Pana la urma, Theodor Stolojan tot a reformat el ceva, anume a creat rasa de tehnocrat mioritic, un pic specialist, un pic emo, un pic sluga, un pic comunist, un pic securist, ce mai, un om nascut parca sub semnul lui "un pic" - un pic de om si muulta fatada. Un personaj umflat cu pompa propagandei si care s-a spart, precum bula imobiliara, la contactul cu realitatea ori de cate ori a avut ocazia. Sa-i fie usoara uitarea care se va asterne peste el!
Insa, asemenea filmelor horror cand, in final, un mic mostrulet mai ramane de samanta prin vreun cotlon uitat de eroul salvator, tare mi-e teama ca el nu este ultimul produs al propagandei post comuniste din viata noastra politica. Au fost prea bine hraniti si lasati prea mult in libertate pentru a ecloza si a infesta spatiul public, pentru a transforma in mutant orice tanara speranta a clasei noastre conducatoare in ai carei mentori s-au autoerijat.
Pe Theodor Stolojan, tehnocratul gol, il urmeaza la conducerea guvernului nenascut un politruc - Emil Boc. Multe lucruri rele s-au scris despre Emil Boc, toate gravitand in jurul unei idei fixe ca nu ar avea personalitate, ca nu ar fi decat "trompeta lui Basescu". Daca acest lucru s-ar dovedi, in final, adevarat, zau ca eu as percepe-o ca pe o calitate a domnului Boc. Tare mi-e teama insa ca lucrurile nu stau defel asa, ca domnul Boc nu canta precum formatia Uriah Heep, ci mai curand "canta" precum celebrul personaj cu acelsi nume al lui Charles Dickens. Tot ce a facut domnul Boc nu este decat abordarea caii celei mai usoare de a parveni in politica: periatul orgoliului si vanitatii unui personaj puternic sau pe cale de a deveni puternic. Si daca nici Traian Basescu nu are orgoliu si vanitate ... Acum, cred eu, urmeaza sa-l descoperim, incet-incet, pe adevaratul domn Boc.
Dea Domnul sa fie de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu