Acordul prezumat

Nu stiu de unde goana asta disperata a omenirii "civilizate" dupa un trai cat mai lung, fie el cat de searbad sufleteste si ca supusi ai verbului "A AVEA", caruia i se roaga de cinci ori pe zi pe un covoras de actiuni si cu fata catre Bursa de Valori. Oamenii nu mai pot fuma sau bea pentru ca cineva s-a gandit ca asta le afecteaza capacitatile de munca si le scurteaza durata de viata, in fapt durata de functionare. S-a argumentat ca nu este corect ca "ceilalti" sa plateasca pentru spitalizarea fumatorilor sau pentru tratamentele bolilor favorizate de consumul de alcool. Asta fiind o alta ipostaza a tendintei nu stiu cui de a trata oamenii si viata lor in coordonatele strict economice ale costului si profitului. Or, eu nu cred ca, daca ar fi explicata populatiei, aceasta abordare si-ar gasi multi sustinatori. Parsivenia consta, insa, in modalitatea de prezentare, modalitate care abunda in manipulare si picura dezbunare intre "noi" - cei puri si neprihaniti - si "ei" - fumatori, bautori, viciosi - care vor sa ne manance contributiile noastre muncite. Dar, dupa aceasta logica, ne-am putea intreba si noi, cei care nu mergem la schi, de exemplu, de ce sa platim refacerea oaselor rupte sau dislocate ale celor care merg. Sau de ce sa suportam cheltuielile de dezintoxicare ale narcomanilor sau zeci de mii de detinuti pentru infractiuni foarte grave, cand pedeapsa cu moartea ar fi mult mai rentabila.

Ei bine, daca veti crede ca la acest nivel a ramas folosirea oamenilor ca pe niste masini de produs profit, va inselati. Nu doar ca masini de muncit si produs profit suntem priviti ci, mai nou, si ca magazii umblatoare de piese de schimb, caci tocmai se incearca trecerea pe sest a unor legi care prezuma acordul fiecaruia dintre noi de a-si dona organele in caz de moarte clinica. Ce inseamna asta? Pai, daca, sa presupunem, sunteti lovit de o masina si dus la spital si daca niste medici constata moartea clinica, pana sa vina sotia sa va vada, puteti fi transat si facut pachetele, pachetele(ficat, rinichi, inima, plaman, cornee, etc) si trimis spre cei care au nevoie de ele. Legea presupune ca sunteti de acord cu asta, in lipsa unui dezacord explicit dat in fata unui notar inca din timpul vietii.

"Si ce-i cu asta?", poate cineva sa raspunda, "este foarte bine. Ne ajutam semenii, este un gest nobil". Probabil ca v-ati dat seama ca eu sunt impotriva acestei abordari, insa am sa renunt acuma la tonul revoltat si afectat pe care l-am abordat si am sa incerc sa fiu mai analitic si rational in a ridica niste probleme, niste intrebari privitoare la excesele posibile la umbra acestei legi, la abuzurile care se pot comite aproape dincolo de orice control.

Deci:

1. Daca se creaza acest precedent al acordului prezumat (fie el si pentru o cauza buna) de ce nu ar fi apoi folosit si pentru a "prezuma" alte acorduri, de exemplu prezumarea sprijinirii partidului la putere in caz de neprezentare la vot sau convertirea la o anume religie sau mai stiu eu ce. Ce anume ii va impiedica pe cei care vor sa prezume aproape orice despre noi daca ei au prezumat deja ce anume dorim noi dupa moartea noastra.
2. Transpalnturile de organe necesita niste investigatii asupra donatorului in vederea stabilirii compatibilitatii cu cel ce urmeaza sa primeasca organele. Multe dintre aceste analize sunt sau vor deveni practici de rutina, obligatorii chiar, odata cu cresterea "grijii" guvernelor pentru sanatatea cetatenilor. Toate aceste date se stocheaza in baze de date imense care contin informatii detaliate despre fiecare persoana. Cei care vor avea acces la aceste baze de date vor sti, prin urmare, ce persoana poate dona organe pentru un bolnav anume. Si, pe langa asa-zisii "oficiali"(nu ca ei ne-ar da vreo siguranta), pot avea acces la aceste date si mii de hackeri din toata lumea, hackeri care au spart computere cu adevarat protejate, daramite pe acestea pe care doar cei multi, vulnerabili si neputinciosi au cu adevarat interes sa le protejeze. Ce poate fi mai usor pentru o persoana cu bani multi decat sa "comande" organele dorite. Singura "problema" va fi producerea mortii clinice a posibilului donator. In rest, el, donatorul, este de acord(prezumat) cu cedarea propriilor organe. Se prefigureaza, asadar, un comert infloritor si greu de dovedit cu informatii despre posibilii donatori. Si nici nu stii cum soarta ta depinde de un accident avut de fiica vreunui miliardar care are nevoie de inima ta - tu fiind singurul posibil donator compatibil sau, ma rog, cel mai la "indemana".
   
3. Chestiunea fiind de viata si de moarte si in caz ca interesul pentru organele cuiva este al unor persoane sus-puse si cu mare putere de influenta, se pune problema daca nu cumva moartea clinica va fi declarata si atunci cand nu va fi cazul, daca nu cumva oameni avand inca sanse reale de a supravietui vor fi declarati abuziv in moarte clinica . Vedem cum oameni cu zile mor sub ochii nostri datorita neglijentei si nepasarii medicilor si nu ne putem opri a ne intreba ce se va intampla atunci cand aceste defecte ale sistemului medical vor fi "stimulate" cu bani si/sau santaje la adresa medicilor? Cum vor putea fi indepartate aceste suspiciuni atunci cand beneficiarul unei astfel de morti clinice va fi un politician fara scrupule sau un bogatas lacom(scuzati-mi oximoroanele)?
   

Cocluzia mea este ca acest acordul prezumat este o gaura mica intr-un baraj imens cu abuzuri - gaura se va mari pe masura trecerii timpului iar cand ne vom trezi este foarte posibil sa fie prea tarziu.

Dincolo de ipotezele mele cu iz politic, sincer si zau ca ma cuprinde groaza cand stiu ca Voiculescu sau Norica Nicolai sau Bogdan Olteanu sau ...numesti-i voi, prezuma ce doresc eu. Asta vrea sa insemne ca eu consider ca nu suntem copti pentru astfel de decizii. Eu zic ca mai intai ar trebui sa avem cel putin sulfamida sau vata in spitale, buna crestere la personalul sanitar si benzina in rezervoarele salvarilor, sange la centrele de recoltare(mai puneti si voi) pana sa ne gandim sa avem inimi sau plamani de schimb. Si, mai este o problema: nu stiu ce anume prevede legea privitor la exportul de organe prelevate, insa nu cumva vom deveni si furnizor net de organe pentru ...hmm... Kenia, Angola sau Zwahili? .

Iata aici cam la ce nivel suntem si noi ne gandim la transplanturi de organe(CITAT):

La prima baie publica gratuita din tara se va intra cu adeverinta de venit si se va zabovi maximum 30 de minute. Din personal face parte si un consilier juridic care le va da sfaturi celor carora baia le va schimba viata.

Iulian Pavel (foto), din Slatina, muncitor necalificat la turnatorie, a facut primul dus la 29 de ani. Evenimentul ar mai fi intirziat sau nu s-ar mai fi produs niciodata daca in orasul lui nu s-ar fi deschis o baie publica pentru saraci, cu acces gratuit.