Sunt de acord cu expresia "golanul Basescu", cu "grobianul Basescu", cu "prost-crescutul Basescu", insa nu sunt de acord cu "dictatorul Basescu". Daca primele expresii isi pot gasi acoperirea in fapte reale si de notorietate, ultima("dictatorul Basescu") nu este decat o inventie a celor care ascund in spatele acestei sintagme dictatura mafiotilor, a celor imbogatiti peste noapte fara nici o justificare si carora, ca oricaror hoti, le este frica de orice adiere de justitie, de orice atitudini menite a pune in discutie, fie si tangential, averile faraonice dobandite peste noapte.
"Dictatorul Basescu" mai este folosita si ca "idee" in jurul careia acesti degenerati ai tranzitiei se unesc. "Dictatorul Basescu" este prada care tine orientata acesta turma de piranha care nu a lasat decat oasele din bugetele Romaniei incepand cu 1990. In lipsa acestei prazi ei s-ar manca unii pe altii. "Dictatorul Basescu" este felia de castravete pusa pe ochii prostimii, este crema cu care se ascund bubele de pe fata urata a realitatilor romanesti de astazi.
Se uita adesea ca predispunearea la o asa-zisa dictatura nu este data de existenta unui om(a dictatorului, carevasazica), caci poate 90% dintre oameni au diploma de dictator in ranita, ci aceasta predispozitie la dictatura a unei tari este data de saracirea, pauperizarea sau lipsa de educatie a populatiei, de excluderea acesteia de la deciziile care ii privesc viata si viitorul. Or, de toate aceste fenomene, prezente intr-o masura mai mare sau mai mica in viata noastra sociala si economica, nu Basescu este vinovat, ci exact aceia care il acuza pe el de tendinte dictatoriale.
Ca asa este ne-o dovedeste existenta in SUA a unei republici prezidentiale de un succes extraordinar, care domina practic lumea, si existemta in Italia, de pilda, a unei republici parlamentare macinata de coruptie, mafie si, pana nu de mult, chiar de violenta politica. Deci, nu regimul prezidential a dus la nasterea unor [semi]dictatori in spatiul ex-sovietic, ci mafia omniprezenta, saracia sau chiar traditia istorica sau tendintele centrifuge ale statelor respective, confruntate permanent cu miscari separatiste.
Dealtfel, in lumea a treia, unde saracia este la ea acasa iar traditia democratica este ca si inexistenta, avem si regimuri prezidentiale(America de Sud) si regimuri parlamentare(India), ambele tarate de coruptie sau de atentate politice. Mai avem, tot aici, in lumea a treia, si o Romanie care a demonstrat ca dictatura Parlamentului nu este mai prejos decat dictatura unei persoane, grupul de privilegiati care isi spune Parlament avand tendinta de a-si perpetua la nesfarsit existenta, votandu-si, pe de o parte privilegii, iar pe dealta parte dand legi care sa-i ridice de fapt deasupra legii, sa-i faca un fel de semizei. Deci, daca este sa ne fie frica de dictatura, ambele forme trebuie sa ne sperie. Din fericire pentru noi, tratamentul este acelasi, iar acesta nu este disparitia lui Basescu, ci legi bune, RESPECTATE si, la o adica, IMPUSE, educatie pentru populatie, munca raplatita, furt descurajat, mafie combatuta si dezvoltare economica. I-as intreba pe cei care "colporteaza" teza "Basescu-dictator" pe ce fapte reale isi sustin afirmatiile. Nu de alta, insa poate ma castiga de partea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu