care nu sunt astfel nu au marait defel, semn ca stiau bine ce au de facut, care le este misiunea.
In fine, Ponta a acceptat guvernarea, insa trebuia sa marseze si la suspendarea lui Base, lucru care nu-i convenea prea bine. Cu el primministru si Antonescu stand pe bara (fara nicio functie oficiala) nici ca se putea situatie mai favorabila pentru Victor Ponta. Imi amintesc ca, chiar la depunerea juramantului lui Ponta, Base a vorbit de cei 322, aluzie la suspendarea din 2007. Aproape o luna de la instalarea lui Ponta, Base a tacut chitic, mimand slabiciunea si frica, insa Ponta nu si nu. Si daca Ponta parea ca se codeste sa inceapa suspendarea, Base l-a ajutat un pic sa se decida cu scandalul plagiatului.
Si asa s-a declansat nebunia, o nebunie cu mari sanse de a se ineca cu propriul scuipat, o nebunie mai mica (vorba lui Crin Antonescu) decat ce ne-ar fi asteptat in toamna, cu miscarile de strada, miscari, la limita, riscante pentru ambele parti, caci multimea poti sa o starnesti cu un post TV, insa nu o poti opri la comanda cu nimic altceva decat cu sange (cam de aia a murit Ceausescu).
sâmbătă, 7 iulie 2012
CCR sau cand justitia face politica
Toata lumea este, si pe buna dreptate, scandalizata atunci cand factorii de decizie politica se amesteca in mersul justitiei. Insa eu cred ca este la fel de periculos pentru un stat drept si cand situatia se prezinta invers, adica atunci cand justitia face politica in loc sa judece. Si acesta mi se pare ca ar fi cazul raspunsului dat de CCR la cererea de supendare a lui Traian Basescu.
Consultativ sau nu, un AVIZ dat de o instanta cu prestanta CCR ar fi trenuit sa sune sec: DA, sunt sau NU, nu sunt indeplinite conditiile din articolul x sau y, alineatul, litera, etc din Constitutia Romaniei referitoare la suspendarea presedintelui. Si as mai aduce un argument in sprijinul ideii ca "avizul" CCR este o mica batai de joc; in textul CCR se spune la un moment dat:
Cand spun ca decizia CCR este una politica, nu vreau sa spun ca CCR face jocul USL sau PDL, ci ca isi face propriul joc, propria agenda, isi apara propriile interese. In Constitutie se spune ca presedintele poate fi suspendat in unul din urmatoarele trei cazuri/ patru/cinci/ cate vreti, iar CCR trebuie sa ne zica cu subiect si predicat daca suntem in unul dintre aceste cazuri, nu sa faca cimilituri la la Pitia sau judecati solomonice. Asta daca vrea sa-si pastreze credibiliatatea, iara nu sa-si conserve si sporeasca privilegiile. Eu sunt anti-ceea-ce-face-USL in aceste zile, insa o spun cu toata responsabilitatea ca as fi fost mult mai convins ca CCR isi face datoria chiar in eventualitatea unei decizii clare, argumentate pro-suspendare, decat aceasta incetosata decizie care vrea sa plaseze CCR cu fundul in doua luntre.
Decizia CCR trebuie sa fie clara nu pentru politicienii unei tabere sau a alteia, ci pentru a ajuta electoratul, poporul carevasazica, sa ia o decizie la referendum, pentru a-l ajuta pe cetateanul de rand sa nu mai fie expus manipularii politicianiste a politicienilor.
Intrebarea mea este una simpla: CUI FOLOSESTE decizia CCR? Presedintelui? NU, caci el oricum va fi/a fost suspendat,avizul fiind consultativ. Partidelor? NU, caci ele sunt pe aceleasi pozitii pe care erau inaintea publicarii ghicitorii CCR (asa-zisul aviz). Populatiei? In nici un caz, caci nu se intelege nimic clar, si, in general, omul de rand se asteapta la un raspuns simplu la o intrebarea simpla: sunt sau NU sunt intrunite, dpdv constitutional, elementele necesare suspendarii presedintelui(a tradat, este in incapacitate de a-si exercita functia, a incalcat GRAV Constitutia), DA sau NU?
Deci, revin, cui foloseste fumigena livrata de CCR?
- In mod evident foloseste CCR ansasi, care va putea spune, oricare va fi deznodamantul final, la intern: "V-am spus noi! Ia mariti-ne bugetul!", iar la export: "Statul de drept a functionat, noi l-am salvat,, caci decizia CCR(sic!) a fost respectata. Dar am cam obosit de atata lupta, asa ca ia mai bagati si voi niste conferinte, congrese, fonduri pentru consolidarea institutiilor fndamentale, etc".
- In alt mod evident, foloseste SALVARII APARENTELOR. Este o decizie asemanatoare celei a unui rege care, neputand sa-si opresca supusii sa preacurveasca si pentru a pastra aparentele care il arata drept rege, le porunceste acestora "Va poruncesc sa preacurviti !".
--- rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor şi a informaţiilor care-i vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravităţii acestor fapte ---Pai, de ce nu ceri tu, CCR, acele date si informatii si fa-ti nabii datoria apoi, adica JUDECA, nu pasa pisica moarta. Asta cu atat mai mult cu cat lasi la aprecierea celui care ACUZA, Parlamentul, deci a unei parti implicate in proces, INTERESATE, sa aprecieze gravitatea faptelor ACUZATULUI. Iartati-ma, dar mi-e scarba de acest gen judecatori care arunca raspunderea din curtea lor in cel mai politicianist mod cu putinta.
Cand spun ca decizia CCR este una politica, nu vreau sa spun ca CCR face jocul USL sau PDL, ci ca isi face propriul joc, propria agenda, isi apara propriile interese. In Constitutie se spune ca presedintele poate fi suspendat in unul din urmatoarele trei cazuri/ patru/cinci/ cate vreti, iar CCR trebuie sa ne zica cu subiect si predicat daca suntem in unul dintre aceste cazuri, nu sa faca cimilituri la la Pitia sau judecati solomonice. Asta daca vrea sa-si pastreze credibiliatatea, iara nu sa-si conserve si sporeasca privilegiile. Eu sunt anti-ceea-ce-face-USL in aceste zile, insa o spun cu toata responsabilitatea ca as fi fost mult mai convins ca CCR isi face datoria chiar in eventualitatea unei decizii clare, argumentate pro-suspendare, decat aceasta incetosata decizie care vrea sa plaseze CCR cu fundul in doua luntre.
Decizia CCR trebuie sa fie clara nu pentru politicienii unei tabere sau a alteia, ci pentru a ajuta electoratul, poporul carevasazica, sa ia o decizie la referendum, pentru a-l ajuta pe cetateanul de rand sa nu mai fie expus manipularii politicianiste a politicienilor.
Intrebarea mea este una simpla: CUI FOLOSESTE decizia CCR? Presedintelui? NU, caci el oricum va fi/a fost suspendat,avizul fiind consultativ. Partidelor? NU, caci ele sunt pe aceleasi pozitii pe care erau inaintea publicarii ghicitorii CCR (asa-zisul aviz). Populatiei? In nici un caz, caci nu se intelege nimic clar, si, in general, omul de rand se asteapta la un raspuns simplu la o intrebarea simpla: sunt sau NU sunt intrunite, dpdv constitutional, elementele necesare suspendarii presedintelui(a tradat, este in incapacitate de a-si exercita functia, a incalcat GRAV Constitutia), DA sau NU?
Deci, revin, cui foloseste fumigena livrata de CCR?
- In mod evident foloseste CCR ansasi, care va putea spune, oricare va fi deznodamantul final, la intern: "V-am spus noi! Ia mariti-ne bugetul!", iar la export: "Statul de drept a functionat, noi l-am salvat,, caci decizia CCR(sic!) a fost respectata. Dar am cam obosit de atata lupta, asa ca ia mai bagati si voi niste conferinte, congrese, fonduri pentru consolidarea institutiilor fndamentale, etc".
- In alt mod evident, foloseste SALVARII APARENTELOR. Este o decizie asemanatoare celei a unui rege care, neputand sa-si opresca supusii sa preacurveasca si pentru a pastra aparentele care il arata drept rege, le porunceste acestora "Va poruncesc sa preacurviti !".
vineri, 29 iunie 2012
Contractul socialist
In orice societate, in orice timpuri a existat un contract nescris intre cei condusi si conducatori. Cei condusi au acceptat sa cedeze din drepturile lor naturale, ca fiinta biologica sau constiinta umana, celor care ii conduc in schimbul securitatii si a garantarii drepturilor retinute. Un mic exemplu: sunt de acord sa dau 20% din veniturile mele statului (in fapt conducatorilor) in schimbul garantarii de catre acestia a dreptului meu de a dispune de ceilalti 80% din bani si a securitatii mele, a familiei mele si a proprietatilor mele.
Contractul pe care USL (PSD si PNL) il propune romanilor este, dupa parerea mea, usor modificat.
In primul rand acest contract nu se adreseaza tuturor romanilor, caci altfel nu-mi explic dispretul suveran afisat, de exemplu, de Victor Ponta la adresa intelectualilor, la adresa ideii de justitiei prin nerecunoasterea hotararii Curtii Constitutionale si prin incurajarea neaplicarii legii in mod egal pentru toti cetatenii. Contractul propus de USL cu ai sai 15.000 de ministri ai invatamantului si plagiatori se adreseaza doar unei parti a sociatatii romanesti, anume acelei parti certate cu munca si abonata la asistenta sociala. Pe scurt, acest contract ar suna "Voi - numiti in continuare LENESI - ne votati si inchideti ochii la faradelegile noastre, iar noi - numiti in continuare HOTI - vom lua o parte din resursele acestei tari si o parte din banii celor care muncesc si platesc taxe - numiti in continuare FRAIERI - si vi le vom da voua fara ca voi sa trebuiasca sa munciti sau sa miscati un deget pentru asta". Este, asadar, un contract intre HOTII si LENESII Romaniei pe spinarea fraierilor, in care hotii nu sunt neaparat harnici, ci doar imbogatiti, iar lenesii nu sunt neaparat cinstiti, ci doar mai saraci ca hotii si de multe ori mai bogati decat pot fi FRAIERII.
Contractul in sine este daunator tarii nu doar pentru ca incurajeaza nemunca si faradelegea, dar MAI ALES pentru ca, imanent lui, este intentia si interesul USL de a perpetua starea de incultura si lipsa de educatie din mediile joase ale sociatatii romanesti cu scopul de a-si pastra atat calitativ, cat si numeric partenerul social. "Numarul face puterea" este o idee bine insusita de socialisti, cu referire atat la puterea politica (numarul de voturi), cat si la puterea bruta si brutala (vezi mineriadele).
Or, dincolo de ICR (o specialitate care nu este in meniul starii de jos), invatamantul este principalul pericol perceput de USL, caci este cel care ar putea sa modeleze in bine mintile fragede ale copiilor, copii care, odata ajunsi cu drept de vot si educati, ar putea sa-si doreasca altceva de la politicieni decat vesnicele pomeni socialiste. De aici si grija "speciala" acordata de socialisti (cel putin cei romani) invatamantului, de aici proasta calitate a ministrilor numiti la invatamant, de aici si incurajarea aproape explicita a imposturii in randul cadrelor didactice, a impunerii unei scari de valori inversate in examinarea elevilor, de la cea primara din timpul orelor si pana la examenele nationale, incurajand copiuta (un fel de plagiat sui generis) si decurajand corectitudinea si munca in scopul de a avea serii si serii de absolventi handicapati pe piata muncii, dependenti de ce "se da", nu de ceea ce pot ei insisi realiza. Ajunsi aici putem remarca antagonismul dintre deviza liberarlilor "Prin noi insine!" si electoratul caruia i se adreseaza prin USL a carui deviza pare a fi "Pentru noi insine, dar de la altii si degeaba, neaparat degeaba!"
Contractul acesta socialist mie imi explica foarte bine ceea ce se intampla in Romaia acestor zile. Caci ultimii ani au pus bazele unei desteptari a Romaniei. Justitia a inceput, de bine, de rau, sa mearga afectand HOTII, iar in invatamant au inceptut, foarte greu, dar au inceput sa fie impuse criterii de performanta atat profesorilor cat si elevilor (afectand LENESII). Aceste masuri subminau bazele contractului socialist, lovind ambele parti "semnatare". Si nu a trebuit decat sa ajunga HOTII din nou la putere pentru a suna adunarea LENESILOR si, impreuna, sa purceada la restabilirea status quo-ului, la contrareforma, la restauratie. Caci ar fi o greseala a noastra sa credem ca masurile de restauratie a USL vexeaza prea multi romani sau, ma rog, atat de multi romani incat sa se creeze o masa critica in stare sa opreasca procesul. Nici pe departe. Deci, daca nu prin numar, prin calitate si prin intensitatea, prin perseverenta ideilor si vocilor noastre, prin solidaritatea noastra vom putea incetini si opri acest proces. Trebuie sa fim toti, inclusiv cei cu urechile mai fine, carora hahaiala lui Base le pute. Acum si numai acum, cand tocmai ce caruta o ia la vale, efortul necesar opririi ei este MINIM. Ceea ce acum putem face un un protest, cu o luare de pozitie, cu o explicatie data celor care mai pot fi lamuriti, maine se va obtine cu sacrificii mult mai mari, poate cu sange.
Contractul pe care USL (PSD si PNL) il propune romanilor este, dupa parerea mea, usor modificat.
In primul rand acest contract nu se adreseaza tuturor romanilor, caci altfel nu-mi explic dispretul suveran afisat, de exemplu, de Victor Ponta la adresa intelectualilor, la adresa ideii de justitiei prin nerecunoasterea hotararii Curtii Constitutionale si prin incurajarea neaplicarii legii in mod egal pentru toti cetatenii. Contractul propus de USL cu ai sai 15.000 de ministri ai invatamantului si plagiatori se adreseaza doar unei parti a sociatatii romanesti, anume acelei parti certate cu munca si abonata la asistenta sociala. Pe scurt, acest contract ar suna "Voi - numiti in continuare LENESI - ne votati si inchideti ochii la faradelegile noastre, iar noi - numiti in continuare HOTI - vom lua o parte din resursele acestei tari si o parte din banii celor care muncesc si platesc taxe - numiti in continuare FRAIERI - si vi le vom da voua fara ca voi sa trebuiasca sa munciti sau sa miscati un deget pentru asta". Este, asadar, un contract intre HOTII si LENESII Romaniei pe spinarea fraierilor, in care hotii nu sunt neaparat harnici, ci doar imbogatiti, iar lenesii nu sunt neaparat cinstiti, ci doar mai saraci ca hotii si de multe ori mai bogati decat pot fi FRAIERII.
Contractul in sine este daunator tarii nu doar pentru ca incurajeaza nemunca si faradelegea, dar MAI ALES pentru ca, imanent lui, este intentia si interesul USL de a perpetua starea de incultura si lipsa de educatie din mediile joase ale sociatatii romanesti cu scopul de a-si pastra atat calitativ, cat si numeric partenerul social. "Numarul face puterea" este o idee bine insusita de socialisti, cu referire atat la puterea politica (numarul de voturi), cat si la puterea bruta si brutala (vezi mineriadele).
Or, dincolo de ICR (o specialitate care nu este in meniul starii de jos), invatamantul este principalul pericol perceput de USL, caci este cel care ar putea sa modeleze in bine mintile fragede ale copiilor, copii care, odata ajunsi cu drept de vot si educati, ar putea sa-si doreasca altceva de la politicieni decat vesnicele pomeni socialiste. De aici si grija "speciala" acordata de socialisti (cel putin cei romani) invatamantului, de aici proasta calitate a ministrilor numiti la invatamant, de aici si incurajarea aproape explicita a imposturii in randul cadrelor didactice, a impunerii unei scari de valori inversate in examinarea elevilor, de la cea primara din timpul orelor si pana la examenele nationale, incurajand copiuta (un fel de plagiat sui generis) si decurajand corectitudinea si munca in scopul de a avea serii si serii de absolventi handicapati pe piata muncii, dependenti de ce "se da", nu de ceea ce pot ei insisi realiza. Ajunsi aici putem remarca antagonismul dintre deviza liberarlilor "Prin noi insine!" si electoratul caruia i se adreseaza prin USL a carui deviza pare a fi "Pentru noi insine, dar de la altii si degeaba, neaparat degeaba!"
Contractul acesta socialist mie imi explica foarte bine ceea ce se intampla in Romaia acestor zile. Caci ultimii ani au pus bazele unei desteptari a Romaniei. Justitia a inceput, de bine, de rau, sa mearga afectand HOTII, iar in invatamant au inceptut, foarte greu, dar au inceput sa fie impuse criterii de performanta atat profesorilor cat si elevilor (afectand LENESII). Aceste masuri subminau bazele contractului socialist, lovind ambele parti "semnatare". Si nu a trebuit decat sa ajunga HOTII din nou la putere pentru a suna adunarea LENESILOR si, impreuna, sa purceada la restabilirea status quo-ului, la contrareforma, la restauratie. Caci ar fi o greseala a noastra sa credem ca masurile de restauratie a USL vexeaza prea multi romani sau, ma rog, atat de multi romani incat sa se creeze o masa critica in stare sa opreasca procesul. Nici pe departe. Deci, daca nu prin numar, prin calitate si prin intensitatea, prin perseverenta ideilor si vocilor noastre, prin solidaritatea noastra vom putea incetini si opri acest proces. Trebuie sa fim toti, inclusiv cei cu urechile mai fine, carora hahaiala lui Base le pute. Acum si numai acum, cand tocmai ce caruta o ia la vale, efortul necesar opririi ei este MINIM. Ceea ce acum putem face un un protest, cu o luare de pozitie, cu o explicatie data celor care mai pot fi lamuriti, maine se va obtine cu sacrificii mult mai mari, poate cu sange.
marți, 8 mai 2012
Hoti, dom'le, hoti !
Deputatii au aprobat legea privind amnistia pentru functionarii obligati sa returneze sporurileHoti!
Si functionarii (care si-au insusit ILEGAL la vremea respectiva) o suma de bani in urma unor negocieri ciudate intre ei (sindicate) si tot ei (sefii lor, functionari de asemenea).
Hoti si parlamentarii, care isi platesc voturile astfel obtinute cu banii nostri, ai celor care ne platim impozitele si nu beneficiem defel de sumele platite, acestea fiind inghititie de caracatita bugetara pe salarii, sporuri, unul mai absurd decat altul, si astfel de hotii in "parteneriat" cu politicienii la hotiile carora, aceiasi functionari, inchid ochii si se fac partasi. Caci sa nu se inchipuim ca atatea licitatii trucate, atate preturi umflate si atatea parandaraturi se pot face fara ca functionarii care intocmensc, manuiesc hartiile si chiar le semneaza, unii dintre ei, sa observe ilegalitatile strigatoare la cer.
Dealtfel, observ ca toata clasa politica moare zilele acestea de grija bugetarilor carora li s-au micsorat salariile. Pentru cresterea acestor salarii politicienii ne pun pe toti sa ne imprumutam suplimentar (cresterea se va face pe seama cresterii deficitului, deci din imprumuturi), fara a le impune bietilor bugetari vreun criteriu de performanta, altul decat simpla prezenta la "serviciu" si complicitate la ilegalitatile ce se vor face pe parcursul alegerilor ce stau sa vina.
Dar nu doar lor, bugetarilor, criza le-a adus micsorari de lefuri si disponibilizari. Cei din sectorul privat au fost nevoiti sa indure masuri cel putin la fel de dure, insa nu vad politicieni ingrijorati de soarta acestora. Dimpotriva, nori negri amenintand cu cresterea impozitelor par sa fie la orizont. Or, dupa cate stiu eu, statul este al tuturora, nu doar al bugetarilor.
Iar de curand se punea problema ca statul nu are bani suficienti sa despagubeasca proprietarii ale caror proprietati au fost confiscate de comunisti. Bine, nu sunt suficienti bani, insa mult mai moral ar fi fost ca acesti bani dati moca bugetarilor sa fi fost recuperati si pusi intr-un fond de despagubire a fostilor proprietari, de exemplu.
Un alt exemplu este situatia banilor opriti in mod incorect pensionarilor. Acestora, pagubiti adevarati, li se vor restitui banii in 16 transe. Poate ca ar fi fost mai moral ca banii furati de bugetari sa fie restituiti, fie si fara dobanda, si alimentat un fond din care sa se dea mai repede banii inapoi pensionarilor. Apoi, mai este un aspect ingrijorator privind modul cum USL intelege sa gestioneze statul. Avem doua situatii in oglinda: una (ce a bugetarilor) in care statul este furat, si alta (cea a pensionarilor) in care statul a furat. USL intelege ca statul sa renunte la drepturile sale si nu mai recupereaza sumele de care a fost pagubit, in schimb pune statul sa plateasca (in mod corect) paguba pe care a facut-o, insa ii dezavantajeaza pe adevaratii pagubiti (pensionarii) in favoarea hotilor (bugetarii care s-au infruptat din prime si sporuri ilegale) lungind perioada de restituire a sumelor retinute din pensii tocmai pentru ca statul nu are bani suficienti, unul dintre motive fiind si nerecuperarea sumelor insusite ilegal de catre bugetari. 16 luni inseamna mult in viata domnului Lazarescu.
In concluzie: hoti, dom'le, hoti !!
miercuri, 21 martie 2012
Franta si arabii
Rupta-n fund, cu ochelari de cal, calcand in rahati de arabi la tot pasul, dar cu nasul pe sus, mirosindu-i tot si intens parfumata, doamna Frantza, vorbind singura si traind din amintiri, scotoceste prin ghena de gunoi a istoriei cautandu-si maretia pierduta sau macar un ciob de oglinda mincinoasa care sa-i mai puna putina carne pe oase, sa-i mai netezeasca ridurile sau sa-i reliefeze buzele supte de golul lasat de dantura lipsa. Si ce dantura avea ea odata ...
Pana de curand, vecinul Hans mai obisnuia sa sara parleazul si venea chiar si pana la Paris sa-i mai aline pornirile depresive specifice menopauzei. Lasa mare deranj la plecare, insa nu se plangea - se simtea si ea bagata in seama. Mai trecea unchiul Sam si mai repara ce era de reparat dupa plecarea lui Hans, o mai ajuta nepotul Itzic sa-si cumpere una-alta, se uita la poze si amintirile o ajutau sa treaca peste prezentul nu tocmai fast.
Insa acum Hans nu o mai cauta, cica s-ar dedulci la fetele astea tinere din Est, unchiul Sam pare ca s-a cam saturat de capriciile ei, iar singurii care ii mai calca pragul sunt maghrebienii care o stiu bine de cand era tanara si atat de focoasa ca explodau si proiectilele prin Nordul Africii cand trecea ea. Dar astia, maghrebienii, nu o vor decat pentru a-i lua casa atunci cand va fi sa moara, si tare i-i ca vor sa faca moschee din ea. Asta ii cam ingrijoreaza pe vecini si chiar si pe nepotul Itzic care, dupa tot ajutorul pe care i l-a dat, ar vrea si el o parte din mostenire. Dar de asta nu mai poate ea cata vreme arabii o satisfac! Din partea ei, n-au decat sa o puna si pe fecioara din Orleans printre cele 70 din comitetul de primire.
La urma-urmei, o, ce vremuri!, dupa ea, potopul !!
Pana de curand, vecinul Hans mai obisnuia sa sara parleazul si venea chiar si pana la Paris sa-i mai aline pornirile depresive specifice menopauzei. Lasa mare deranj la plecare, insa nu se plangea - se simtea si ea bagata in seama. Mai trecea unchiul Sam si mai repara ce era de reparat dupa plecarea lui Hans, o mai ajuta nepotul Itzic sa-si cumpere una-alta, se uita la poze si amintirile o ajutau sa treaca peste prezentul nu tocmai fast.
Insa acum Hans nu o mai cauta, cica s-ar dedulci la fetele astea tinere din Est, unchiul Sam pare ca s-a cam saturat de capriciile ei, iar singurii care ii mai calca pragul sunt maghrebienii care o stiu bine de cand era tanara si atat de focoasa ca explodau si proiectilele prin Nordul Africii cand trecea ea. Dar astia, maghrebienii, nu o vor decat pentru a-i lua casa atunci cand va fi sa moara, si tare i-i ca vor sa faca moschee din ea. Asta ii cam ingrijoreaza pe vecini si chiar si pe nepotul Itzic care, dupa tot ajutorul pe care i l-a dat, ar vrea si el o parte din mostenire. Dar de asta nu mai poate ea cata vreme arabii o satisfac! Din partea ei, n-au decat sa o puna si pe fecioara din Orleans printre cele 70 din comitetul de primire.
La urma-urmei, o, ce vremuri!, dupa ea, potopul !!
sâmbătă, 11 februarie 2012
ACTA
Cenzura in sine nu este dezirabila, fie ca este determinata de motive politice, precum in China, fie din motive economice, precum doreste occidentul. Doua carari ducand in acelasi loc. Doua gloante trase din pistoale diferite insa spre tampla aceleiasi victime.
Ideea de baza este ca, fie si in scopuri cat se poate de nobile(aparent), instituirea cenzurii LEGALE, mai devreme sau mai tarziu, DUCE LA ABUZURI.
Punct.
Insa despre ce scopuri nobile putem vorbi in cazul ACTA, un acord negociat in secret intre sponsorii din casele de productie si cei sponsorizati din cancelariile politice? Ei insisi simt ca fac ceva incorect si imoral din moment ce s-au inconjurat de atata secretomanie incat nici priministrul nu stia despre ce document este vorba, cu toate ca Romania il semnase deja.
O societatea inteligenta, cum ne pretindem noi a fi, gaseste resurse de imaginatie si pentru a impaca varza corporatista, dar si capra drepturilor omului. Daca tot ce pot face domnii de la casele de productie, beneficiarii nelegitimi si imorali ai resurselor de creativitatea ale unor artisti de multe ori morti in saracie sau plini de datorii, este sa intre cu mascatii in casele noastre sau sa ne supravegheze comunicatiile pe internet, atunci asta este o dovada indirecta ca nu este a lor creativitatea de pe urma carora ei pretind la nesfarsit drepturi de autor.
In mod cert se vor gasi metode alternative de recompensare a adevaratilor creatori, problema burtosilor de la casele de productie este ca ei nu prea se numara printre acestia. Iar problema politicienilor este ca nu se vor mai bucura de sponsorizarile generoase din partea acestor burtosi nevertebrati, caci nu de artisti le pasa lor, stiut fiind ca ei, artistii, cei mai multi dintre ei, au gura mare, personalitate, coloana vertebrala si chiar idealuri, ceea ce nu ii recomanda ca actori in lupta politica pentru ciolan.
La urma-urmei este si o problema de prioriatati si de scara de valori:
1. Ce este mai important pentru noi: apararea drepturilor fundamentale ale omului sau apararea proprietatii intelectuale pana peste limita de la care metode de supraveghere a cetatenilor folosite in China sau Iran sunt "justificate" si in democratiile occidentale?
2. Daca aparam proprietatea intelectuala ca pe unul dintre motoarele cresterii economice atunci ce este mai important:
---> sa stimulam creativitatea si CREATORII adevarati sau
---> pe cei care profita de pe urma creativitatii primilor?
Iar daca vom ajunge, in mod corect, cred eu, la concluzia ca trebuie stimulati creatia si creatorul atunci ar trebui reformat un pic si sistemul de recunoastere a proprietatii intelectuale si redesenate traseele banilor si recompenselor, distorsionate in momentul de fata in favoarea celor care administreaza creatia, nu a creatorului insusi sau a creatiei sale.
Ideea de baza este ca, fie si in scopuri cat se poate de nobile(aparent), instituirea cenzurii LEGALE, mai devreme sau mai tarziu, DUCE LA ABUZURI.
Punct.
Insa despre ce scopuri nobile putem vorbi in cazul ACTA, un acord negociat in secret intre sponsorii din casele de productie si cei sponsorizati din cancelariile politice? Ei insisi simt ca fac ceva incorect si imoral din moment ce s-au inconjurat de atata secretomanie incat nici priministrul nu stia despre ce document este vorba, cu toate ca Romania il semnase deja.
O societatea inteligenta, cum ne pretindem noi a fi, gaseste resurse de imaginatie si pentru a impaca varza corporatista, dar si capra drepturilor omului. Daca tot ce pot face domnii de la casele de productie, beneficiarii nelegitimi si imorali ai resurselor de creativitatea ale unor artisti de multe ori morti in saracie sau plini de datorii, este sa intre cu mascatii in casele noastre sau sa ne supravegheze comunicatiile pe internet, atunci asta este o dovada indirecta ca nu este a lor creativitatea de pe urma carora ei pretind la nesfarsit drepturi de autor.
In mod cert se vor gasi metode alternative de recompensare a adevaratilor creatori, problema burtosilor de la casele de productie este ca ei nu prea se numara printre acestia. Iar problema politicienilor este ca nu se vor mai bucura de sponsorizarile generoase din partea acestor burtosi nevertebrati, caci nu de artisti le pasa lor, stiut fiind ca ei, artistii, cei mai multi dintre ei, au gura mare, personalitate, coloana vertebrala si chiar idealuri, ceea ce nu ii recomanda ca actori in lupta politica pentru ciolan.
La urma-urmei este si o problema de prioriatati si de scara de valori:
1. Ce este mai important pentru noi: apararea drepturilor fundamentale ale omului sau apararea proprietatii intelectuale pana peste limita de la care metode de supraveghere a cetatenilor folosite in China sau Iran sunt "justificate" si in democratiile occidentale?
2. Daca aparam proprietatea intelectuala ca pe unul dintre motoarele cresterii economice atunci ce este mai important:
---> sa stimulam creativitatea si CREATORII adevarati sau
---> pe cei care profita de pe urma creativitatii primilor?
Iar daca vom ajunge, in mod corect, cred eu, la concluzia ca trebuie stimulati creatia si creatorul atunci ar trebui reformat un pic si sistemul de recunoastere a proprietatii intelectuale si redesenate traseele banilor si recompenselor, distorsionate in momentul de fata in favoarea celor care administreaza creatia, nu a creatorului insusi sau a creatiei sale.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)