sâmbătă, 3 noiembrie 2007

Italia neprihanita

Am cateva cunostinte care muncesc la negru in Italia. O fac de multi ani. Cativa locuiesc intr-o colonie de rulote langa Torino. Zilnic, politistii ii supravegheaza, pozeaza si filmeaza din masinile politiei. Toata lumea stie ca muncesc la negru iar unii fura de ici de colo si, cu toate astea, ani de zile, autoritatile nu au luat nici o masura. Le convine munca la negru.

Le convine pentru ca daca, spre exemplu, un italian fabrica 10 farfurii pe zi si inca doi imigranti fac alte 20, statisticile vor retine ca italianul a facut 30 de farfurii pe zi. Si asta pentru ca cei care muncesc la negru nu exista pentru statistici, nu exista pentru asigurarile sociale, nu exista. Punct. Ei exista doar cand niste Vadimi si Markobeli italieni trebuie sa castige voturi, ei exista doar cand este nevoie de acari Paun, ei exista doar cand stirile despre ei fac audienta sau vand editii de ziare.

Atunci vezi manifestatii mari impotriva imigrantilor, impotriva celor care le schimba pemparsii octogenarilor lor. Totusi, acestea nu sunt cele mai mari manifestatii ale italienilor. Nu. Cele mai mari demonstratii de strada, cu steaguri rosii si lozinci de stanga si extrema stanga, le vezi atunci cand vreun guvern mai curajos incearca sa reformeze sistemul de asigurari sociale, de sanatate sau legislatia muncii, atunci cand, cu alte cuvinte, incearca sa-i puna pe italieni sa munceasca mai mult. Cum acestia refuza cu incapatanare, guvernele sunt obligate sa incurajeze munca la negru, sa-i cheme, incurajeze si puna pe altii sa munceasca pentru "vitejii" italieni.

Fara indoiala ca acest lucru duce, vrand-nevrand, si la cresterea infractionalitatii. Acesta este, si trebuie sa fie, un risc asumat atunci cand ii chemi pe altii sa faca muncile pe care tu insuti refuzi sa le faci. Si nu pentru ca ai fi supracalificat pentru asta. Insa aceasta nu inseamna ca acesti imigranti trebuie tratati, in relatia lor cu legea, altfel decat ceilalti oameni, adica individual - fiecare plateste pentru ceea ce face.

Imi amintesc ca nu cu mult timp in urma televiziunile aratau muntii de reziduuri menajere de la marginea Neapolelui pe care italienii nu erau in stare sa si le stranga si cautau cu disperare debusee in Europa pentru gunoaiele lor. Tot acest circ mediatic cu romanii prezentati ca inventatorii faradelegii in Italia de catre nepoata lui Mussolini mi se pare ca o perdea de fum inaltata pentru a nu se vedea gunoaiele de la marginea Italiei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu