Pentru a ajuta exporturile americane, Congresul SUA a cerut Chinei sa-si aprecieze moneda nationala.
Gestul seamana mai curand cu aruncarea prosopului din partea campionului economiei de piata in lupta cu challengerul sau, economia planificata.
Daca ambele state se respecta reciproc, atunci inseamna ca si SUA admit faptul ca in China NU exista o economie de piata, ci una socialista planificata, de comanda.
Deci, cererea SUA ca cursul de schimb al monedei chineze sa fluctueze liber este un non sens. Este ca si cum China ar cere Congresului ca SUA sa stabileasca administrativ pentru pietele din SUA ce curs de schimb fix USD-Yuan le convine. S-ar da peste cap toata economia SUA.
Una peste alta, se dovedeste ca si mult hulita economie planificata are mecanismele ei de aparare si de crestere, iar succesul sau insuccesul unei economii constau mai mult in inteligenta sau prostia celor care o conduc decat in natura ei politica.
In mod evident, logic, moral, religios, cum vrem sa luam faptele, lacomia extrema este inferioara egalitarismului extrem. Iar lacomia extrema, scapata de sub orice control, este cea care a generat actuala criza din SUA, nu dumpingul chinez. Cursul de schimb al Yuanului arbitrar stabilit de guvernul chinez este la fel de rupt de mecanismele economiei de piata si de economia reala ca si instrumentele financiare aducatoare de profit imaginar inventate, in sensul cel mai propriu al termenului, de pietele de capital din SUA.
Parafrazand titlul unei celebre lucrari de-ale lui Bach, cred ca succesul economiei de piata consta intr-o lacomie bine temperata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu