Libia si UE

Londra şi Parisul susţin o intervenţie militară în Libia, UE se opune

In 1956, aceleasi doua tari foste mari puteri coloniale, simtind cum decrepitudinea le sufla in ceafa si parca presimtind pierderea identitatii ce va sa vina, si-au mai gasit un aliat - Israelul - si s-au gandit sa mai intinga un pic de paine pe fundul strachinii cu colonii golita de zvarcolirile celui de-al doilea razboi mondial. Zis si facut. Si asa au atacat ele Egiptul pentru a pune botul pe Canalul de Suez. La fel cum acuma vor sa puna botul pe petrolul libian si sa nu-i mai lase pe americani sa ia tot caimacul cum au facut-o in Irak.

Problema lor este ca interventia din 1956 a creat atatea tensiuni la nivel mondial incat cainii unui nou razboi incepeau deja sa maraie si sa-si arate coltii. Pana la urma, cei care conteaza cu adevarat in politica globala (SUA, Rusia, China) si care castiga de obicei razboaiele mondiale pentru ca francezii sa se laude apoi precum musca la arat s-au zburlit urat de tot la aceste doua puteri emasculate de istorie incat interventia lor s-a infundat in penibil, fiind nevoite sa se retraga cu coada intre picioare din Egipt.

Ne putem foarte usor inchipui ca un tsunami politic international se va declansa daca shemale-ul franco-britanic va ataca Libia. Si haideti sa ne intrebam daca au cele doua asa-zise puteri europene forta militara de intimidare credibila si capacitatea diplomatica de a gestiona o astfel de criza mondiala in care, vrem-nu vrem, va fi atrasa si coana U.E., tiitoarea de lux a unchiului Sam, unchi care a facut ordine pana si in ograda doamnei UE atunci cand golanii sarbo-croati erau cat pe ce sa o lase cu onoarea nereperata dupa ce doamna UE i-a incurajat sa se incaiere pentru ca mai apoi sa nu-i mai poata desparti nici macar punandu-si in joc toate farmecele ei.

Oricum, ar fi bine ca atat Franta, cat si Anglia sa-si rezolve problemele pe care le au pe plan intern cu imigrantii din fostele colonii care-si umfla narile simtind mirosul de decadenta din cele doua tari, si sa nu mai aiba vise umede cu colonii, materii prime, piete de desfacere si conferinte de pace la care ele asezau piesele pe tabla de sah. A venit vremea cand ele insele sunt piese asezate la locurile lor de alti jucatori indragiti de Clio care au cojones cat palatele Elysee si Buckingham. Si, in plus, nu cred ca ar fi in interesul frantei sau Angliei sa implice Germania in astfel de interventii militare, caci este ca si cum ai incepe sa hranesti cu carne cruda un pui de leu pe care cu greu ai reusit sa-l obisnuiesti lacto-vegetarian.