Si eu si voi am auzit de sute de ori referiri la PIB in discursurile politicienilor sau ale analistilor economici. Eu inteleg, pe scurt, ca acest PIB masoara intr-o masura mai mult sau mai putin exacta ceea ce am creat, am produs noi intr-un an de munca in plus fata de zestrea anului trecut. Asa incat, daca anul acesta am creat mai putin decat am facut-o anul trecut, spunem ca PIB-ul scade. Daca anul acesta am creat mai multa plusvaloare decat am facut-o anul trecut, spunem ca PIB-ul a crescut. Mai nou, limba de lemn ne invata ca PIB-ul doar creste, insa atunci cand scade spunem ca are tot crestere, insa negativa. :)
Bun!! Deci, cum-necum, s-a adunat ceva in visteria statului si cam spre sfarsitul anului incepe lupta pentru impartirea a ceea ce am adunat, adica lupta pe legea bugetului. Daca va luati cu munca si uitati sa cititi stirile, aflati foarte usor cam in perioada se discuta aceasta lege pentru ca fac profesorii (si alti bugetari) greva. Deschid si oamnenii anul de invatamant amenintand deja cu inghetarea anului scolar. De fapt, il deschid cam cum l-au inchis, caci nu exista Bacalaureat fara o miscare revendicativa a profesorilor. Ca iarasi blocheaza, ca nu se prezinta, ca se prezinta dar nu participa, ca participa dar nu se baga.
Eu inteleg, deci, ca exista doua etape de evolutie a PIB-ului - colectarea si cheluirea sa - si, in consecinta, doua mari categorii de cetateni: cei care contribuie direct la constituirea sa si cei care sunt beneficiari directi ai cheltuirii. Desigur ca cele doua categorii nu sunt complet separate. De exemplu, profesorii sunt beneficiari directi ai alocarilor bugetare, insa contribuie indirect, prin forta de munca pe care o pregatesc, la constituirea PIB. Militarii sunt, de asemenea, beneficiari directi, insa contribuie mult mai subtil la constituirea PIB, si mai mult la apararea sa. Un programator lucrand pentru o companie straina si platind impozite in Romania contribuie direct la constituirea PIB, insa beneficiaza indirect de alocarile bugetare apeland la serviciile publice de sanatate, in masura in care acest lucru se poate numi "beneficiu".
Ei bine, corespunzator celor doua categorii de angajati - creatori si consumatori de PIB - s-au dezvoltat doua directii politice majore:
STANGA socialista, care are politici economice care in mare sprijina consumatorii de PIB (angajati la stat si asistatii sociali), care acorda ajutoare sociale unor categorii sociale trecand cu mult de granita celor cu adevarat neajutorati, creandu-si in aceasta zona a societatii, captiv si dependent de ajutoare sociale si slujbe de stat, propriul electorat, si
DREAPTA liberala, care are politici care sprijina pe creatorii de PIB, pe intreprinzatori, care promoveaza un stat minimal(birocrati putini), retras [aproape] complet din economie, impozite mici(lasand mai multi bani la cei care ii fac si, deci, stiu sa-i gestioneze si sa-i inmulteasca), care, de exemplu, combate somajul prin crearea de locuri de munca, nu prin ajutoare de somaj.
Abia acum, la mai mult de 20 de ani de la caderea comunismului, Romania traieste vremea separarii apelor in politica autohtona. Caci pana acuma era tot o apa si un pamant atunci cand se punea problema nu doar de a spune vorbe frumoase despre doctrine politice, ci si a faptelor concrete care sa urmeze acelor vorbe. Douazeci de ani am avut vorbe frumoase de tot felul, atat despre doctrinele de stanga, cat si despre cele de dreapta, insa faptele, masurile concrete adoptate de politicienii nostri au fost DOAR MASURI DE STANGA. Aceasta situatie absurda a dus ca la conducerea partidului autointitulat "liberal" (doar in vorbe) sa avem un om care toata viata lui a fost bugetar. Asa s-a ajuns la un raport numeric ucigator pentru tara si viitorul ei intre angajatii de la stat si cei din mediul privat, intre cei care sunt angajati, in general, si cei care si-au facut o profesie din a fi asistati social.
De ce se agata atat de mult stanga de putere, de ce isi pierde pana si uzul ratiunii vazand cum masurile luate de guvern tind sa-i dinamiteze bazinul electoral? Simplu! Caci, la adapostul griji fata de cetatean, politicile socialiste au nascut niste monstri, niste strutocamile care cu greu isi pot explica infatisarea, anume acei milionari si miliardari care nu au nicio afacere, nici macar ca paravan pentru afacerile cu statul, care toata viata lor nu au lucrat decat la stat sau, cum era sa uit?, au fost lideri de sindicat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu