Traian Basescu si Ion Iliescu au multe lucruri in comun. Ambii au, de exemplu, trecutul intr-o ceata totala, informatiile privind colaborarea lor cu "serviciile"( la Moscova, in tara sau la Anvers, fie servicii romanesti, fie straine) fiind foarte bine pazite si astazi. Insa acestea sunt lucruri pe care istoria le va transa intr-un fel sau altul. Eu asupra altui lucru vreau sa ma opresc. Anume asupra lui Theodor Stolojan si a relatiei sale apropiate si cu Ion Iliescu, si cu Traian Basescu.
In randul alegatorilor romani, Theodor Stolojan si-a format o imagine de bun profesionist, de om care stie ce este bine, ce trebuie facut, care intelege mecanismele economice destul de complicate si pricepe, deci, ce parghii trebuie sa fie trase sau impinse pentru a controla situatia. Eu, si multi dintre cei care-l critica pe Theodor Stolojan, nu avem caderea de a aprecia competenta sa profesionala; mai mult chiar, aparentele tind sa-l califice pe acesta ca un bun profesionist. Insa un bun profesioinist nu inseamna si un bun politician. Una este sa stii ce trebuie facut(profesionistul) si alta este sa obtii sustinere politica pentru a schimba lucrurile sau sa ai curajul sa faci ceea ce trebuie atunci cand interese mari sunt in joc.
Iata, de exemplu, situatia de prin 1992, cand Theodor Stoljan a fost numit de Ion Iliescu prim-ministru. Inainte de asta, imi amintesc ca a fost, parca, ministrul finantelor in guvernul Petre Roman. Situatia tarii era disperata, hotii(fosti activisti si securisti) devalizau tara furand valuta mostenita de la fostul regim in conturile Bancorex sau la alte banci din strainatate. Probabil ca asa s-au nascut averile lui Copos, Micula, Voiculescu, Paunescu, Catarama si cati altii. Masura logica era de a stopa furtul si scurgerea valutei in mainile care si astazi ne usureaza bugetul tarii fie facand afaceri cu statul, paguboase pentru stat, fie neplatind impozitele datorate, fie ambele metode. Si imi vine greu sa cred ca domnul Stolojan, cu profesionalismu-i recunoscut, nu stia ca aceasta este solutia. Ca om politic responsabil trebuia, deci, sa ia masuri rapide pentru stoparea jafului si redresarea finantelor tarii. Nu a facut asta. In schimb, a obligat toti agentii economici sa vanda statului valuta detinuta in conturi la un curs stabilit arbitrar, alimentand din nou cu bani bugetul statului din care, probabil, aceeasi clientela securisto-comunista s-a infruptat. De ce s-a intamplat asta? Probabil ca "baietii destepti" i-or fi stiind punctele slabe sau or fi avand grade mai mari si nu se poate sa-i strici apele tovarasului gradu', nu? Patru ani mai tarziu il regasim pe domnul Stolojan sprijinindu-l pe Ion Iliescu la alegerile prezidentiale din 1996, pe motiv ca recunoaste valoarea oriunde s-ar afla. Alti patru ani mai tarziu(2000) il ajuta din nou pe Ion Iliescu candidand la prezidentiale si divizand voturile anticomuniste intre el si Mugur Isarescu, ajutandu-l pe Iliescu sa intre in turul doi cu Vadim-Tudor. Trece apoi cu arme si bagaje la PNL, apoi la PD, sarind din barca lui Ion Iliescu in cea a adversarului sau politic, Traian Basescu.
Si atunci ma intreb la ce ne-au folosit capabilitatile profesionale ale domnului Stolojan, daca dansul nu are verticalitatea si curajul de a si le valorifica in slujba interesului comun? La ce bun un premier care stie ce trebuie facut, daca este santajabil si manipulabil de catre cei care fura si capuseaza bugetul de stat? Ce garantii avem ca nu va face la fel si in eventualitate ca va fi premier in 2008, mai ales ca se va confrunta cu lacomia si lipsa de scrupule ale acelorasi oameni care, toti, par a avea cheita de la centura de castitate a domnului Stolojan si care, astazi, sunt insa mult mai puternici, atat financiar cat si politic, decat erau in 1992? Acesti oameni au dovedit ca ii stiu punctele "sensibile" ale domnului Stolojan si ca il pot "persuada" sa faca ceea ce este bine pentru ei, nu pentru noi. De ce nu ar face-o inca o data?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu