Legea Funar- Ghise, ce e rau si ce e bine tu te-ntreaba si socoate

Textul legii Funar - Ghise(privind proportia stirilor bune-rele) este:

Articol unic. - Legea audiovizualului se completeaza dupa cum urmeaza:
1. Dupa alineatul (7) a1 articolului 28 se adauga un nou alineat (7') cu urmatorul continut:
(7') - Programele de stiri ale posturilor de televiziune si radio contin, in pondere egala, stiri cu teme pozitive, si respectiv, negative.

Eu cred ca este clara cauza acestei legi dupa cum clar imi este scopul ei(condiderand-o data de buna credinta). Ceea ce este confuz la ea este mijloacele prin care se poate aplica - un fel de Big Brother omniscient supraveghind massmedia si degenerand mai devreme sau mai tarziu in Marele Cenzor. Si cum nu cred nici pe departe ca scopul scuza mijloacele, dimpotriva, cred ca mijloacele fac parte din scop, innobilandu-l sau degradandu-l, consider aceasta lege periculoasa sau, vorbind in termenii sai, nerespectand procentul de 50% de bine si rau din urmarile sale, raul(real) fiind mult mai mare si mai periculos decat binele(discutabil si acela).

Pe de alta parte, cred ca o autocenzura decenta din partea posturilor de radio/TV ar fi mult mai indicata si utila. Cred ca in informarea cu privire la chestiunile de interes cat mai general ar trebui sa fie scopul emisiunilor de stiri, nu ratingul cu orice pret. Iar mica manipulare pe care cei din trusturile massmedia incearca sa o puna in scena cu privire la aceasta lege nu-si are rostul. Se aduce in mod repetat argumentul ca nu stim ce este bine si ce este rau intr-o stire. De exemplu: cresc preturile la gaze. E stire buna sau rea? Este clar ca lumina zilei ca aceasta este o informatie cu caracter general si TREBUIE difuzata. De asemenea este bine de stiut si daca un ministru sau presedinte sau parlamentar sau orice persoana aleasa prin vot sau numita de cineva ales prin vot si-a batut vecinul(ca sa pastram profilul stirilor de la ora 5), pentru a sti noi, alegatorii, pe cine sa votam. Nu acelasi lucru se poate spune si despre "stirea" ca Ion din nu stiu ce comuna si-a omorat nevasta si apoi s-a sinucis, nu inainte de a da foc la casa. Aceasta "stire" nu are darul decat de a creste audienta postului(necomunicand nimic privitorului neutru) profitand de "lipiciul" pe care il are la o anumita categorie de populatie avida de a-si umple golurile din viata proprie cu fragmente din viata altora.

S-ar putea discuta, cred, chiar despre o subventie acordata de stat televiziunilor particulare pentru pierderea de rating suferita datorita "imblanzirii" stirilor, insa cred ca ar fi o investitie buna.

Protejati familia!

Potrivit unor informatii de la Bruxelles, in aproximativ doua luni,Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei doreste sa ia in discutie orezolutie prin care statele membre ar putea fi obligate sa legalizeze casatoriile intre homosexuali.

Alianta Familiilor din Romania (http://www.protejarea-familiei.com) a initiat o actiune civica de colectare de semnaturi impotriva acestei rezolutii. Semnaturile vor fi depuse la registratura Comisiei Europene, impreuna cu o Nota de Protest.

Petitia online poate fi citita si semnata la adresa: http://tinyurl.com/5dvncx

Sub textul bilingv se afla linkul pentru semnaturi. Semnatarii primesc un email in care li se solicita confirmarea semnaturii, prin accesarea unuilink. Fara aceasta confirmare, semnatura nu este valabila. De aceea,semnatarii trebuie sa verifice primirea emailului pentru confirmare, care poate intra in folderul Bulk (pentru utilizatorii de Yahoo! Mail).

Olanda - Romania 2--0 sau razbunarea fotbalului

La acest turneu final Romania a incercat sa triseze fotbalul. A jucat un "ceva" care aparent seamana cu fotbalul, jucandu-se in 11 si cu o minge, insa a omis exact esenta, spiritul jocului, adica dorinta de victorie, inlocuind-o cu frica de a nu pierde. Si fotbalul s-a razbunat pe noi aruncandu-ne in penibil, dupa cum i-a rasplatit pe turci, care l-au respectat alergand dupa victorie si crezand in ea pana in ultima secunda a meciului cu Cehia.

Poate ca, de pierdut, pierdeam oricum cu Olanda, insa in mod sigur, daca jucam sa castigam, pierdeam frumos. Asa, jucand sa nu pierdem, am pierdut urat, fluierati de spectatorii din tribune. Parca si scuzele sunt penibile atunci cand joci cum am jucat noi cu Olanda: joc mic si inchis, autosuficient, copiat parca dupa caraterul si modul de a fi ale antrenorului echipei:

Victor Piturca, antrenorul emo.




Am primit pe mail, de la un amic, urmatorul text, primit la randul lui de la alt amic, etc. Cert este ca nu l-am scris eu, insa nu stiu cui sa-i dau credit.
Il postez spre descretirea fruntilor noastre:

Mioriţa la Euro 2008

Pe-un picior de plai
Unde habar n-ai
Iată vin cu tot
La aeroport
Jucători – vedete
Cu cercei şi plete,
Ghiuluri, celulare,
Şi cu girofare

Se vor îmbarca
Cu toţi vor pleca
Spre un campionat
De toţi aşteptat
Cam de vreo opt ani
Speranţe şi bani,
Ni s-a împlinit
Pohta ce-am pohtit

Ne-au aruncat sorţii
Într-o grupă a morţii,
Cu dârzi olandezi,
Cu cocoşi francezi
Şi italieni
Iuţi şi cam vicleni.

Cu toţi am crezut
De la început,
Biata Mioriţă
Va fi chisăliţă,
Vom fi nişte miei
În groapa cu lei,
Cu toţi ne gândeam
Şi ne plănuiam
De la început
Nu-i nimic pierdut,
Să jucăm frumos
Şi spectaculos,
Orice gol marcat
Sau punct câştigat
Va fi preţuit
Şi sărbătorit...

Umpluţi de emoţii,
Am înfruntat sorţii
Jucând primul meci
C-o echipă – terci,
De cocoşi francezi
Ce ai noştri iezi
De se-nvârtoşau,
Sigur o bateau.

Dar am remizat
C-un zero barat
Într-un meci închis
De mare plictis...

Apoi a urmat,
Meciul aşteptat,
Mare tevatură
Cu echipa azură,
Ce fusese încinsă,
Umilită, învinsă,
De nişte batavi
Aprigi rău şi bravi.

Dumnezeu din cer
Şi c-un tuşier
Mult ne-au ajutat,
Gol le-au anulat,
Şi-un italian
Puţin cam plăvan,
S-a cam bâlbâit,
Direct l-a servit
Pe al nostru Mutu,
Care a dat cu şutu’
Le-a băgat-o în plasă
Şi mortul în casă.

Dar nu a ţinut
Decât un minut,
Că ne-au egalat
Dintr-un gol ciudat,
Căci un brav fundaş
Zis Gabi Tamaş,
Dă pe lângă minge
Şi meciul se-ncinge.

Nenea flueraş
Cu capul golaş,
Ne face cadou
Ca la anul nou,
Un pinalti mare
De calificare,
Numa’ gol să dai,
Că noroc tot ai...

Intră iar în scenă,
Vedeta eternă
Tot Mutu şutează
Şi normal, ratează!
În toată splendoarea
Şi calificarea...

Acum olandezii
Au bătut francezii,
Făcând cu ei borş
Zeamă de cocoş.

Bieţii noştri iezi
Spun la olandezi
S-o lase mai moale,
Capul nu-i mai doare
Sunt calificaţi
Şi-ar fi câştigaţi,
Meciul lor să-l dea,
Atunci ar scăpa
De italieni
Care sunt vicleni,
Sărmanii francezi
Văd doar stele verzi,
Sunt împrăştiaţi,
Descalificaţi.

În al treilea joc,
Nu mai era loc
Să se speculeze,
Să se parieze,
Mioriţa laie
Iese la bătaie,
Că e favorită
De lume iubită,
Temuţii batavi
Nu mai sunt chiar bravi,
Vor să se conserve
Au băgat rezerve,
Sunt buni de bătut
De la început.

Joacă relaxat,
Ratează distrat,
Ai noştri stresaţi
Cad ca seceraţi,
Cu fundul pe jos
Şi joacă fricos.

Dică parcă doarme,
Mutu are toane,
Contra are treabă
Tot cade prin iarbă,
Bănel tot aleargă
Mingea s-o culeagă,
Şi face marcaj
La kilometraj,
Iar bietul Piţurcă
E sătul de ţurcă,
Schimbă disperat
Dar s-a terminat!

Meciul s-a sfârşit,
Rău ne-au umilit,
Jucând cu rezerve
Iar noi cu conserve.

Vor veni în ţară,
Pentru a câta oară?
Spunând răspicat:
IARĂŞI AM RATAT!

Concluzia alegerilor locale: vom avea ce am ales

Sorin Oprescu sau nevoia de bufoni

Din 1989 si pana acum, o serie de mari bufoni politici au bantuit viata publica a Romaniei. Si se pare ca primul care a intuit acest apetit pentru bufoni al electoratului nostru a fost chiar Ion Iliescu. Neputatnd el insusi sa fie un bufon veritabil, l-a propulsat si sprijinit pe Vadim-Tudor. Acesta a fost primul bufon care a populat imaginarul colectiv al romanilor scapati in lanul cu sperante ca vaca in lucerna.

Din succesul lui Vadim s-a inspirat, apoi, Traian Basescu si sfatuitorii sai din servicii. El, insa, nu a jucat cartea nationalista ci doar pe aceea de justitiar care construieste tepe in Piata Victoriei, de politician direct, frust si care "le spune bine", cum ii place romanului. Problema lui a fost(pentru ca mie imi este clar ca Traian Basescu este pe faras) ca, slobod de gura si lipsit de educatie, el este imprevizibil, inconstienta sa lucrand de multe ori nu doar contra propriului instinct de conservare, ci chiar si impotriva celor care l-au pus acolo unde este.

Gigi Becali a inteles instinctiv ca aceasta-i calea succesului in politica la romani, a incercat, insa a trebuit sa abandoneze spasit pentru ca nu a fost sustinut de "sus".

In schimb, ultimul bufon scos de servicii pe piata, Sorin Oprescu, remarcat de ochiul experimentat al "antrenorului" Ion Iliescu, pare sa-si intreaca predecesorul - Traian Basescu, si sa-l bata cu propriile sale arme. I-a preluat tot arsenalul de campanie al acestuia, i-a dat o usoara tenta de golanas smecher de Bucuresti, interpreteaza textele mai convingator decat Basescu, pare mai ascultator si mai previzibil, ce mai, candidatul manciurian perfect. Cred, totusi, ca ar intinde coarda prea mult daca si-ar propune sa devina presedinte in 2009, iar in 2014 sper si cred ca vremea bufonilor va fi fost trecuta.

Lui Traian Basescu nu-i mai ramane decat sa-l parafrazeze pe Alecsandri: "E unul care-njura mai bine decat mine? Cu-atat mai bine tarii si lui cu-atat mai bine"[mai ales lui si lor] si, in cel mai bun caz, sa incerce a se reprofila pe celalalt rol iubit de electoratul romanesc - tatucul natiunii.

Romania - Italia 1--1 si Olanda - Franta 4--1

Aceste doua meciuri si, in general, paralela dintre Olanda si Romania in grupa C, demonstreaza ca nu existe echipe asa-zis mari decat in masura in care exista echipe care se considera mici si isi desconsidera propria valoare. Acestea din urma fac din echipe normale, de altfel, echipe "mari".

Este cazul atitudinii noastre, echipa Romaniei abordand meciurile cu Franta si Italia numindu-le pe acestea din urma "vicecampioana" si, respectiv, "campioana" lumii. In acest mod abordand meciurile, desigur ca suntem fericiti pana la Dumnezeu de cele doua remize scoase si le consideram mari "victorii" care dau reprezentantilor FRF dreptul sa ceara pana si schimbarea imnului national. Probabil in ceva ce merge la gratar si pot canta lautarii la Saftica in cantonament.

Echipa careia noi i-am luat 4 puncte din 6 in preliminarii si care in meciul jucat la Rotterdam nu a tras nici un sut pe poarta noastra - Olanda - in schimb, a jucat cu Italia si cu Franta, nu cu titlurile pompoase ale adversarelor, ceea ce le-a dat olandezilor, plecati la drum cu alta mentalitate, puterea si tupeul sa le bata. Si nu oricum, ci la scoruri umilitoare, aratand lumii ca "regele e gol", ca nimic din stilul, jucatorii, antrenorii si forma acestor echipe nu amintesc de "campioana" si "vicecampioana" lumii. Si atunci ma intreb de unde atata bucurie pe noi, ce anume trebuie sa ne bucure din abordarea de echipa second hand la acest Campionat European? Poate faptul ca jucatorii nostri au ajuns sa se roage de antrenor sa-i lase sa traga si ei un sut pe poarta adoptand o tactica mai ofensiva care sa nu-i transforme pe internationalii nostri in bataia de joc a vestiarelor europene dupa ce acest Campionat European se va fi sfarsit si jucatorii se vor intoarce la cluburile lor ...

Pentru meciul Olanda-Romania nici un jucator olandez nu vrea sa evolueze:ca sunt calificati, ca vor la femei, ca aia, ca aialalta... Pana la urma, portarul, Van Der Saar, spune ca joaca el singur in meciul cu Romania, ca si asa romanii nu prea trag la poarta. Zis si facut.
Prin minutul 5 al jocului, olandezii aflati la distractie deschid televizorul: 1-0 pentru Olanda; tocmai marcase Van Der Saar. Se bucura si pleaca inapoi la distractie. In minutul 90 se intorc sa vada scorul final: era 1-1 si romanii se bucurau si se sarutau de fericire. Piturca era in al noualea cer. Olandezii il suna pe Van Der Saar sa-l felicite pentru performanta insa acesta era foarte suparat. "Ce s-a intamplat?" isi intreba ei coechipierul. "Pai cum naiba sa fiu daca am luat cartonas rosu in minutul 6 si pierd sferturile?"

Romania -- Franta = Boloni are dreptate

Un dintre cele mai controversate declaratii a ultimelor zile a fost cea facuta de Boloni unui cotidian francez de sport:

Poporul român nu este curajos şi este lipsit de ambiţie, deaorece a învăţat să se mulţumească cu puţin. În schimb, este un popor abil, descurcăreţ, inventiv, care a fost obligat întotdeauna să găsească o soluţie pentru a se descurca şi a putea supravieţui. Are o mare capacitate de a suferi în tăcere, fără a se revolta. Toate aceste caracteristici se găsesc în fotbalul nostru şi în jocul echipei naţionale.

Multi romani verzi s-au revoltat si nu au scapat ocazia sa-si arate dragostea de tara infierandu-l pe Boloni. Cei mai multi sunt dintre acei catavenci care, daca ar avea o minima urma de patriotism veritabil in ei, s-ar prezenta singuri in fata portilor inchisorii cerand sa fie incarcerati pentru raul pe care l-au facut acestei tari.

Insa realitatea vazuta si in meciul de aseara(Franta-Romania 0-0) si in alte meciuri si cu alte ocazii si evenimente nesportive ne arata ca lucrurile stau exact cum le-a descris Boloni: adica, ne multumim cu putin si ... folosim in exces capacitatea noastra de a suferi in tacere. Si nu ar fi o tragedie ca lucrurile stau asa daca le-am accepta ca atare si am incerca sa le indreptam. Insa partea proasta este atunci cand incercam sa ne amagim si sa prezentam ca mari si extraordinare realizari putinele noastre esecuri in punerea in practica a lozincii nationale "capul plecat, sabia nu-l taie".

Asa a fost si dupa antijocul prestat de Romania in meciul cu Franta. Piturca mai avea putin si il baga pe Stancioiu in locul vreunui atacant inventand fotbalul cu doi portari, dar, in schimb, toti arhanghelii si ideologii lipsei de ambitie si de personalitate in joc si in general tin aproape cu incompetenta si s-au unit intr-un cartel ah-hoc gratulandu-l pe selectioner pentru extraordinara lui inteligenta in asezarea formatiei si pentru punctul scos de la o formatie a Frantei batraneasca, care traverseaza o eclipsa de forma prelungita si incapabila sa marcheze, dupa cum mai toate jocurile ei de pregatire au demonstrat.

In schimb, noi, vitejii jocurilor amicale, de cum ne-am vazut in teren, pe campul de lupta, cum am cautat repede o groapa de nisip si am baga capul in ea. Ce naiba, orice am face la aceste europene, ne putem scuza cu acel 5-1 contra Germaniei, meci din al carui cadavru unii jucatori inca se mai hranesc si astazi(vezi cazul Plesan). Sau din 3-0 cu Rusia, sau din 4-0 cu Muntenegru.