Romania - Italia 1--1 si Olanda - Franta 4--1

Aceste doua meciuri si, in general, paralela dintre Olanda si Romania in grupa C, demonstreaza ca nu existe echipe asa-zis mari decat in masura in care exista echipe care se considera mici si isi desconsidera propria valoare. Acestea din urma fac din echipe normale, de altfel, echipe "mari".

Este cazul atitudinii noastre, echipa Romaniei abordand meciurile cu Franta si Italia numindu-le pe acestea din urma "vicecampioana" si, respectiv, "campioana" lumii. In acest mod abordand meciurile, desigur ca suntem fericiti pana la Dumnezeu de cele doua remize scoase si le consideram mari "victorii" care dau reprezentantilor FRF dreptul sa ceara pana si schimbarea imnului national. Probabil in ceva ce merge la gratar si pot canta lautarii la Saftica in cantonament.

Echipa careia noi i-am luat 4 puncte din 6 in preliminarii si care in meciul jucat la Rotterdam nu a tras nici un sut pe poarta noastra - Olanda - in schimb, a jucat cu Italia si cu Franta, nu cu titlurile pompoase ale adversarelor, ceea ce le-a dat olandezilor, plecati la drum cu alta mentalitate, puterea si tupeul sa le bata. Si nu oricum, ci la scoruri umilitoare, aratand lumii ca "regele e gol", ca nimic din stilul, jucatorii, antrenorii si forma acestor echipe nu amintesc de "campioana" si "vicecampioana" lumii. Si atunci ma intreb de unde atata bucurie pe noi, ce anume trebuie sa ne bucure din abordarea de echipa second hand la acest Campionat European? Poate faptul ca jucatorii nostri au ajuns sa se roage de antrenor sa-i lase sa traga si ei un sut pe poarta adoptand o tactica mai ofensiva care sa nu-i transforme pe internationalii nostri in bataia de joc a vestiarelor europene dupa ce acest Campionat European se va fi sfarsit si jucatorii se vor intoarce la cluburile lor ...

Pentru meciul Olanda-Romania nici un jucator olandez nu vrea sa evolueze:ca sunt calificati, ca vor la femei, ca aia, ca aialalta... Pana la urma, portarul, Van Der Saar, spune ca joaca el singur in meciul cu Romania, ca si asa romanii nu prea trag la poarta. Zis si facut.
Prin minutul 5 al jocului, olandezii aflati la distractie deschid televizorul: 1-0 pentru Olanda; tocmai marcase Van Der Saar. Se bucura si pleaca inapoi la distractie. In minutul 90 se intorc sa vada scorul final: era 1-1 si romanii se bucurau si se sarutau de fericire. Piturca era in al noualea cer. Olandezii il suna pe Van Der Saar sa-l felicite pentru performanta insa acesta era foarte suparat. "Ce s-a intamplat?" isi intreba ei coechipierul. "Pai cum naiba sa fiu daca am luat cartonas rosu in minutul 6 si pierd sferturile?"